Asa arata scoala azi, pentru parintii care cred ca am timp liber si neuronii cu toate tecile din dotare :))

”Școala altfel”...

De-abia am prididit să fac

Planificări - o droaie,

Că vin, din urmă, la atac,

Ședințe ca o ploaie!

Ieri am avut C.P., iar azi

Ședință cu părinții,

Alaltăieri C.A., C.E.A.C.,

Să mă ferească sfinții!

Peste trei zile voi ave,

C-așa-i acum poruncă,

Prea-minunatul C.C.E.,

Și-alte ședințe încă.

Și ca să-mi fie foarte clar

C-am misie-ntre misii,

Fac parte - ca misionar -

Din treizeci de comisii!

Număr absențe, raportez,

Săptămânal de-acuma.

Excursii - le organizez,

Serbări - una și una!

Sesiunea de comunicări

Și cea de referate,

Concursuri, baluri, adunări

Tot eu le fac pe toate...

Pornesc spre casă șchiopătând

De-atâta aiureală,

Se-aud ectenii de comând

Când plec de lângă școală.

Că rostul ni l-au resetat

Nebunii și cretinii.

Au smuls din holdă grâu curat

Și pun în loc... ciulinii.

E noapte, stelele lucesc
Și bate-un vânt iernatic.
Sunt încă trează şi muncesc,
La un proiect didactic.

Mai fac statistici şi printez,
Scriu zeci de protocoale.
Aşa se vede că lucrez -
În rest, sunt vorbe goale.

Afară-i frig, în casă frig -

Că n-am bani de căldură,

Și-mi vine, uite-așa, să strig,

Să-mi dau drumul la gură!

C-am înțeles: de ani întregi

Reforma-i ca sminteala,

Așa e când promulgă legi

Cine urăște școala.

Mai am de corectat lucrări,

Și zeci de portofolii,

Îmi pun pe umeri, să nu-ngheț,

Un șal mâncat de molii.

Adorm, într-un târziu, frumos,

Cu capul pe o mapă.

Visez cât am ajuns de... jos,

Pentru trei lei drept plată.

Tresar în somn, că am uitat

Să pun în opt dosare

Dovezi de parteneriat

Și de colaborare.

Și mă trezesc în zori de zi,

Ca dintr-un joc de iele,

Înmormântată în hârtii,

Dosare, dosărele...

Și, vai de capul meu, uitai

Să fac o socoteală

Cu note mici și mai dihai

La cea mai cea scorneală:

Îi zice într-un fel măreț -

”Testare inițială” -

Un fel de măr, dar pădureț,

O nouă abureală.

Și plan remedial mai am

Să fac până-n amiază.

Că am și ore până-atunci -

Asta nu mai contează!

Aș vrea să plâng, dar nu e chip,

Nu-i timp de consolare,

Că vine, mâine, ARACIP

Comisia-teroare.

Și o să ia la scotocit

Toată maculatura

Ce tinde către infinit,

Sporind harababura...

Și vin, cu rostul lor ”sublim”,

Iar când or bate-n poartă,

Pe loc ne-or cere să vorbim

Limba română... moartă!

Că-i alta limba, la dosar,

Decât e limba vie.

Școlarul nu mai e școlar,

E... ”educabil”. Fie!

Și ca să fie pe deplin

Reforma - făcătură,

Poruncă nouă mai primim

Spre nouă-nvățătură:

”Când educabilul ți-o da,

Cu sete,-un pumn în gură,

Tu să-i explici, cu glas duios,

Că-i rea apucătură.

N-ai voie să-i vorbești răstit,

Necum să-i tragi o palmă,

Ai dreptul să-i zâmbești, smerit,

Cu fața cât mai calmă!”

( primite de la Constantin Paidos, profesor de engleza din Iasi)

Ceva superb mi s-a intamplat azi.... :)

Joi... zi de iarna, friguroasa... (desi, la un moment dat eram la ora si raze vesele au inundat clasa; elevele intreaba: "soare?!"; "nu mai stiti cum arata soarele de cand nu ati mai vazut!"; ele zambesc).... m-am invatat sa merg cu masina... la caldura..comod.. cu radio pornit.... E cazul sa fac plinul la benzina. Gasesc liber... m-am obisnuit.. las geamul, spun de cat sa imi puna benzina.. cobor si platesc...

Am devenit o soferita amabila.... bine, pentru mine e un exercitiu de testare. Permit altora sa intre in fata mea, pentru a vedea cati imi multumesc prin licariri de faruri. Nu stiti cat m-am straduit sa invat acest artificiu!!! Ma bucur cand obtin asta. E un "trofeu" pentru mine!

