miercuri, ianuarie 18

Vise

E minunat cand lumea crede in ea. :) Teama unei schimbari o face sa nu mai zambeasca. Cauta joburi pe la universitati. Gaseste, spre surprinderea ei, un post: asistent de cercetare. Alt oras. 4 zile pe saptamana, salariul 750 lei. "Nu pot sa cred. As cadea din lac in put."

Se sperie. "Raman aici momentan...."

Mai are de trecut obstacole pe care le credea rezolvate candva. Citeste... scrie... discuta.... Colegii sunt curiosi despre viata ei.

"Cum ai plecat singura la Reghin? Ai un iubit acoolo?"
"Nu, am doar prieteni... "
"Cu ce te mai ocupi in afara de scoala, povesti si iar povesti?"
"Cu dezvoltarea mea personala si spirituala".
"Nu pot sa cred ca o fata deosebita ca tine, este singura."
"Ei... ba sa crezi."

Conduce spre casa. Viseaza ca este din ce in ce mai curajoasa. Viseaza la povestile ei publicate in alte limbi, in alte tari. Vede copii de rase diferite , fericiti, intinzand mainile sa o imbratiseze, cerand frumos autografe.

Zambeste. Intr-o zi va face asta!

Alegerea


Un om care se simtea vesnic împovarat de greutatile vietii i se plânse unui maestru spiritual vestit.

"Nu mai pot! Viata mi-e un chin!"

Maestrul lua o mâna de cenusa si o lasa sa cada într-un pahar plin cu apa curata, buna de baut, pe care-l avea pe masa, spunând:

"Acestea sunt suferintele tale."

Toata apa se tulbura si se murdari.

Maestrul arunca apa, lua o alta mâna de cenusa la fel cu cea dinainte, i-o arata omului nostru, se apropie apoi de fereastra si o arunca în mare.

Cenusa se împrastie într-o clipa, iar marea ramase la fel ca înainte.

"Vezi?", îl lamuri înteleptul. "În fiecare zi trebuie sa alegi între a fi un pahar de apa sau marea."
Prea multe inimi neîncapatoare, prea multe suflete sovaitore, prea multe minti nepricepute si brate închise.
Una dintre lipsurile majore ale timpului nostru este curajul. Nu îndrazneala prosteasca, temeritatea inconstienta, ci adevaratul curaj, care în fata fiecarei probleme spune linistit:"Exista cu siguranta o solutie pe undeva, iar eu o voi gasi ."


(Bruno Ferrero)


marți, ianuarie 17

Jurnalul unei iubiri - literatura ...

salutare cu saruturi aprinse, vesele, jucaue si dornice.

cand am revenit din vacanta, eram atat de vesela, linistita, optimista, puternica. simteam ca pot face orice. simteam ca aici oamenii ma asteptau cu dor (asa a fost). acum, simt ca nu-mi gasesc locul. parca aici mi-e strain. ceea ce se intampla in centrul capitalei - loc pe care-l strabat zilnic - ma inspaimanta. CHIAR IMI DORESC SA PLEC!

ieri, m-am refugiat in padurea noastra. multumesc ca mi-ai dat voie sa patrund acolo. cand te-am zarit, m-am simtit in siguranta, desi stiam ca nu ma pot baza pe tine. ti-e teama sa ai grija cuiva. Doamne, ce ma amuz! ai privirea inspaimantata cand ma zaresti. ma consideri firava, insa nu ai idee cat sunt de puternica. nu ma cunosti... si regret ca este nevoie sa iti spun asta. am crescut, si am crescut greu, si singura. iti amintesti? mama nu a avut niciodata incredere in mine. tata m-a parasit. am luptat cu dintii si mintea sa ajung undeva - nu neaparat sus - unde sa-mi fie bine, sa inteleg ca pot sta pe picioarele mele. am ajuns. am inteles ca folosindu-mi mintea pot calatori si pot ajuta oameni. am descoperit ca povestile mele alina suflete si aduc bucurii. am devenit curajoasa! cum sa accept in viata mea un barbat - care prin structura lui este puternic, vanjos - care nu vrea sa imi acorde libertate... da, am nevoie de liniste, dar nu restrictii. daca stii sa-mi ceri ceva, cedez, iti daruiesc cu bonus. dar nu-mi impune ideile tale - ca fiind cele mai bune - caci scot flacari pe nari.

