Şoapte la marginea mării

Atingerile simt bucuria sufletului ei. Parfumul împrăştiat de aburii ce ies din adâncul mării tainice, îi alintă pielea. Voalul rochiei iubeşte frumuseţea corpului.

Iubirea se zbate să iasă la iveală. Îi e dor să retăiască alături de zâmbetul ei. Dragostea are încredere în femeia puternică ce a sechestrat-o acum câteva luni. Ştie că ea poate trăi intens fiecare mângâiere. Ştie că poate transforma energia unui sărut în miracol.

Iubirea va ieşi la lumină. Curând. Energia ce renaşte din iubire va fi o navă spaţială spre succesul desenat în visele pentru care a muncit pas cu pas, minut cu minut!

Note, povesti, vise ce zboara...

"Note mici.... aveam un 4 si doi de 3 la matematica, doi de 4 la engleza. Note date de colegele mele. Am mers la doamna directoare si am spus. Aceasta a zambit."

Tot vis. Ma urmaresc. Semn ca se apropie scoala. Ce mult mi-as dori sa predau la o scoala in Franta, Belgia, Luxeburg, Spania.... Irlanda.

Off... vreau scoala mea! Zbor lin spre dorintele mele.

Cand am inceput sa scriu povesti, am gandit ca imi doresc sa ajunga peste mari si tari, sa calatoreasca. Dupa ce am tinut o poveste pe la editurile din Romania, care, multe dintre ele nu mi-au spus macar: "lasa-ne femei, esti nebuna! e criza!", (un editor imi promisese ca o publica, iar aopoi n-am mai avut curajul sa raspunda la telefon sau sa scrie un mail: tipic Romania), aceasta poveste va aparea in Venezuela. C'est la vie. Tres belle, tres fantastique!

O saptamana cu povesti realizabile va doresc din tot sufletul meu!

Am visat...

Săptămâna aceasta va fi una terifiantă pentru mine. Urmează şă particip la şedinţa publică în urma căreia aflu dacă şi unde voi preda. Urăsc această acţiune. Organismul meu o respinge de fiecare dată cu criză biliară - de purificare - la câteva ore de la finalizarea ei. Încerc să nu mă mai consum, să fiu indiferentă, să nu-mi pese. Sunt hotărâtă să iau viaţa aşa cum curge, dar să aleg ce îmi place din ea. Sunt decisă pentru părăsirea acestei ţări. Nu mai suport toate mecanismele uzate, folosite de ani de zile, de când eram eu elevă.

Am visat - sub presiunea evenimentelor - că predau la o şcoală generală. Copii frumoşi, dar foarte agitaţi. Strigam: "Data viitoare vă dau test din această lecţie!" Clar o iau razna.

Apoi am visat un inel de logodnă ce mă purta departe.... :)) Asta chiar îmi place.

Am fost trezită de bunica finuţului meu grăsun, care a crescut şi mănâncă diversificat. Acum avea în meniu, caise cu biscuite. Ce bun o fi!

Citesc în leagânul din curte... scriu poveşti sub umbrar... mă bucur de oamenii ce mă sună... dăruiesc zâmbete... voi ieşi puţin şi în parc să schiţez portrete de oameni, utile pentru romanul pe care îl voi începecurând.

Să vă fie bine dragi cititori ai acetsui blog! Să zâmbiţi şi să trăiţi fiecare clipă intens.

Picturi pe apă

http://www.wimp.com/paintingwater/">FILM.

Chiar sunt un copil care creşte

De vreun an, bărbaţii pe care îi întâlnesc - colegi, colaboratori, foşti colegi de şcoală - îmi spun că sunt COPIL. Un domn, chiar mi-a spus foarte serios,sobru în voce:

- Claudia, pentru vârsta ta din buletin, profesional ai realizat multe. Însă, draga mea, emoţional eşti un copil cam de 16 ani.

M-am supărat. L-am rugat să nu mai discute cu mine - o minoră- până nu voi creşte. N-a fost aşa, dar în fine.

Acum o săptămână, un alt domn, care îmi trimite mailuri interesante, îmi scrie la final: "eşti un copil frumos". Am înghiţit şi am zâmbit.