Dar asa cum anuntam, ceva superb mi s-a intamplat azi. Pe seara, venind de la scoala, coada la un semafor. In masina din fata, se zareste o fetita cu bucle blonde. Nu are mai mult de 4 ani. Imi face timid cu mana. Apoi se opreste. Ii zambesc! E tare haioasa. Ea prinde curaj si zambeste larg, cu un zambet pana la urechi. Imi face cu mana la modul cel mai serios. Ii fac si eu cu mana. Ea imi arata papusa. Domnul din stanga mea, rade in hohote.

Ridic din umeri. Semaforul devine verde. Drum bun. :)

De oboseala si de dor...

Plutesc in pasi impleticiti...

Simt ca e cazul sa spun stop unei actiuni... nu stiu... am obosit. M-am luat la tranta cu Timpul, si, chiar daca mi-a oferit victorii, mi-a aratat si parta urata a oboselii, a faptului ca e bine sa te intinzi cat te tine plapuma.

Acum... l-as ruga pe domnul Timp, dragostea mea de-o viata, sa ma teleporteze in viitor... la Craciun. Si sa dilate muuuuuuuuuuuuuuult aceasta perioada... si sa ma odihneeeeeeeeesc... si sa citeeeeeeeeeeesc si sa-mi ofere sansa sa fiu scriitoare cu norma intreaga si sa scap de program impus.

M-am plictisit de tot... am obosit de toate... Mi-e dor de stat cu mine si sufletul meu.... de lenevit... de vizionat filme... de ascultat muzica fel de fel...:)

Minunile exista... Mos Nicolae ma iubeste

Eu cred in existenta mosilor Nicolae si Craciun. Pe langa darurile primite de la mama si cei din familie, primesc cadouri de la "oameni" speciali, care sunt soli ai mosilor.

De exemplu azi, am primit bomboane... post-it-uri cu turnel Eiffel, o felicitare (eu sunt colectionara de felicitari) superba, in forma de fluture, multe surprize placute... fotografii cu copii citindu-mi cartile (MULTUMESC PARINTILOR DEOSEBITI, CARE ISI EDUCA FRUMOS COPIII; CINSTE LOR; SUNT MODEL PENTRU MINE).

Dovada ca atunci cand crezi in ceva se intampla, am avut surpriza de a fi desemnata castigatoarea concursului organizat de blogul "Ganduri pentru fiecare zi". Asa suna anuntul:
"Castigatorul Concursului ,,Cărţile de căpătâi ale cititorilor,, este DOAR NOI, a fost extras cu RANDOM.ORG! Multumesc tuturor pentru participare si va doresc sarbatori binecuvantate!"

Azi, de Mos Nicolae, eu sunt...

Dragul meu Mos Nicolae,

Iti multumesc ca nu ma uiti. Te rog sa ma ierti ca uneori nu mai am rabdare cu elevii mei obraznici. Simt ca nu mai pot. Saptamana viitoare voi citi cu ei din codul bunelor maniere. Ii privesc pe unii din ei si parca nu au suflet, parca nu aud, parca nu vad. :( Mi-e mila de ei... sincer, te rog, fa-i mai buni Sf. Nicolae. Ai grija de sufletele lor. Amin.

Eu sunt...

Eu sunt armonia casei din strabuni si scoala de pe ulita.
Iubesc mentosanele si ciorba d elegume.
Ma trag din intotdeauna poti mai mult.
Eu sunt arminia casei din strabuni si scoala de pe ulita.
Ma intreb daca voi trai la Paris.
Inteleg ca povestile ma motiveaza sa scriu.
Zic stii (prea des).
Sunt vesela, pasinata, dedicata, visatoare.
Visez sa calatoresc prin cartile mele.
Incerc sa-mi gasesc echilibrul.
Sper sa ma iubesc pe mine.
Eu sunt armonia casei din strabuni si scoala de pe ulita.

Optimism si teatru... si beculete in Bucuresti

Ma trezesc cu greu dupa o noapte in care am citit.... pana dimineata. Imi place sa fac asta... sa citesc in linistea noptii... astept cu nerabdare vacanta.

Corectez o poveste ce este nevoie sa o predau. Ma pregatesc sa plec la cursul despre optimism. Prietenul pe care il invitasem "surpriza" si-a dat seama ca eu l-am invitat si mi-a adus bilete la concertul din aceasta seara la Nana Mouskouri.

- Off, dar eu am bilete la teatru.
-Nu-i nimic, Liza, le dai cuiva. Dar din dar se face rai.
- Multumesc. va merge mama si sora mea.
- E perfect.

Cursul a fost super de super. Eu sunt un client fidel al acestui tip de curs. Insa acesta, tinut de un pusti de 20 de ani, a fost senzational. la final, l-am aplaudat. A imbinat perfect teoria cu practica. Am cunosc oameni optimisti, cu idei si afaceri proprii, oamenii care mai cred si FAC ceva in viata lor. Altceva decat sa se planga sau mai rau, sa se bata cu pumnul in piept cat sunt de minunati. Cinste lor pentru modestia manifestata.

