Ha ha ha - interviu recepţie

M-au chemat la interviu.

Mă voi duce. Dar nu ştiu ce să fac? Să mă umilesc sau nu? Sper să nu mă dorească pentru postul de curăţenie (deşi femeile pentru curăţenie au salariul dublu cât al meu; asta bine, la companiile mari).

Oricum, sunt curioasă ce mă vor întreba. :)

Să-mi ţineţi pumnii.

Carte la final "Strigătul păunului"

"Strigătul păunului" de Daniel Adrian Olaru.

O carte scrisă din labirintul sufletului, al căutării iubirii. Dezamăgiri, speranţe spulberate, premoniţii, alegeri greşite, scrisori.... multe scrisori de dragoste. Aici, am descoperit că scrisoare este o artă, iar scrisul o corvoadă.

Nu mă pricep să fac o recenzie, dar doresc să împărtăşesc impresii.
Mi s-a dat ocazia să simt şi să inhalez atâta dragoste. În fiecare din noi se află un labirint extrem de întortocheat sau mai multe, oarecum simplu de desluşit. Am reuşit - puţin, recunosc - să identific pe alocuri scriitorul în personajul principal, Malvin.

M-am regăsit în personaje... în anumite trăiri... dorinţe... drumuri... aşteptări însetate. Şi ce este de fapt fericirea? Şi cine ne-o poate garanta? Şi cum e să alegi corect persoana alături de care să trăieşti o viaţă până la adânci bătrâneţi? Adesea, e bine să te laşi purtat de val... să simţi şi să acţionezi. Poate curajul va stârni dragostea să răsară din ceruri de sticlă sau mărgele de vise şi să îmbrăţişeze fiinţa din doi.

De ce avem impresia întotdeauna că iubirea ce ni se potrivea e în braţele altcuiva? Mi-a plăcut relaţia Malvin - Celia. O prietenie adorabilă. M-a fascinat partea de "biologie" ( "păr de alge, mâine crengi, picioare arbori, parfum de nard... planta din mine, carbohemoglobina din seva" etc.), dar şi descrierea locurilor pe unde personajul a "călătorit". Oare e bine să căutăm atât de departe şi atât de insistent?

Cine mai scrie azi scrisori de dragoste în varianta clasică? Mi-e dor de acele timpuri... Mă bucur enorm că le-am trăit!

Încercaţi să faceţi asta dragele mele îndrăgostite. Ştiu că e-mail e rapid, dar testaţi şi varianta romantică.

Mamă de poveste

Mama este una. Întotdeauna mama este frumoasă, bună, veselă, blândă, răbdătoare. Ştim cu tpţii, asta am aflat din poveşti desigur, că existe şi mame rele, urâte. Dar acelea sunt de obicei mame vitrege.

Mamele sunt îngeri pe care Dumnezeu ne lasă să-i alegem,şi ne ajutăm să creştem mari, buni, frumoşi, să dăruim din puţinul nostrum,să râdem, să mergem, să descifrăm primele litere şi cifre.

Mamele sunt făcute să fie iubite. Câte dintre noi n-am dorit, mici fiind, să fim precum mamele noastre: frumoase, cochete, rujate, să mergem pe tocuri? Fiecare copil are nevoie de o mamă, de mângâierea şi răsfăţul oferite de aceasta. Ce face ca o mamă să fie perfectă? Bineînţeles, aţi ghicit: să petreacă timp cu puiul ei, să se joace, să fie la curent cu tot ce este nou în materie de haine, filme de desenate animate, jucării, poveşti. Mamele au vocea caldă şi melodioasă. Mamele sunt precum un diamant neşlufuit, ce strălucesc mai puternic ce zi ce trece, iubite de pruncii lor.

Ştim că este greu să ţineţi ritmul cu noutăţile din lumea copiilor dvs. Revista MEKI însă aduce soluţii, rapide şi ieftine. În pauza de la service sau cât spală maşina sau cât doarme puiul pentru a se face mare, accesaţi site-ul www.meki.ro.

Pentru 1,5 euro/lună + taxele poştale, primiţi acasă o revistă tipărită iar accesul online pentru www.meki.ro este gratuit.

MEKI oferă alternative pentru toate buzunarele. Hai să fim mămici moderne!

VIS

Stii ce-am visat azi noapte

la ceasul cand pentru somn visele sunt coapte?

Tu nu erai femeie, nici eu barbat

ci doua viori. Nu-i asa ce ciudat?

Si vibram amandoi la fel, ah

ca-n dublul concert al lui Bach.

Romeo Morari

Mă angajez?

Voiam să văd ce se mai cere pe piaţa muncii. Pe ejobs îmi tot sunt citite CV-urile dar nu mă caută nimeni.

Am luat "România Liberă" şi dăi şi citeşte. dezamăgită profund. Ingineri, zugravi. croitorese... etc.

Găsesc într-un final o clinică care angajează secretariat- recepţie, femeie de curăţenie. Mi-am modificatCV-ul, eliminând masterul şi faptul că sunt la câţiva paşi (dacă mai am puterea să-i fac) de a finaliza doctoratul şi aplic. Sunt curioasă pentru ce post mă sună şi dacă mă sună.

N-am stare.... aşa mă mănâncă pielea uneori. Ha ha ha.

Criză biliară

Nu ştiu cum se face că o păţesc când am întâlniri importante sau ceva urgent de rezolvat. Joi trebuia să întâlnesc oameni deosebiţi. Miercuri seara au apărut simptomele crizei: o durere sfâşietoare de cap, ce nu ceda la nimic. Am crezut că noapte, somnul o va alunga.
N-a fost aşa. Durerea de cap devenea de nesuportatt. Nu puteam să suport nimic; lumină, sunete. Mi-am dat telefoanul pe silent.
Peste câteva ore s-a declanşat starea de vomă ce m-a şinut exact 24 de ore, din oră în oră. Bine, mi-am supărat oamenii pe care nu i-am putut întâlni, mama a fost afectată de suferinţa mea. Dar asta e... se întâmplă. Nu ştiu cum, exact când nu trebuie. Să mă întreb de ce? Nu are rost.
Nu doresc nici duşmanilor mei aşa ceva.
Şi aşa mâncam destul de puţin, dar se pare că voi trece pe un regim alimentar şi mai strict. Uraaa... :)

Sarut

Sarut

Cand ai sa-mi iesi in cale iar

Sa nu-mi spui nici o vorba, doar

sa te apropii-ncet, tacut

sa regasim intr-un sarut

Trecutul-ntreg, imbratisati

uitand de noi, de toti uitati

si sa ramanem astfel, dusi

ca in "Sarutul" lui Brancusi...

Romeo Morari