sâmbătă, noiembrie 26

Lansare




Am facut-o si pe asta... ce? Am lansat o carte de povesti: "Tobias, elefantelul colorat". Emotiile au fost mari, dar evenimentul a avut succes. Tobias a facut senzatie. Un baietel de 5 ani, imbracat in costum de elefant, a facut reclama cartii, a raspuns intrebarilor adresate de oameni si a servit bomboane.

Multumesc celor ce mi-au fost alaturi. Nu ma asteptam sa fie in numar atat de mare. Imbratisari si ganduri bune tuturor copiilor care mia-u vorbit atat de frumos si m-au incurajat. :)

Am dat interviu pentru un post de radio din Craiova. Redactora ma intreba daca baietelul costumat in Tobias este fiul meu. Am zambit. Inca nu am copii, dar poate ca in curand imi voi indrepta atentia spre acest aspect al vietii.

Domnul grafician mi-a spus ca povestile sunt frumoase, si i-a fost foarte usor sa faca ilustratiile. :)

Imi doresc ca Tobias sa ajunga in cat mai multe case, la sufletul cat mai multor copii, care sa fie la fel de curajosi precum Tobias si sa-si implineasca vise. :)




vineri, noiembrie 25

De dragoste.... si de rabdare... :)

Dragostea este atat de aproape. Ingerii intelegerii, rugile spuse din suflet si cu gandul spre Cer, mi-au aratat Lumina din preajma mea. Fiecare om, ese deosebit, cu un rol insemnat in viata mea. Nu am dreptul sa spun ca este asa sau pe dincolo, deoarece tocmai in acea clipa isi schimba radical comportamentul si ma loveste peste fata cu o surpriza placuta, asa, ca sa-mi inchida gura. :)

Prieteni speciali, oameni care nu m-au vazut niciodata, ma incurajeaza si ma sustin. Arsa de cateva ori de oameni buni in arta manipularii prin cuvinte, mi-e tare greu sa mai cred pe cineva. Dar cand simt, cand sufletul imi spune ca exista oameni curati, cu credinta si ii stiu alaturi de mine in cele mai urate clipe, care nu m-au abandonat desi le-am scos peri albi si m-am purtat groaznic uneori, ba le-am mai stricat si frumusete de sarbatori pascale, ma simt datoare sa le ofer incredere si zambete si multumiri.

Prieteni ce mi-au promis Parisul la picioare, in cateva saptaamani si s-au evaporat ca acetona din sticla uitata deschisa pe noptiera in noaptea vrajita de mesajele lui fermecatoare "je t'embresse, ma belle cherie".... Doamne, ce copila sunt! Ce conteaza ca domnul are peste 40 de ani si e charmant si educat.... ? Minciunile sunt aceleasi ca cele spuse si domnii fermecatori de Romania.... :))

Atunci, inteleg ca e de apreciat omul ce m-a suportat cu bune si cu rele, si ar fi timpul sa ii ofer atentie, respect, incredere, ajutor, suport si MULTUMIRI. :)

Vise si puteri nebanuite...

Las oboseala sa zboare departe, spre alte zari, alte mari sau oceane. Libertatea se aseaza la poalele gandului curat. Adun sperante si impachetez dorinte. Impaturesc zambete pentru momente de rasfat si iubire. Primesc semne ca totul are un rost si orice rau duce spre bine.

Fiecare dor ma invata sa iubesc si mai mult. Am inteles ca inainte de a iubi pe altii, e nevoie s a ma iubesc pe mine. Fiecare hop ma inversuneaza sa fiu mai atenta la ceea ce imi doresc. Fiecare privire ma invata sa privesc in jurul meu. Fiecare zambet primit ma incalzeste precum soarele din mijlocul verii.

Astept cuminte zboruri spre vise dragi, spre oameni veseli si credinciosi, spre sinceritate si impliniri si armonie si echilibru si joaca si imbratisari si lecturi in brate puternice si zambete jucause si o dragoste venita din suflet nu din interes.... sau de nevoie... :)

Astept sa aduc bucurii in sufletele unor copii de la casa Inger Alb. Ii vom pregati impreuna o serbare lui Mos Craciun. :) Eu una ard de nerabdare. :)

miercuri, noiembrie 23

Amalgam de stari si emotii....


Teancul lucrarilor variaza. Creste teancul tezelor. Proiectele fele de fel, povetsi si rebusuri asteapta cuminti sa fie citite, clasificate (bune/rele, excelente/foarte slabe).

Vestile bune se amesteca cu cele rele... adica, oameni ce mi-au fost colegi se sting din viata... :( trist, dar asta inseamna viata cu etapele ei...

Sunt trezita cu vestea: "ti-am luat cartea de la libraria Sohia! este minunata. Vrem autograf." In dupa amiaza, in cancelaria cu voci placute, primesc un mesaj frumos:"Tocmai ce am primit cartea ta prin posta. Voiam sa iti spun ca esti minunata. Mi-e dor de tine. Esti o dulssee!"