te ador... si mi-e ciuda ca nu ma intelegi si ma judeci. nu sunt pretentioasa, insa, tu ai accepta in viata ta o femeie proasta, care sa manance curgandu-i balele? te-ai intoarce la primitivitate intr-o era a tehnologiei?

mi-e dor nespus de linistea din noi... de tine jucandu-te cu parul meu si eu tipand de placere, chiar daca ma doare de-mi dau lacrimile. mi-e dor sa te privesc si sa iti mangai cu varful degetelor chipul. mi-e dor sa dorm lipita de pieptul tau....

pasii nostri strabat in liniste padurea. vom ajunge la lumina curand. iti voi sari in brate si te voi saruta pana imi vei oferi o iubire sincera... cum numai tu stii sa-mi daruiesti.


te astept... si te iubesc in fiecare clipa, indiferent cat de greu imi este. inca mai sper... cu toate ca simt ca ma topeesc e zi ce trece din ce in ce mai mult....
imbratisari vii si dornice...
*

E noapte si rece. A nins. O iarna cu figuri. Dimineata soarele mi-a zambit si m-a chemat sa ma imbratiseze. Am iesit putin. Nu stiam cat de gelos esti.

Mi-e teama. Maine e prima zi de scoala dupa o vacanta bine meritata. Am emotii uriase. Nu stiu de ce?! Te rog, spune-mi o poveste... despre Reusita, despre Frumusetea din Noi, despre cabana iubirii din padure... despre ce vrei tu. Strange-ma in brate! Asa.... mai tare, nu ma frang. Am oase puternice. Am inceput sa mananc bine... si sa ma ingrijesc mai mult.
Te sarut sa-mi treaca spaima ca nu mai sunt buna in meseria adorata candva....
Am refuzat sa merg la opera azi. M-am facut o puturoasa. As sta sa visez la noi, sa scriu pentru noi... la infinit.

Organizez concursuri literare. e minunat sa simti ca aduci bucurie oamenilor.... Ma mir ca mai exista oameni care iubesc cartile, dar mai presus de toate, CUVINTELE.

Somn linistit, dragul meu....
Imbratisari cu ardoare... sarutari jucause si aromate... :)


*

Esti si soare dar si furtuna,poti sa razi dar si sa plingi imediat ,poti
aduce lacrimi de placere dar si de durere,cu un sarut poti aduce pacea lumii
si cu citeva vorbe sa faci cerul tzandari,Venus ce esti.
Esti puternica si ai o vointa de fier si daca te superi Marte devii si vai
de cel de linga tine,leoaica tanara.De asta am privirea inspaimantata.Caci
daca adorm ai putea sa-mi pui bilutze in par , sa-mi desenezi mustati (si
alte..) sau sa-mi iei gatul,tu,aceiesi minune a lumii, aceiasi floare a
diminetzii, aceiasi ochisori dulci.La anii pe care-i am tot n-am reusit sa
gasesc astamparul dracusorului care se ascude sub sanul tau drept( si
frumos). In afara de a te iubi lung si pina la epuizare.Asta astimpara orice
urgie. Dar...lucrul trebuie pornit din faza initila,premonitia ajuta foarte
mult. Pentru ca daca apele se tulbura,trebui sa strabat printre vorbele iuti,
fulgerele din ochi, obiecte aruncate sa ajung la gura ta ,la inima ta ... Si
nu sunt capabil de fiecare data. Si nu doar eu ,oricare barbat.De aceea
preferam o floare suparata decit una infuriata.Cine o sa mai aiba controlul
fortei si voitei tale dezlantuite? Acesta este blestemul femeii independente
din epoca super tehnologiilor. Ati evoluat mental, noi am ramas acelasi
cautind femei docile, sau imaginandu-ne ca ar mai exista asa ceva.
Ar fi interesant ca o femeie de succes sa iubeasca un barbat simplu(dupa
vorba dupa port)care sa o astepte acasa. O directoare de firma care raspunde
de viata unei firme cu 100 de angajati sa se copilareasca in bratele unui
barbat modest, acea femeie a simtit cumplit gustul singuratatii,ceea ce e
rar sau e la sfirsitul carierei.Iar tu cu siguranta poti fi o directoare de
firma.Si nu poti doamne fereste sa stai cuminte in brate nici legata.Pentru
ca vorba ta , te doare.Suflete frumos si rebel vrei sa pleci , dar daca ai
sti crudul adevar ca e de rau pe peste tot si lumea nu prea mai are chef de
povesti iar copii sunt tot mai putini,nu ai mai spune nimic. Bucura-te de
copii din clasa de cel din sufletul tau si din al meu.
Iar daca te gindesti ca ai vrea sa vi pe unde exist eu, atunci trag perdeaua
de la fereastra si ma uit pe geam si vad doar apa si iar apa.

