marți, mai 8
Eu azi
Nu am putut dormi nici macar o jumatate de ora. Am citit.... m-am intors de pe o parte pe alta... am numarat oi - stiam tehnica din "Cipi, acest pitic urias" ( carte draga a copilariei) - am ascultat cantecul cocosilor la 4 dimineata. Ma gandeam ai cui sunt... dar de adormit nu am putut adormi.
Am avut inspectie.... si a fost bine. Copiii au fost draguti, cooperanti. O eleva la sfarsitul orei imi sopteste:
-Buna ziua si mult succes, doamna.
Emotiile au fost ingrozitoare.Am stresat pana si trecatorii. Eu care eram un zambet, si priveam oamenii, am mers posaca, cu lacrimi in ochi.
Am primit un colet prin prioripost, de la Cluj. O carte - "Jurnalul Annei Frank" - si ciocolata. Domnul imi cere un pahar cu apa rece.
- Nu am apa rece, dar am niste suc.
- Oooo.... Timbarck... bun.... Sa fie primit.
Mie imi era teama ca vede ca mi-a experat buletinul.
Cand m-am hotarat sa merg si eu maine sa-mi fac buletinul in regim de urgenta, mi s-a spus ca nu se poate ca e nebunie in oras cu Liga Campionilor sau ce o mai fi...
Asa ca pana luni, stau tot cu buletinul meu tineresc. :)
Maine merg AICI:
Buna tuturor,
Va asteptam la ultimele doua piese din cadrul Luna Scrie
despre Tine
Miercuri 9 mai ora 19:00 si joi 10 mai ora 18:00 la Spatiul
Platforma (Anexa MNAC)- (Calea Mosilor 62-68, etaj 1), va invitam la ultimele
doua piese scrise in cadrul atelierului Scrie despre Tine, care vor fi citite
in spectacole lectura. Cele doua texte sunt scrise de Andreea Lupu si Cosmin
Briciu, ca urmare a unui demers antropologic inceput in 2010.
”Scriedespretine a venit cu totul neasteptat. Spre finalul
toamnei 2010 lucram impreuna cu prietenul si sociologul Briciu la un documentar
despre oamenii de varsta noastra, cercetam ceea ce am numit “starea de piua” –
incapacitatea de a actiona, de a se responsabiliza a multora dintre noi.
Cautand instrumente de investigare, am ajuns la piesa Ich Clown a Verei si a
lui Sorin. Si dupa, am fost suficient de curiosi cat sa ajungem si la primul
atelier. Si la al doilea. Si pe urma totul a venit firesc. ”(Andreea Lupu)
”Io te-am făcut, io te omor” si ”La bucatarie si la mare”
sunt doua povesti bazate pe experiente personale, care trateaza temele
generatiei in ”starea de piua”.
In ”Io te-am facut, io te omor” vedem povestea lui Flori,
urmarita de-a lungul existentei sale de vorbele si reactiile tatalui, care
puncteaza mereu ca Flori nu e ce trebuie. Ca orice parinte care e depasit de
problemele unei generatii pe care nu o intelege, tatal devine o autoritate cu
cat mai dezorientata cu atat mai apasatoare, care face uz de forta de fiecare
data cand nu e capabil sa accepte alegerile fiicei -”Cat o sa mai faci asta
Flori, ca trece viata pe langa tine? Ce dracului faci? Trezeste-te Flori,
uita-te la tine, ca nu mai ai 20 de ani. Ce astepti?? Iubire ca la 20 de ani?
Iluzii tata. Uita-te la mine si la ma-ta. Crezi ca io am fost fericit, zi! Tu
ai fost fericirea mea tata, si tu ce faci? Te pierzi in Bucurestiu’ ala ca nici
nu stiu unde stai. Ca esti nebuna. Nebuna. Si nu ma asculti. Cand o sa fim o
familie flori, zi. Vreau sa vii sa stam de vorba, sa-ti spun de viata, tata. Ca
viata nu-i asa cum crezi tu. Viata trece pe langa tine si nici n-o vezi ma
Floricico, si io o sa mor. Si ma-ta.” (in distributie- Andreea Bibiri, Cristian
Iacob, Tudor Istodor, Ilinca Harnut).
