Revedere

Mi-e tare dor de elevii mei... azi nu i-am vazut. Am cateva clase noi. Maine intru la ore. S-a terminat cu joaca... :)

Mi-am revazut o colega de facultate... neschimbata... slaanoaga si frumoasa.... A venit la un curs de perfectionare. Ne-am plimbat prin Cismigu dupa ce am impartit frateste caserola cu mancarea pe care ea o primise ca cina. Si in facultate ne intelegeam super bine. In vacante ne scriam scrisori.... nu aveam net... si ce bine era...

Rămâi (varianta pozitivă)

La intersecţia Tu cu Eu

Stă Dragostea.

Pe Tu, locuieşte Nehotărârea şi Teama.

Pe Eu, s-au mutat de câţiva ani, Optimismul şi Veselia.

Prietenii tăi te-au molipsit cu pesimism.

Tu nu vei avea Curajul să guşti din Dragoste 

Când ne intersectăm cu ea.

Optimismul, mi-a şoptit că-mi va fi bine

De-mi voi lua Veselia la braţ

Şi voi porni în căutarea unui leac pentru a te vindeca.

Păsările care şi-au făcut cuib în jgheabul dorului meu

Mi-au împletit părul, mi-au desenat zâmbetul

Şi mi-au ciripit să le urmez...

"Hei prietene, să ştii că te iubesc.

În fiecare poveste voi picura o perlă a iubirii noastre.

Rămâi cu mine, promit că te voi face optimist.
Nu-i greu deloc să vezi partea plină a paharului,
Să crezi că lucrurile bune se pot întâmpla."

Rămâi cu bine

La intersecţia Tu cu Eu

Stă Dragostea.

Pe Tu, locuieşte Nehotărârea şi Teama.

Pe Eu, s-au mutat de câţiva ani, Optimismul şi Veselia.

Prietenii tăi te-au molipsit cu pesimism.

Tu nu vei avea Curajul să guşti din Dragoste 

Când ne intersectăm cu ea.

Optimismul, mi-a şoptit că-mi va fi bine

De-mi voi lua Veselia la braţ

Şi voi porni în căutarea unui alt prieten de Viaţă.

Păsările care şi-au făcut cuib în jgheabul dorului meu

Mi-au împletit părul, mi-au desenat zâmbetul

Şi mi-au ciripit să le urmez...

"Hei prietene, să ştii că te-am iubit.

În fiecare poveste voi picura o perlă a iubirii noastre.

Rămâi cu bine".

SONI de Andrei Ruse

Lucrurile se aşează frumos, uneori. Pe 5 septembrie, SONI a avut lansare la Cărtureşti Verona. Un prieten venea de deaprte să mă vadă şi să povestim. Am cedat în detrimentul lansării. Am suferit, dar Andrei Ruse, s-a oferit să-mi dăruiască "SONI". Aşadar, îmi cer iertare lui Victor pe această cale, deoarece l-am bombănit că putea veni puţin mai devreme, să împac şi capra şi varza.

Am fost la seara de lectură Ioan Es. Pop VS Andrei Ruse, care a fost o adevărată lecţie de scriere şi de frumos pentru mine. Am primit SONI cu autograf.

Aseară, am terminat lectura cărţii.

SONI este o carte altfel. Scrisă la persoana I, cu implicarea autorului ca personaj... nu ştiu, dar mi s-a părut genul jurnal, scris de un bun prieten, care poate păstra obiectivitatea evenimentelor. Este o poveste despre viaţă şi moarte. Este o carte în care domină întrebarea: "Dacă ai afla că mori în curând ce ai face?" Mi-au plăcut fazele cu umor. Asta înseamnă că a fost scrisă de un tip vesel, care iubeşte viaţa. Din carte nu lipseşte dragostea.... cea pierdută, urmată de depresie, care apoi nu mai înseamnă nimic... şi o dragoste nouă, frumoasă, intensă. Atât experienţa lui Soni, ca personaj principal, cât şi cea a autorului (cu activităţile povestite de el: participarea la un târg de carte, relaţia tensionată cu şeful, demisia, problemele financiare) ne sunt lecţii de viaţă. Mi-au plăcut pasajele în care se povesteşte despre profesori dedicaţi (mi-au mers la suflet). M-a bucurat să regăsesc în carte, prieteni autorului: Cosmin Dragomir şi Vasilievici.