OK. Am acceptat. Sunt un copil, frumos, pe zi ce trece mai frumos, care creşte armonios şi echilibrat sub mângâierile blânde ale soarelui, acompaniată de prietenii cei mai buni, cărţile. De câteva zile, mă dor foarte rău oasele. În fiecare dimineaţă simt nevoia să mă întind.

Mama mă vede şi-mi şopteşte:

- Creşti fata mea, creşti frumoasă şi la pungă groasă!

Vreau să cresc încă 3-4 cm şi enorm de mult în ochii oamenilor. Aş vrea să-i îngenunchez prin înţelepciune. (exagerez, normal).

Ca orice copil care se respectă, am de făcut teme. Colegii mei de la şcoală, dar şi colaboratorii din cercetare, mă sună să mă intrebe cum stau cu teza de doctorat. ca un copil prins cu tema nefăcută, dau din colţ în colţ, dar mă apuc serios de lucru.

Azi, m-am recreat cu un grup de copii la o întâlnire cu scriiitoarea Aniela Tănase. A scris două cărticele bilingve cu un trenuleţ, numit Tete. Cărţile se gasesc la editura ARAMIS, pe site-ul www.edituraaramis.ro. Iniţial, trebuia să fac o poveste life cu picii. Pentru că li se dăduseră nişte fişe de colorat, nu i-am putut atrage. aşa că, am intrat eu în jocul lor şi am colorat, şi am vorbit cu ei. Am venit acasă plină de cariocă pe mâini. Nu, nu... pe faţă am avut grijă să nu-mi pun.

Pentru părinţii care îşi iubesc copiii, şi îi vor edcuaţi şi creativi, vă dau un link. WWW.ACTIVATICOPII.RO. Succes!

Salutări de bine, îmbrăţişări şi spor la joacă vă transmite un COPIL CARE CREŞTE FRUMOS ŞI SIGUR!

Citate despre prietenie

Poveţe din "PROFETUL" de KHALIL GIBRAN

Nu daţi decît puţin cînd daţi din ce-i al vostru. Numai dînd din voi înşivă, daţi cu adevărat. Pentru că, spuneţi-mi, ce sînt averile voastre decît nişte lucruri pe care le păstraţi cu străşnicie, crezînd că mîine veţi avea nevoie de ele? Iar mîine, ce-i va aduce ziua de mîine cîinelui prevăzător foarte, ascunzînd oasele în nisipul mişcător, în timp ce-i urmează pe pelerini către oraşul sfînt? Şi ce este frica de sărăcie dacă nu sărăcia însăşi? Iar groaza de sete în preajma fîntînilor pline, nu-i oare setea cea mai nestinsă? Sînt oameni care dau puţin din belşugul pe care-l au, şi aceasta pentru a li se recunoaşte dărnicia, însă această dorinţă ascunsă umileşte darul făcut. Sînt apoi alţii care, puţin avînd, dau totul. Aceştia cred în viaţă şi în mărinimia vieţii, iar sacul lor niciodată nu-i gol. Ei sînt cei ce dau cu bucurie, iar bucuria le este răsplata cea mare. Dar sînt şi cei care dau cu durere, şi doar durerea rămîne botezul acestora. În sfîrşit, sînt cei ce dau fără a simţi nici durere, nici bucurie, necunoscîndu-şi virtuţile; Ei sînt asemenea mirtului din vale, care îşi răspîndeşte parfumul în spaţiu. Prin mîinile unor asemenea făpturi vorbeşte Dumnezeu şi dindărătul ochilor acestora El surîde pămîntului. E bine să dai cînd ţi se cere, dar şi mai bine fără să ţi se ceară, din înţelegere. Iar pentru cei dornici să dea, a-i căuta pe cei necăjiţi este o bucurie mai mare ca darul însuşi. Fiindcă, se află oare vreun lucru pe care să ţi-l refuzi? O, desigur, tot ceea ce îţi aparţine va fi dăruit într-o zi; Deci dă acum, în anotimpul dărniciei tale, iar nu în cel al moştenitorilor tăi.