In ”La bucatarie si la mare” vedem cuplul Rares si Andreea
intre aceste doua spatii in care isi consuma relatia pana la epuizare-
bucataria, refugiu social si marea, spatiu al dinamitarii relatiilor,
constructiilor si iluziilor. Rares si Andreea sunt singuri la parinti si sunt
impreuna de foarte tineri. Sunt fericiti impreuna sau mai degraba nu pot unul
fara altul. Rares si Andreea nu mai au nevoie de nimeni altcineva. Incearca
orice impreuna. Isi promit ca nu vor deveni niciodata ca parintii lor. Nu se
vor blaza. Relatia, un fel de reper de stabilitate si pentru prietenii lor,
devine o constructie mai mare decat ei. Rares si Andreea privesc constructia
asta cum se clatina si cum cade, incet, sub ochii lor. (In distributie: Andi
Vasluianu, Ioana Flora, Ilinca Harnut)
Mai multe detalii despre cele doua lecturi si fragmente de
text la
Pe langa cele doua lecturi, echipa Scrie despre tine va
asteapta marti 8 mai ora 20:00 la Londophone, unde puteti vedea spectacolul
”Refuz sa cresc. Daca puteti face o mica donatie”, un spectacol de Vera Ion,
bazat, ca si celelalte piese din cadrul atelierului, pe fapte si intamplari
reale. Mai multe detalii despre acest spectacol aici
Scrie despre tine” este un atelier de dramaturgie in care
participantii dezvolta piese de teatru pornind de la povesti si experiențe
personale. Va invitam la evenimentele
din cadrul ”Luna Scrie despre tine” pentru a vedea primele texte generate in
acest atelier- 8 spectacole lectura, doua productii independente de teatru si
un workshop deschis.
Va atasam si o harta cu spatiul.
PS- piesa de joi, chiar daca e
programata la 6, va incepe pe la un 6 jumate ca sa poata toata lumea ajunge
Cu mult drag,
Vera si Sorin
SAU AICI:
Ma mai gandesc...
Voi ce ati alege? Merge cineva cu mine? Va roooooooooooooooooooooooooooooooog!
luni, mai 7
De ziua mea
A fost frumos...
Dimineata cu povesti si prieteni dragi, parinti minunati...
Pranz in familie, cu tort in forma de inima....
Seara la teatru (TNB - "Toti fiii mei" de Arthur Miller, in regia lui Ion Caramitru, cu Victor Rebengiuc, Sanda Toma.... si altii). Multumesc celor ce mi-au facut ziua frumoasa... de neuitat chiar.
Ca sa-mi treaca bucuria, ieri am facut o criza biliara de toata frumusetea.... asta asa, pentru cei care ma intrebau daca am mai avut probleme. :)) Iar doua zile de stat in pat, iar injectie... tot tacamul pentru a fi in forma maine la scoala.
Sa aveti o saptamana frumoasa, fara minciuni (eu simt ca sunt mintita in ultima vreme... :) si nu e deloc confortabil, dar scap eu si de asta).
sâmbătă, mai 5
Poveste in dar - de Alina R. (Multumesc enorm)
Am considerat ca trebuie sa-ti fac un cadou deosebit de ziua ta! Asadar m-am gandit sa-ti scriu eu o poveste. Exact asa cum faci tu pentru altii sa fac si eu pentru tine, din cauza faptului ca nu puteam sa vin la tine si sa te rog sa-mi scrii o poveste pentru o tipa Claudia care face si drege...Nu stiu cat de bine o sa-mi iasa...de aceea imi cer scuze anticipat daca am gresit ceva.
Povestea mea incepe asa cum incep majoritatea povestilor cu "a fost odata ca niciodata" (sau cu "once upon a time" cum zice englezul), ca daca nu ar fi nu s-ar povesti, pe vremea cand se potcoveau puricii cu nouazeci si noua de ocale de fier pe un picior si tot sareau pana in inaltul ceriului..., pe cand facea plopul pere si rachita micsunele...
Hmmm... hai sa fim seriosi... nu a fost chiar asa de demult. A fost acum vreo 30 si ceva de ani. Pentru unii poate parea mult...pentru mine ca suntem aproape de-o varsta...(de fapt eu sunt un pic mai mare), nu pare.
Ma tot pierd in amanunte si uit sa spun ce a fost. A fost acea zi de primavara (de Mai, ca sa fiu cat mai exacta), in care a deschis ochii laaarg spre lume Claudia. Si bine a facut, ca altfel, eu si multi altii care o apreciem azi, nu mai apucam s-o cunoastem. Cum spuneam, in aceasta luna, cu cativa ani in urma, s-a nascut prietena mea Claudia-Lizica si este exact asa cum ti-ai putea-o inchipui. O fire vesela si zglobie ca o zi de mai si zambareata ca un boboc de floare care acum infloreste. A crescut frumos si armonios ca o trestie pe malul lacului, care a cunoscut si bataia vantului si razele mangaietoare ale soarelui si tristete si bucurii.