Finalul a fost neaşteptat. Mi-a plăcut. Este o carte la care poţi medita muuult după ce o lecturezi. 

Ceea ce nu m-a "fascinat" (nu e stilul meu) este vocabularul. Dar, am înţeles că asta se cere, că asta se poartă.

Bravo Andrei Ruse. Mult succes în continuare.

Dorinţă arzătoare şi nerăbdătoare

Îmi doresc să trăiesc o schimbare majoră în viaţa mea... o schimbare care să aibă efect pozitiv asupra cât mai multor oameni dragi şi apropiaţi sufletului meu.... O schimbare care să mă motiveze să dau ce am mai un în mine... o schimbare care să mă scoată din starea aceasta de "plafonare". Am obosit doar lecturi, şcoală, examene, dezvoltare personală... De fapt, îmi doresc să  mă întorc la lucruri simple: plimbări prin parc, tricotat, jocuri...

Mi-aş dori ca Dumnezeu să îmi asculte rugile şi să mă desemneze norocoasa câştigatoare a unei minuni, a unui miracol, a unei binecuvântări. Şi de aici, viaţa mea să fie un continuu succes... un tun care să împrăştie bucurii, minuni, îmbrăţişări, zâmbete, împliniri... de la mic la mare, de la cunoscut la necunoscut...

Ce spui Tu, Doamne? Batem palma?

AMIN.

De toamnă

M-am îmbrăcat în toamnă.

Îmi tai frunzele zilnic.

Îmi vopsesc ramurile. 

Domnul Vânt mă vizitează.

Ne iubim în tăcere.

Nimeni nu m-a îmbrăţişat ca el.

Norii ne acoperă trupurile obosite...

De timp... de dor... de speranţe neîmplinite.

Panerele sunt pline.

Mere.. pere... şi gutui...

Vise... iubire... lecturi...

Îngeri... minuni... doruri... gânduri...

Bibliotecă şi iubiri

Scrisesem zilele trecute că am citit o carte minunată... care curge fluent.. şi nu te poţi desprinde de ea. Este vorba de "Cain şi Abel" de Jeffrey Archer... Mi-a fost furnizată de sora mea, de la o colegă de servici. 

Vineri, îmi trimite sms: "Sor, să ştii că, cartea este trilogie. Mai sunt Fiica risipitoare şi Să nu împuşcaţi preşedintele." 

Azi am mers la biblotecă, Bibliotec Metropolitană. Am permis. Cosmina s-a căţărat după cărţi. Le-a găsit. Era atâ de fericită.Şi eu mă bucur enorm când pot face oameni fericiţi... mai ales pe cei dragi, foarte dragi sufletului meu.

Zilele trecute am fost oprită pe stradă de două foste eleve. Una este încă în gimnaziu. Îi spunea mamei sale, arătând cu degetul spre mine: "Este profa mea de bio". :))

Cealaltă, tiza mea, Claudia, este studentă anul III la medicină. Frumoasă, slăbănoagă şi zâmbăreaţă. A fost la una din şcolile bune, într-o clasă unul şi unul. Toţi îmi erau aşa de dragi. Majoritatea au ajuns bine. Unul este plecat cu bursă în Anglia. "Doamna o ştiţi pe X".

"Daaa... îmi amintesc. Era mai zăpăcită aşa"... 

"Da, doamna. Are copil. Am fost acum, în august la botez. Are 21 de ani şi are copil. S-a întâmplat."

"Nu-i nimic. Dacă se înţeleg este bine." dar d efapt gândeam.. cu de mie nu mi s-a întâmplat această minune, binecuvântare, acest miracol? Uff...

Îi iubesc pe elevii mei. Acolo, cât de puţin am contribuit la educaţia lor, la fomarea lor ca oameni. Îmi amintesc primul meu an, când fetiţele d eclasa a VI-a m-au asaltat cu întrebări despre epilat şi alte chestii feminine.... zicându-mi că mamele nu au timp pentru ele.

Mă întorc la oile mele, adică la lecturi... sunt la "SONI" de Andrei Ruse. Este superbă.... :)