Te imbratisez cu drag....

*


E dimineata. Prea dimineata dupa o vacanta lunga. La tine, ce ora indica ceasul electronic? Ihmm... primeste-ma putin in bratele tale, inca putin sa dorm linistita in causul bratelor tale. Ce bine miroase patul nostru! A dragoste.. dar d-aia adevarata.

Minunate trairi mi-ai impartasit. Stiam eu ca nu tanjesc gratuit dupa scrierile tale. [am inteles; ma alungi din nou; dar nu-mi pasa!; dragule, nu imi doresc sa fiu director de firma; doar scriitoare; lumea are mai mult ca niciodata nevoie de povesti; ele contin solutii].

Copiii din noi sunt cei mai fericiti... stiu asta... :) Ma bucur de tot ce pot.... si iti trimit pe aripi de inger bucuriile mele. Te roog, simte-le, primeste-le ca pe un dar pretios.


Te sarut incet... incet.. esti atat de dulce... multumesc ca ma lasi sa te iubesc in ritmul meu. Ma amuza spaima ta... Aaa... si saluta marea din partea mea.

Imbratisari... :)


*

Iata-ma sosita cu dorul de o imbratisare. Mi-o daruiesti? Nu? Ok... iti voi fura un sarut.... te voi gadila pana ma vei iubi.... cum doar tu stii. Ai secrete nebanuite... nedescoperite pana acum.

-hai sa iti povestesc.... rostesc vesela, cu ochii inchizandu-se de nesomn, si infasurandu-mi picioarele dupa tine.
-povesteste-mi, raspunzi amuzat.
zambesc.
-stiu ca nu ma crezi o femeie serioasa si normala pentru varsta mea. eee... si zau ca nu-mi pasa. cere-mi tot ce vrei si iti pot oferi! tu mi-ai spus de la inceput ca am minte. in timp, am exersat-o. hahaha.
tu razi si razi. nu ma pot abtine si te sarut aprins, cu pofta si bucurie.
- la scoala, elevii ma asteptau cu dor... mi-au spus ca sunt cea mai tare profa.. off.. si mie imi este atat de teama de ce va fi... nu stiu de ce sunt atat de speriata.
- nu stiu ce sa iti raspund... doar ca am incredere in tine, si sunt sigur ca te vei descurca.
- iti multumesc, Peter.
Iti cuprind capul intre palme... fruntea mea se lipeste de a ta. te privesc in ochi (chiar, ce culoare au?) si simt ca te ador. Nu pot sa cred ca fac asta!..
Imi saruti gatul si ma gadili. Si rad. Imi dau drumul. Cad si te trag langa mine. Apoi, iti plimbi privirea pe trupul meu. Imi soptesti "Imi placi atat de mult. Esti intr-adevar Venus". As rade.... dar ard de nerabdare sa ma iubesti... Dorinta arde si in tine.
Trupul noastre se impletesc.... sarutarile curg... zambetele apar invingatoare pe chip...
Ma tii in brate... sunt fericita cand faci asta... :) Adorm... :)

Pe curand, om bun si drag!

luni, ianuarie 16

Provocarea literară din fiecare zi de luni

Nu mă dau mare că ştiu să scriu (nu ştiu de fapt, dar toate curg)... de fapt, de ce mă scuz? Sunt eu... cu bune şi cu rele... nu trebuie să mă feresc că supăr pe cineva scriind în spaţiul meu.

Prietenele mele dragi, care îmi susţin toate nebuniile, m-au rugat să le ofer şansa de a scrie.... organizat, periodic. :) Bun. "Experienţa" mea de pe la cursuri de scriere, mă ajută într-o măsură mai mică sau mai mare.

Aşadar, luni de luni, voi lansa o provocare literară. Textele le primesc până vineri seara, orele 22.30 la adresa: claudia_groza@yahoo.com. Le postez pe toate şi apoi cititorii sunt rugaţi să voteze. Votarea ţine până duminică. Cele mai frumoase trei texte (care primesc cele mai multe voturi), vor fi premiate.

Provocarea literară de azi:

SCRIE POVESTEA COPILULUI DIN TINE. DACĂ AI PUTEA SĂ-ŢI RESCRII POVESTEA, AI FACE-O?