Cand l-am cunoscut pe Ariel, la 20 de ani cu afacerea lui, tinand cursuri motivationale, am decis sa nu mai accept orice barbat in viata mea. Am decis sa nu mai adun toti ranitii, care stiu doar sa ceara - ca deh, sunt barbati - si uita sa multumeasca. NU! Am invatat sa ALEG. Ce-i mai bun. Nu mai accept din mila... ca vai saracul, nu si-a luat salariul si merita si el una, alta. Nu. :)

La intoarcere, in autobuz, un pusti ma privea insistent. Observ si ma intreb in gan: "Nu mi-a fost cumva elev?" Pana sa termin gandul, el ma saluta:

- Sarut mana, doamna!
Sor-mea se sperie. Crede ca e vreunul care ma agata.
Raspund. Discut cu el. A fost un elev dificil. L-am trecut de mila... cu 5 sau 6. Dar stiu ca are un suflet bun. :) Pleaca in Germania cu familia.
- Eu vreau sa plec in Franta.
- Doamna, francezii sunt rai. Daca nu vorbesti franceza si te aud discutand in romana, te chinuie, iti fac viata amara.
Zambesc.

Acasa. Mananc. ma schimb. Plec spre teatru. Se circula bara la bara, umar la umar. pentru ca intarziasem, am mers putin pe bulevard.
- Va rog s amergeti pe trotuar, frumoasa doamna, spune jandarmul.
- Bine, pe trotuar.
- Mergeti pe trotuar, altfel nu va vad bine... comenteaza cineva.

Motivul nebuniei capitale? Vreme calda... si aprinderea beculetelor de la Universitate.... :)

Cred ca am obosit atat de rau, incat nu mai suport aglomeratia si galagia si nebunia. :)

"Inca'i bine" piesa d eteatru senzationala scrisa si in rol principal Rodica Popescu Bitanescu (alti actori Cezara Dafinescu, Andrei Duban). Tema: vremurile de azi, alergatura dupa sex, bani, mosteniri, razbuniri, barfa, femei care inseala ...barbati care inseala... casatoria da sau ba.... iubirea adevarata si credinta.... divergenta intre generatii.... socialism versus monarhism..:) Interesanta.. textul si regia minunate.... muzica bine aleasa.... :)

Un actor tanar, s-a incurcat... a spus : "acum 2000 de oameni, oamenii...." Rodica Popescu l-a corectat... sala l-a aplaudat. Am mai invatat ceva: " A GRESI ESTE OMENESTE". Oricate repetetii faci, se intampla sa gresesti. (asta e o ca o scuza pentru mine, cand obosita fiind, mai scriu aiurea pe tabla, mai mananc litere de foame).

Asteptam un MULTUMESC pentru piesa daruita... insa, cred ca am pretentii mari de la oamenii mici pe care ii intalnesc sau pe care incerc sa ii fac sa se bucure de viata. :) Nu-i nimic. Am incercat.... restul il face Dumnezeu. :)

*

Exercitiu pentru voi..... (de la cursul d eoptimism): scrieti pe o foaie, cum vreti sa arate sau cum vedeti o zi din viata voastra peste ceva timp... si puneti-o undeva unde vo veti gasi peste ceva timp.

CREDETI IN CEEA CE VA DORITI SI FACETI PASI IN DIRECIA IMPLINRII VISELOR!

Lectii despre iubire

Uitasem ce carti am comandat. Ajunsa acasa, dupa o calatorie lunga prin oras, deoarece doream sa merg la teatru... si daca doream era timpul sa se implineaca (plus ca maine este ziua cuiva ce m-a ajutat pe parte literara si m-am gandit sa-i ofer un cadou altfel) si am gasit bilete la spectacolul "Inca-i bine" cu Rodica Popescu Bitanescu, am vazut ca am comandat cartea "Iubeste-te pe tine insuti si lasa-i pe ceilalti sa faca ce vrei tu" de Lawrence Crane, Editura Adevar Divin (www.divin.ro).

Am citit pana la 2 dimineata.... Am aflat ca am uitat ce inseamna iubire, si foarte putini dintre noi stiu insemnatatea acestui concept. Cartea este utila... si usor de citit.

Azi, merg la un curs despre optimism (cu sora si un bun prieten caruia ii ofer cursul cadou si sunt foarte curioasa sa ii vad reactia), iar seara la teatru. Cred ca va fi o zi reusita.

Va doresc putere sa stiti ce vreti de la voi, de la viata si sa va impliniti rostul. E mare si de neuitat bucuria de a fi utili, de a darui zambete si incredere oamenilor din jur. E mare lucru sa iti pastrezi echilibrul si armonia interioara.

Sa auzim de bine. Spor in toate cele frumoase si de folos sufletului si mintii.