Azi pentru mine....

M-am trezit cu gust de poezie in inima si pe buze. Mi-e dor de mine, de gandurile mele, de participarea la o conferinta, de a cunoaste oameni si locuri, de lecturi in parc...
Soarele imi mangaie plapuma ce imi inveleste trupul si sufletul si dorurile si tristetile si zambetele din noapte pana in zori. Astfel, soarele afla tot ce citesc, ce imi doresc, ce simt, ce scriu... Poeziile si povestile se nasc in noapte, la lumina veiozei.
Asteptam cu nerabdare un semn ca sunt pe drumul cel bun... L-am primit. Vreau sa arunc - ma straduiesc de mult - haina mandriei si a invidiei. Vreau sa fiu eu... vreau sa devin inger.... fara emotii, fara temeri... fara rautati...
La scoala, elevii ma iau cu asalt.... proiectul "Scoala altfel" a creat stres, nebunie, atat in vietile elevilor, dar si ale profesorilor. Ne asteapta ore de munca asidua si totul pentru un experiment.
Am ajuns la intrebarea: "Anul viitor facem tot cu dvs.?" E intrebarea cea mai dureroasa... Ce sa le raspund?! Ca sistemul educational imi toaca verile pe tocator cu satarul? Ca am obosit si m-am plictisit sa dau examene mereu? Viata m-a invatat ca totul e o loterie... insa, atata vreme cat mintea iti este prietena, totul se rezolva.
Imi doresc un weekend departe.... printre lume cocheta si stele si lecturi..... :)

Poezii de seară

Cuprinsuri

Privirea ta cuprinde marea şi toate vietăţile ei.

Nisipul amintirilor este la mine.

L-am folosit pentru a construi o clepsidră

Cu forma trupurilor noastre.

Privirea ta cuprinde anotimpurile.

Primăvara când ne-am iubit

A dat naştere la arbori giganţi,

Cu forma sufletelor noastre.

Privirea ta cuprinde bibliotecile lumii.

Îmi găsesc biografia scrisă cu lacrimi violet.

Printre rânduri apar balauri şi alte iubiri,

Cu forma şarpelui biblic.

Picături

Paşii mei sunt picături de ploaie

Ce se oglindesc în băltoace.

Luna rotundă le atinge şi le îngheaţă.

Devin stalactită şi-mi amintesc de mama,

Crăiasa Zăpezilor de pe creasta sternului.

Poveştile devin măşti

Pentru ideile născute din Zei.

Timpul risipeşte cortina de fluturi din sufletul meu...

Ce păstrează în culise amintirile împletite

În romane scrise pe frunze de curmal...

Paşii mei se dezgheaţă...

Preschimbaţi în picături alungite spre cer.

Ating curcubeul ce mănâncă toate curmalele

Din romanele noastre...

Norii plantează flori de rozmarin.

Seara culturala

Un bun prieten, care are grija de relaxarea mea, ma sunase duminica sa iesim cu bicicleta. Pe langa faptul ca l-am bombanit in gand pentru ca m-a trezit, am regretat ca a fost nevoie sa-l refuz.
-Poate ai timp sa vizionam un film diseara....
-Te sun daca ma eliberez...
Era o zi in care aveam de munca enorm si totul foarte migalos.... Cu ajutorul unei bune prietene, am finalizat totul la miezul noptii. M-am intors acas acu taxiul, si soferul era foarte tanar si foarte vorbaret si cu un ZAMBET larg.... ador oamenii astia. Mi-a parut rau ca eram foarte obosita si nu am tinut pasul cu amabilitatea lui.
Luni, am fost sunat din nou de prietenul meu, care m-a mustrat ca nu am dat niciun semn de viata si daca nu am timp sa vedem un film impreuna.
- Da, imi fac timp.
Am vizionat un film despre un scriitor ce urma sa se casatoreasca si ajunge cu logodnica la paris, unde parintii ei erau cu trebuie de servici. Gil, se intoarce in timp si petrece cu mari scriitori ai timpului.... Hemigway ii citeste manuscrisul.... etc.
Incep sa visez si eu... hahaha... eu o scriitoare romantica la Paris... mergand pe marginea Senei... :)
Apoi, ne-am uitat la un DVD cu Cenaclul Flacara.
M abucur ca intalnesc oameni care au grija d ecultura mea, de sufletul meu, de zambetul meu.... :)
Joi sunt doua evenimente la care mi-as dori sa ajung.... o lansare de carte "Povesti de iubire" de Florina Cosmin si un eveniment 121.ro (femei senzationale, unde mai scriu la "mesajul din sticla") - "Zeita din fiecare".
Mi-e ciuda ca am ore pana la 18.20, iar evenimentele incep la 18, respectiv 18.30. :)
Poate un noroc ma va teleporta la unul din evenimente.... VREAU sa fiu acolo. Astept o minune... nu stiu ce si cum, dar imi doresc sa nu fac ultima ora joi. :)) :))