Imi doresc ca Tobias - care e senzational realizat de domnul grafician caruia ii doresc sanatate maxima si multumiri pentru desenele pe care le face pentru cartea ce va pleca spre tipar in cateva zile (cea pentru care fac cheta) - sa aduca zambete, bucurii, puterea de a implini vise. :)

Mi-am primit si asumat si criticile constructive. Multumesc Victor. Sunt benefice... insa, uneori e greu sa le accepti... insa, voi tine cont de ele. PROMIT. :)

Lansarea se apropie... emotiile cresc... surprizele se aduna... :) Va stept cu mic cu mare la lansare. :)

Primesc mailuri de la prietene de departe... mi-e dor.

Mi-e dor de iubiri implinite si imbratisari cu povesti aromate... :) Mi-e dor de o lume sincera... mi-e dor de promisiuni intelese... :) mi-e dor de bunatatea din noi... mi-e dor de prieteniile sincere ce erau candva. Mi-e dor de armonie si impliniri... de soapte si zambete... de buze sarutate... de atingeri cu mesajul sublim: "Te iubesc pentru o viata!"

Citeam azi ca iubirea dispare cand nu o mai ingrijim.... :)

marți, noiembrie 22

Bal la Paris... de Mos Nicolae.... que belle...

LDF

Ce mi-aş dori să fiu acolo.... oare merit? Oare aş putea face faţă? Oare se întâmplă minuni? Vom trăi şi vom vedea. :)

Lys de France

www.lys-de-france.org

Samedi 10 décembre 2011

m5

Bal de la Saint Nicolas

visiteurs-lemercierchapelle

L’Annonciation (1541-1549) par Primatice, peintre du roi. L’Ange porte un lys, symbole de noblesse et de pureté.

Le livre ouvert sur le pupitre de la Sainte Vierge porte, en hébreu, le texte de la prophétie d’Isaïe

« C’est pourquoi le Seigneur lui-même vous donnera un signe : voici, la jeune femme est enceinte et elle va enfanter un fils et elle lui donnera le nom d’Emmanuel. »

Abbaye Royale de Chaalis

visiteurs-affichevisiteurs-priere visiteurs-chapelle

L’Abbaye de Chaalis, malgré son titre « royal », semble bénéficier d’une moins grande notoriété que son voisin princier le château de Chantilly. Pourtant, grâce au 7ème art, des millions de « Visiteurs » la connaissent innocemment.

En 2006, Norbert Multeau de la Nouvelle Revue d’Histoire faisait cette critique du film :

Le réalisateur des Visiteurs, Jean-Marie Poiré, a retenu cette maxime de Franck Capra : « Il n’y a pas de règle dans le cinéma, il n’y a que des fautes. Et la faute capitale, c’est l’ennui. » Mais qui fait rire dans Les Visiteurs, et de quoi ? Ce n’est pas Godefroy. Le fier chevalier incarne des vertus démodées, mais il n’est pas ridicule. Au milieu des pitreries, il reste digne. C’est un juste. Il a de l’honneur et des principes dont il ne démord pas, mais il arrive dans un monde qui lui est totalement étranger, faisant passer souvent une étrange émotion.

Celui qui fait rire, par contraste, c’est Jacquouille : fripouille il était dans un siècle où il n’avait que des devoirs, fripouille il reste au siècle des Droits de l’Homme. Métamorphosé en Jacquart, c’est un parfait spécimen du parvenu infatué, obséquieux, fourbe, servile avec les puissants, tyrannique avec les faibles, manant hier, devenu seigneur aujourd’hui.

Sous la grosse farce, une idée plus subtile affleure, qui fait toute l’originalité et l’audace de ce film. La sympathie du réalisateur et des spectateurs va au moyenâgeux Godefroy, un « privilégié » qui avait des mérites. L’opprobre et le ridicule vont au moderne Jacquart, un privilégié sans mérites.

Si l’idéal et les valeurs de la chevalerie du Moyen-Åge sont complètement dépréciés dans la société matérialiste que peint le film, les nobles devenus des « pouilleux », n’en restent pas moins nobles, et les manants, devenus les puissants, n’en restent pas moins des gueux.

Molière nous avait appris qu’il y a une morale du rire. Les Visiteurs font rire d’une époque qui a inversé les valeurs et donné le pouvoir aux imposteurs. Par contraste, ils éveillent comme une nostalgie médiévale.

Nicolas Chotard

Président des Lys de France.

sur www.lys-de-France.org

retrouvez les Visiteurs à l’Abbaye Royale de Chaalis

mais aussi Florence Guilmault, Francis Martinez et des chansons enfantines St Nicolas

Programme

Avec la participation

CONSERVATOIRE16

florence-guilmault18 h : Récital de Mademoiselle Florence GUILMAULT, artiste lyrique.

18 h 30 : Cocktail-vernissage des oeuvres Saint-Nicolas de Jean-Paul MARCHAL, maître imagier d’Epinal.