Cu siguranta nici in copilarie nu si-a pierdut vremea cu lucruri marunte, pentru ca asa cum o cunosc eu acum, nu a devenit peste noapte. Stie sa obtina tot ce-si pune in gand cu aceeasi naturalete cu care zambeste, dar si cu incapatanarea si puterea de munca specifice zodiei. Cu toate ca viata a tot incercat-o pe diferite cai, Claudia in continuare ia oamenii asa cum sunt fara sa-i judece, fara ranchiuna si ramane loiala prietenilor indiferent de perioadele prin care trec, ba chiar gaseste intotdeauna o modalitate de a le intelege gesturile, de a le scuza faptele. In afara de asta iubeste frumosul si este indragostita de arta sub toate formele, de la literatura la piese de teatru, de la muzica la balet, ea insasi este talentata in arta scrisului.
Mai mult decat orice pe lumea asta adora copiii. Pentru ei scrie povesti, dar si pentru oamenii mari. Este ea insasi un copil intr-un trup de femeie.
Nu ai cum sa nu o observi. Asa cum nu poti trece insensibil pe langa liliacul in floare, la fel nu poti trece pe langa ea fara sa nu o remarci. E ceva ce iti atrage privirea in zambetul ei. E acel ceva ce m-a incurajat si pe mine acum 6 luni sa-i scriu un mail in care sa-i multumesc pentru postarile de pe blog.
Desi nu speram la un raspuns, m-am ales cu o prietena care m-a reinvatat sa zambesc.
Prezentarea subiectului fiind facuta, pot merge mai departe cu firul naratiunii.
Eroina din povestea noastra se duce aproape in fiecare zi la scoala. Acesta este domeniul pe care si l-a ales pentru a fi aproape de copii. Le preda lectii de biologie dar si lectii de viata, iar acestia au indragit-o ca pe o sora mai mare. De altfel cand o vezi pe holurile liceului poti sa juri ca este o eleva de clasa a XII-a.
Cand nu are ore la scoala, merge la tot felul de activitati pentru a-si implini sufletul mereu dornic de cunoastere.
Doar seara tarziu, cand ajunge acasa, de cele mai multe ori istovita, Claudia incepe sa astearna pe hartie (de fapt pe o pagina alba dintr-un fisier txt) tot ce si-a imaginat peste zi, tot ceea ce a creat in minte. Da viata unor personaje de basm, care duc cu ele, fiecare, cate un strop din viata ei, din sperantele ei, din nemultumirile si rautatile cu care se confrunta si ea ca si noi toti de altfel. Asa au luat nastere elefantelul Tobias, baietelul Toma, soricelul Chit, iepurasul Ront, fratii Te rog si Multumesc si multi altii. In povesti Claudia evadeaza din viata de zi cu zi si reinventeaza o lume frumoasa, lumea copilariei si a inocentei. Acolo binele invinge intotdeauna raul, printelese sunt salvate cu siguranta de feti frumosi, iar soricelul nu este mancat de pisica daca a baut tot lapticul din farfurie.
Chiar inainte sa adoarma, cand degetele ei au terminat de alergat literele pe tastatura si cand deja pleoapele ii cad grele peste ochii senini Claudia se gandeste la ce si-ar dori pentru ea. Creioneaza frumos vise si sperante care mai devreme sau mai tarziu vor deveni realitate. Pe taramul de basm in care ea locuieste, ingerii au grija sa-i indeplineasca dorintele, de la cele mai mici pana la cele mai arzatoare.
Acum o sa va rog sa faceti liniste, Claudia a adormit si nu as vrea s-o trezim din somn cu galagia noastra. E pacat sa-i spulberam visurile atat de frumoase.
Vara si-a intrat deja in drepturi depline. Chiar daca este doar luna Mai cand inca ar trebui sa ne mai bucuram de primavara, de adieri de vant si de zambetul soarelui sugubat care inca nu ne arde cu razele lui, de copaci infloriti si de primii fluturi frumos colorati, este canicula in toata regula. Sunt peste 30 de grade ziua si totul se topeste de jur imprejur. Se topesc si cuvintele mele care par putine in comparatie cu cate ar trebui sa mai scriu. Privesc pe geam si mi se pare ca ninge. Prin puful salcamilor si in dogoarea asfaltului iti urez "La multi ani draga mea prietena!"
PS
5 mai in tara si peste hotare :P:
5 Mai se celebreaza "Cinco de Mayo" - Batalia de la Puebla in Mexic. Este de asemenea sarbatorita pe scara larga si in Statele Unite ale Americii.