Succes. START! Vă aştept textele.

CÂŞTIGĂTOARELE CONCURSULUI LITERAR DE AMATORI

Recunosc că am avut ceva emoţii când am lansat acest concurs. Prima reacţie a unui cititor... m-a speriat îngrozitor. (eram avertizată că din moment ce a murit el, povestea nu mai are farmec). Apoi, au început să apară textele voastre. Continuările au fost neaşteptate. VĂ MULŢUMESC!

Acum, lecturez - întamplarea a făcut asta - o carte în care el, soţul, moare de infarct în primele pagini.... şi cartea are un suspans fantastic.... pornind de la moştenire.

Încă o lecţie: să nu mă las doborâtă, influenţată de oameni care se consideră atotştiutori cu viaţa altora.


Iniţial, am gândit să fac un clasament. Dar, premiile fiind toate în cărţi... textele fiind exact câte puteam oferi - 5 plus un bonus - am decis să vă declar pe toate CÂŞTIGĂTOARE CU FELICITĂRI ŞI SĂ VĂ MULŢUMESC PENTRU CĂ MĂ CITITŢI ŞI MAI ALES CĂ AŢI INTRAT ÎN ACEST JOC.

Anna, Miruna, Vavaly... aştept să îmi scrieţi pe mail adresa unde pot trimite cărţile.

O săptămână minunată, spornică, veselă, optimistă!

duminică, ianuarie 15

Schimbarea

Simţea că sufletului ei obosise. Ştia că sosise vremea în care să facă o schimbare. Nu putea să creadă cât de rea, egoist, inumană, orgolioasă era văzută de cei care îi citeau blogul.

“De fapt, nu sunt aşa. Orgoliul ce îl manifest involuntar vine din dorinţa d ea mă apăra de răutăţi nefondate. Nimeni nu ştie cât d egreu am ajuns aici… cât de greu mi-am împlinit visele. E dureros să las pe cineva să-mi dărâme bucuria. Da, accept că nu sunt perfectă… am multe de învăţat… am multe de schimbat… însă, nu pot lăsa pe nimeni – oricât de frumos ar fi el sau ea, oricât de mult l-aş iubi – nu pot accepta să pătrundă cu bocancii noroioşi în viaţa mea frumoasă, cu atâta migală şi zbucium construită. Pot renunţa la o piesă de teatru pentru a-mi ajuta dragostea la realizarea unui obiectiv… sau pur şi simplu pentru că îşi doreşte să lenevim în acea seară. Însă, nu pot renunţa mereu. Viaţa mi-a demonstrat că nimeni nu merită sacrificiul suprem.

Am ajuns într-o clipă a vieţii mele, în care am înţeles că am muncit enorm de mult şi am îndepărtat oameni. Vreau o pauză. Îmi doresc să devin freelancer. Mintea îmi este aliat în acest proiect. Inima îmi mulţumeşte pentru această decizie. Dar teama, teama mă chinuie înfiorător…”

Cineva, care îi răscolea tacit blogul de câteva luni, i-a scris:eu te respect pentru cine esti si ce faci; dar viata inseamna si altceva; inseamna si pauza, inseamna o alta viata, intr- o viata super plina, cu greu gasesti loc pentru altcineva. cu viata pe care o ai, cu greu cred ca gasesti pe cineva sa ti stea aproape. tot blogul e o tanzire dupa iubire. nu te- ai intrebat de ce nu vine? Nu, nu din cauza ta. tu esti minunata. ai alte lucruri care ii sperie. o disprerare de control, de orgoliu, de etalonare, de neschimbare. insist ca ai un orgoliu pe care eu il simt si sincer nu- mi place. orgoliul asta face sa ai idei preconcepute etc. pacat. esti o fata deosebita. meriti mai mult. dar asa, in loc sa atragi oameni spre tine se intampla invers, Claudia.

Mulţumeşte… şi cade pe gânduri….

Paris sau la muls vaca? Paris sau un orăşel mic de provincie?

Du-o Doamne acolo unde este nevoie de ea…. J

Citat despre lectură - MIHAI EMINESCU

"CITEŞTE! CITIND MEREU, MINTEA TA VA DEVENI UN LABORATOR DE IDEI ŞI IMAGINI DIN CARE VEI ÎNTOCMI ÎNŢELESUL ŞI FILOZOFIA VIEŢII".

Mihai Eminescu