De azi, despre mine si sufletul meu

Ore de la8 dimineata. Adormita - in ultimele nopti adorm numai spre zori - ma urc in autobuz. Un tip mai colorat ii arata prietenei fusta mea. Probabil era prea scurta pentru gusturile lui. Ma sprie putin gandul ca este marti si 13 pe deasupra. Trag aer in piept si ma linistesc. Privesc pe geam si ma gandesc ce am de facut in urmatoarea perioada.... imi expira buletinul... imi expira asigurarea la masina.... trebuie sa fac ITP-ul.... dosar pentru examenul de titularizare.... ma gandesc ca as face altceva... ceva legat de povesti... ma simt epuizata... as sta si as scrie.... dar trebuie sa traiesc din ceva....

La scoala.... am asistat la o lectie de lipsa de omenie.... ma dezgusta teribil aceste lucruri, venind de la oameni care formeaza oameni. O colega de religie a avut medical doua saptamani, avand probleme grave cu spatele. Este debutanta si imi amintesc cum eram si eu in primul an, cand nimeni nu ma invata si nu-mi arata nimic. O invatatoare ii spune astazi:
- In ziua ta libera sa vii sa ne faci orele, pe rand la toate invatatoarele.
- Pai... eu nu am zi libera... decat sambata.... Am fost inchilozata....
- Bai, tu ai auzit ce am spus eu... si se zice "anchilozata"....
A tacut mititica. Eu ma uitam consternata cand la colega de religie, cand la invatatoarea careia ii stralucrea parul grizonat in razele soarelui ce patrunsese vesel si jucaus in cancelarie.

Dupa 5 ore, obositoare si ramasa fara glas, pornesc la redactia revistei "Chemarea credintei"... unde am publicat povesti. Ramasese stabilit sa imi iau numarul aparut pentru a nu-l mai trimite prin posta, dar si sa discut despre numerele viitoare. cativa oameni calmi, frumosi, luminosi, ma intampina.

Rezolvat. Merg la posta, pentru a expedia carti pentru castigatoarele concursului "provocarea literara". O batrana se baga inaintea mea. Tipa d ela ghiseu ii arata ca eram eu la rand.Batrana imi cere voie sa ridice ce avea. O las fara puteri. Imi multumeste. "Cu drag", ii raspund. Cred ca aceste cuvinte au devenit automatisme. Ma sperie rautatea ce o vad la orice varsta... la orice nivel de educatie. Mai avem o sansa de scapare? Ne putem indrepta?

Oamenii imi raspund greu la mailuri... la mesaje.... nu mai avem timp... nu mai avem chef unii de altii... incerc sa ma adaptez, deoarece daca eu am timp pentru a trimite ganduri inseamna ca ii stresez, ii chinui, ii plictisesc. Stau si astept... stau si ma rog sa le fie bine... si candva, poate isi vor aminti si de mine.