19 h 30 : Dîner

22 h : Ouverture du bal

St%20Nicolas%20B2 Minuit : Arrivée de Saint Nicolas accompagné de sa bourrique et du Père Fouettard

Animations : Alain THUAL (DJ) / Francis MARTINEZ (chanteur) et ses musiciens

francis-martinez

Bal : Robe longue - Uniforme - Smoking Pièce d’identité demandée à l’entrée


Iubire? Prietenie? Relatii fel de fel... :)

Obosita... aleg doar sa traiesc... dusa de val, acolo unde trebuie sa fiu, sa rezolv ce pot rezolva. Mi-e atat de somn, ca abia astept sa ajung acasa. Elevii sunt draguti si-mi admira cizmele noi.
- Doamna, aveti niste cizme foarte frumoase!
- Multumesc si zambesc.
Chiar sunt dragute... asa de eschimos, calduroase...

Toate lumea infofolita la -0 grade Celsius, numai eu in fusta scurta... :)

Reusesc sa dilat timpul si sa ajung in locurile in care e nevoie sa ajung.
*
Primesc un telefon de la un prieten.
- Ce mai faci? Te-ai apucat sa lucrezi la facut copii?
E o gluma de-a lui...
- Momentan, nu. Promit sa ma linistesc si in vacanta de iarna lucrez la capitolul acesta al vietii.
- Off, iar inveti?
- Am un curs de perfectionare, de lansat o poveste, de tiparit alte povesti... apoi, vreau o vacanta cu liniste, somn, plimbari prin alt oras. Un prieten mi-a oferit sansa de a petrece o vacanta de poveste, doar e Craciunul.
- Claudia, nu exista prietenie intre un barbat si o femeie.
-Nu? Atunci, noi ce suntem? (el este un vecin, bun prieten, mi-a fost alaturi in vara, cand am botezat).
- Ce suntem? Stiu ca ma testezi... si stiu ca esti o femeie deosebita... pe care eu unul nu vreau sa o dezamgesc si prefer sa stau in umbra.
- Vaaaii... atat de mult te-am stresat? Noi care discutam orice, toate prostiile din lume, noi nu suntem prieteni?
-Claudia, imi doresc o femeie care sa ma accepte pe mine asa cum sunt, nu doar sa vrea un copil cu mine, apoi sa fuga. Iar femeile intelectuale din ziua de azi, asta urmaresc. Esti puternica. iti implinesti vise. Tu vei reusi. Mi-e teama ca nu ma pot ridica la asteptarile tale niciodata.
- Eu imi doresc o familie, si tu stii asta.
-Hei, si tu ai avut o perioada in care ti-ai dorit copil si atat. Sunt eu, Stefan, ai uitat cu cine vorbesti?
-Nu, nu am uitat cu cine vorbesc... si imi doream "doar copil" pentru ca eram - si inca mai sunt - dezamagita de voi, barbatii. Sunteti fricosi, lasi, imaturi, nu mai stiti sa fti capi de familie. Daca voiam doar copil, il aveam pana acum.
- Ai dreptate... si stiu ca puteai aveai un copil pana acum.

- Hai sa-mi fi alaturi la lansarea cartii de povesti...
- Promiti ca ce iti iese peste 100.ooo de euro imi dai mie?
- Hahaha, promit. (el se pricepe la finante... e broker).
-Vin. Vin sa te vad vorbind in public... de abia astept... :)
- ah... e un test?
-Nu, este doar o alta ipostaza in care te pot cunoaste...
*
Acum... sper sa nu ma balbai sau sa imi sporeasca emotiile... :)
*
Discutii fel de fel... relatii fel de fel... prieteni fel de fel...

Unii nu rezista sa tina pasul cu mine... iar eu ma grabesc de parca as muri ca u n geniu la 30 si ceva de ani... si vreau sa fac multe, sa las cat mai multe in urma mea.
Mi-e drag ca apar in viata mea, oameni buni, pe care nu-i merit, pe care ii folosesc, ii stresez si le impun ritmul meu nebun de viata (MULTUMESC DIN TOT SUFLETUL ALINA).

Ajnanina, multumesc pentru biscuitii deliciosi pe care mi i-ai dat.

Dragos, multumesc ca ti-ai amintit ca aceasta saptamana este "importanta" pentru mine. Apreciez oamenii care sunt atenti la ce spun in discutii. De abia astept sa dam viata proiectului... :)


luni, noiembrie 21

Obosita...

Sunt atat de obosita, incat mi-am pierdut zambetul...

Sunt atat de suparata ca intalnesc oameni rai sau care au o doza prea mare de mandrie gratutita...

Dar sunt atat de fericita ca intalnesc OAMENI BUNI SI SINCERI, care imi poarta noroc... care imi sar in ajutor, care ma sustin, care vad frumosul din mine (acoperit uneori de o doya de zgarcenie, rautate, scepticism, teama)....

Nicicand nu mi-am dorit atat de mult liniste.... sa stau cu mine si cu oameni putini, dar buni in preajma... sa nu mi se ceara sa rezolv probleme, sa ma exprim literar sau elevat. Vreau doar relaxare, somn, lectura, imbratisari, o desprindere de acest oras inbacsit pe care sa- l vizitez doar de cateva ori pe an. Toate drumurile si discutiile mele duc spre Paris. :) AMIN!