5 Mai este "Ziua Copiilor" in Japonia si COreea.
5 Mai este "Ziua Eliberarii" in Olanda, celebreaza sfarsitul ocupatiei germane.
5 Mai este "Ziua Europei" in Europa
Luna Mai a fost muza pentru mari scriitori si poeti romani, dar si pentru cantareti romani sau de pe alte meleaguri
Azi e zi intai de Mai - Mihai Eminescu
1 Mai - Vasile Alecsandri
Mai - Alexandru Macedonski
Vis de Mai - Alexandru Macedonski
Noapte de Mai - Alexandru Macedonski
Noapte de Mai - Stefan Octavian Iosif
Noapte de Mai - George Topirceanu
Preafrumoasa luna mai - Oana Sarbu
Luna Mai - Ian Raiburg
Five Days in May - Blue Rodeo
First of May - The Bee Gees
Azi e ziua in care ne faci cinste, nu? Pai... La Multi Ani :)
E ziua ta, Claudia!
Cu aceasta ocazie vrem sa iti transmitem cateva urari importante:
Sa iti creasca salariul!
Intra cu tupeu in birou la sef, tranteste usa de perete, da cu pumnul in masa si cere o marire. Sau vezi aici cum poti sa faci asta in mod elegant:)
Sa fii ridicat in slavi de colegi!
Fa cinste azi, te vor iubi toti! Dupa ce ii "cinstesti" cere-le recomandari! Nu vor putea sa te refuze tocmai acum:)
Sa ai o zi minunata si un an la fel!
Mereu ti-ai spus ca trebuie sa schimbi ceva in viata ta, nu?
Arunca un ochi pe cele mai noi joburi adaugate pe BestJobs. Unul dintre ele e al tau, cadou de la noi!
Echipa BestJobs
vineri, mai 4
Am elevi destepti, frumosi, zambareti, sinceri
La ultima ora, o eleva ma intreaba:
- Doamna, biologia e grea intr-o limba straina?
- Nu. Daca stii limba respectiva, e usor.
- Am aplicat la o fundatie, si am obtinut o bursa de studii in Suedia.
- FEEELIIICITAAAAAAAARIIIII! Esti minunata. Ma bucur enorm pentru tine. Ador copiii care fac ceva cu viata lor (bine, ador in general oamenii care nu stagneaza, si fac ceva cu viata lor... fie si o partida de temis pe saptamana).
La finalul orei, a ramas sa imi mai povesteasca.... e atat de frumoasa... zambareata.... energica... nu poarta ranchiuna...
- Am sa va aduc ceva din Suedia doamna.
- Bine, draga mea. Multumesc. Un semn de carte, sunt colectionara.
- Sigur doamna.
Insa... nu stie ca nu voi mai preda acolo.... :(
Viata ma socheaza
Sunt in cancelarie. Am o fereastra (pauza adica) si apoi inca o ora.
In ultimele doua seri, viata mi-a oferit pastile socante, parca sa ma trezeasca. Si nimic nu ar fi fost cine stie ce, daca in ambele nu era vorba despre copii. Aseara, am citit pana tarziu in noapte, acte si declaratii pentru binele unei fetite minute. Nu pot sa cred ca adultii sunt insensibili, cruzi, obsedati si inumani. Mi-e greu sa-mi revin.... de dimineata, am plans cu lacrimi de crocodil, citindu-i si surorii mele mailurile. Apoi a citit ea....
Viata este dura.... insa, noi, ca fiinte sociale inzestrate cu intelingenta suntem monstri uneori.... sau adesea. Justitia... sanatatea sunt la pamant.
In drum spre liceu, am mers la cumparaturi pentru a-mi servi colegii cu o prajitura. In fata mea, la casa, un batran nu mai avea 2 lei sa isi achite marfa. Voia sa renunte la un produs si nu stia la ce.
- Lasati asa... va dau eu doi lei.
- Multumesc. Meritati o palinca.
Zambesc.
- Chiar doua la constitutia mea.
- Sa fiti sanatoasa.
- Si dumnevoastra.
La liceu.... elevii... au aflat de pe undeva ca este ziua mea. Mi-au cumparat flori si mi-au cantat la multi ani. Sunt minunati. Colegele mi-au daruti o geanta foarte vesela.
- Asa ca tine... mi s-a spus.
- Multumesc.
Elevii ma intrebau.
- Cati ani impliniti?
- 32.
- Si noi credeam ca 28.
- Stiu ca sunteti draguti, dar oricum va dau notele pe merit.... :)
BCR mi-a urat dimineata o zi cu zambete. :)) Stiau ei ce stiau...
Yves Roches.... asemenea....
Sa ne zambim cu bine.... dragii mei cititori, dragele mele cititoare.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)