Imi iau cartea si citesc. Ascult muzica si adorm... doua ore binevenite. Ma trezesc speriata ca am multe de facut pentru maine... :)

SA VA FIE BINE, DRAGII MEI CITITORI DE BLOG!

-

CONCURS DE POEZIE :)

Dragi cititori si cititoare ai acestui blog,

Am primit o provocare la un concurs serios de poezie. Va rog sa participati. Cine doreste, cine pofteste. Exista si premii (cu toate ca, nu stiu daca asta e cel mai important).

Detalii aici:

CONCURS DE POEZIE

Prietenie si rabdare

De cand ma stiu sunt catastrofa la tenhnica - calculator, telefon mobil si alte chestiuni ce tin de tehnologie.
Aveam de predat o lucrare importanta... cu tabele si fotografii. Imi venea sa plang cand le vedeam cat de strambe sunt asezate, cat sufereau bietele de ele.

O buna prietena.... castigata cu mult noroc, m-a ajutat cu o rabdare de fier sa o aranjez. La un moment dat, imi venea s ama ridic si sa plec in lumea larga... Prietena mea, Alina, insa nu renunta. Bibilea si aranja fiecare litera, fiecare spatiu il aseza la loc de cinste sau il elimina fara drept de apel. Doamne cata rabdare!

La final, totul arata impecabil. Multumesc Alina! Nu stiu daca am sa reusesc vreodata sa te rasplatesc pentru ajutor. :)

In ultima vreme, am invatat ca rabdarea... face minuni... implineste vise si aduce bucurii.

Am mai descoperit ca prietenii mei sunt noi, majoritatea, si sunt oameni puternici, veseli, ambitiosi, cu vise si inclinatii artistice. Sunt norocoasa ca i-am intalnit. Am invatat ca fiecare e important in viata.... si ca este adevarata fraza: "unii oamenii stau in viata ta o zi, altii o saptamana, unii poate o luna, altii toata viata". Privesc timid in urma - deoarece nu-mi place sa fac asta - si descopar femei (avea dreptate cine spunea ca acolo unde sunt femei multe iese mare scandal si exista multa invidie) - care au disparut din peisajul vietii mele, acum ca le este bine.. ca si-au gasit jumatatea, ca sunt fericite. Zambesc. Problema nu e la mine... ci la ele... ca nu stiu sa ma aprecieze... hahahaha... ca nu stiu ca roata este rotunda... Am sa le primesc oricand doresc sa reapara in viata mea... :)

Apreciati fiecare zambet... fiecare om ce apare in viata voastra.... nu stiti cand veti mai avea nevoie de el/ea.

Imbratisari vesele pentru o saptamana minunata!

Ghetuţele albastre

În iarna aceasta geroasă, fetele mele dragi - mama şi sora - mi-au împlinit un vis de care eu uitasem iniţial. Anul trecut scriam disperată că îmi doresc cizme albastre. M-am calmat atunic, apoi am uitat sau poate nu am dat interes din cauya situaţiei financiare precare. Când mama mi-a adus ghetuţele să le probez, am refuzat. Deja mă îndrăgostisem de ele, şi nu ştiam dacă îmi permit să le am. Cu lacrimi în ochi, de bucurie şi fericire, le-am probat. Dragostea a fost reciprocă.

Astăzi, le-am scos la plimbare, în compania picioarelor mele frumoase, asortate cu o fustiţă scurtă de stofă. Soare, primăvară, zâmbete, gânduri... priviri.... Oamenii mă privesc de jos în sus. Sunt fericită! Ghetuţele mele au atras atenţia.....Uraaaa!!!!

Intru într-o librărie de cartier. Vânzătoarele tinere privesc GHETUŢELE. Acesetea se fâstâcesc atât de tare, încât era cât pe ce să mă împiedic.

Aşadar... atenţie la vise. Sezon permanent deschis! VISELE SE ÎMPLINESC.... contează să nu renunţi şi să te zbaţi.... pentru aducerea lor în stare reală. :)