Scriere... cu dor si patima

Mi-e dor de scris...
Mi-as dori sa scriu senzational, remarcabil, divin, folositor....
Descopar ciornele in caietul meu cu de toate. Zambesc si iau stiloul. Cerneala s-a sfarsit. Nu-i nimic. Voi scrie cu amintiri din amintirile frumoase, ce s-au adapostit in suflet, in fiecare ungher al corpului meu.
- Scrie cu zambete, aud o voce.
- Cum sa scriu cu zambete?... ar inseamna sa fie ceva de luat in ras. Nu-mi permit asta. Chiar vreau sa fiu serioasa, sa fiu scriitoare cu renume.
- Off... ti s-a spus de nenumarate ori sa nu te astepti sa fii publicata.Vei suferi! Capoasa esti!, adauga vocea.
- Dar imi doresc....
- Dar ai dat atatea "autografe" pe carnetele elevilor (ba chiar te-ai plictisit, caci acum ai inceput sa refuzi cu usurinta acest exercitiu).
- Nu ai idee ce senzatie este atunci cand, cartea ce iti poarta amprentele, este rasfoita si comentata de oameni. E miraculos sa stii ca un cuvant , pe care il scriu cu tot sufletul in autograf, bucura si aduce zambete.
- Da, bine atunci, vei deveni o scriitoare de succes. Incredere... :)

Ingredientele din ultimele zile ale vietii

Voi scrie amestecat.... despre ce pot sa scriu. Bine pot scriu tot ce vreau, dar ma cenzurez ca sunt citita si apoi criticata. Tot eu! Asa imi vine uneori sa deschid un blog cu maniere pentru toti barbatii trecuti de 30 ani.... bine, in special cei care au avut de-a face cu mine si inca nu au curajul - rusine sa le fie!-, sa-si recunoasca greselile provenite din lipsa de educatie. Macar de acum incolo, in alte relatii sa poata salva ceva.

Un domn, care nici macar nu are puterea sa raspunda unei intrebari, mi-a spus ca el nu stia ca dupa atatia ani in care nu ne-am vazut, si dat fiind ca fusese si ziua mea, dar mai ales ca isi dorea o reinnodare - Slava Domnului ca am minte! - a relatiei de mult apuse si destul de trist, mi-a spus ca el nu stia ca trebuie sa vina macar cu o floare. Sa zicem ca la 37 de ani nu e inca tarziu sa inveti. Succes!

Am visat ingeri, si sper sa imi fie bine o data pentru totdeauna. Chiar nu mai am puterea sa suport toate mizeriile si mitocaniile.

Ieri, am fost imbratisata de elevi cum n-am fost niciodata. Imi e atat de greu... e ca atunci cand ei simt ca se termina. Cei de clasa a VIII-a mi-au spus: "Doamna, ne-ati invatat atatea in 2 ani, va rugam, veniti la banchet". Am promis ca ma duc macar sa ii vad. Stiu ca sunt frumosi. Parca generatia mea nu a fost atat de frumoasa!

Un elev extraordinar de inteligent (nu stiu daca e corecta exprimarea), care doreste sa studieze la Oxford, dar nu stie sa piarda, a inceput sa planga cu lacrimi de crocodil ieri, caci organizasem un concurs la lectia de recapitulare, si echipa lui pierduse cateva puncte, iar eu am spus ca le trec note in catalog. Doamne, cum invata copiii astia pentru nota. Ma intristeaza sa vad acest lucru, dar astia sunt.

Un domn de 72 de ani, care mi-a criticat foarte dur proiectul cu povesti personalizate, s-a imblanzit. Ba chiar s-a oferit sa ma ajute daca am comenzi numeroase. :)) Am descoperit ca sunt norocoasa, caci batranii sunt utili, iar cine nu are sa isi cumpere. Eu neavand bani, am primit unul gratis.... bine, dupa 2 zile de critici, care m-au facut sa imi tin cu greu lacrimile in causul ochilor mei mari, blanzi, de Tauras Ferdinand... este chiar "fascinat" de povestile mele. {multi oameni in ultima vreme mi-au scris ca scriu simplu, dar moralist si frumos; insa, eu nu mai pot vedea frumusetea; am impresia ca e un nimic; mi-as dori alt nivel}.

Cand, ca un copil mare ce sunt, am fost sa achit factura de gaze, m-am intalnt cu un DOMN [inteligent, cu un farmec aparte - nu pot a-l defini (e imprumutat de la personaje din carti farmecul) -, misterios] drag sufletului meu. Drag, in sensul ca am de invatat de la el ceva, de fiecare data cand il intalnesc. Pentru mine inseamna enorm asta.... inseamna ca evoluez (mi-as dori a spune si ca, devin mai fermecatoare si misterioasa precum e el... dar nu; nu inca). Stia ca imi doream candva sa particip la un curs. Si.... norocoasa cum sunt - macar pe partea aceasta cu intalnitul oamenilor speciali care m-au adus unde sunt (ha ha ha - stiu ca am evoluat mult in ultimi 3-4 ani; ma simt altfel; nu ma recunosc uneori) -, mi-a oferit sansa de a participa la o sedinta a acelui curs. MULTUMESC, MULTUMESC, MULTUMESC! Azi, am fost acolo.... si am invatat multe... si am calatorit din Africa in America Centrala si America de Sud. Senzational. Sa iti fie bine... din ce in ce mai bine, DOMNULE MISTERIOS SI FERMECATOR!

In ultimul rand, cica am slabit foarte mult. Mie nu mi se mai pare. De cativa ani sunt foarte slaba. Intr-adevar am trecut de la S la XS, asa ca, am sa las totul la o parte si am sa incep gimnastica pentru a-mi mari masa musculara. :P

Sa va fie ziua vesela si bucuriile sa pice din inaltul cerului senin. Zambete si imbratiari magice tuturor ce ma citesc!

Alfabetul - Cheia tainelor lumii

O carte frumoasa,pentru scolari, dar si pentru parinti. :)

ALFABETUL - HAI LA LANSARE!

De azi, purcedem in lumea fascinanta a literelor. Construim personaje, descriem locuri si intamplari...

Veniti cu noi la lansare!

Zambete si bucurii!

La multi ani, copile!

La multi ani copile frumos de pretutindeni!

Iesi si razi la soare, sa iti lumineze sufletul pur, sa devii o faclie in lumea aceasta cenusie.
Canta sa se auda pana departe. Danseaza si fii vesel.

Ca un copil ce se respecta, azi m-am trezit desculta dintr-un pepene rosu. Visasem ca ma leganam in hamac, si imi alegeam vacanta de vis - si culmea o primeam -, si predam la scoala frumoasa, si aveam bani multi. :)) Cred ca era o scoala particulara... cu elevi "altfel", adica sa detina cei 6 sau 7 ani de acasa.

Ieri seara, venind de la intalnirea magica, romantica, actuala, activa, atractiva, priveam antena parabolica a unui vecin. O vedeam ca fiind un balon in forma de purcel. Ha ha ha. Ce fac povestile astea din mine!

In aceasta perioada, ma comport precum un copil. [Si asa un domn respectabil, mi-a spus ca profesional am realizat multe pentru varsta mea, dar emotional am 16 ani. Asa ca, l-am rugat sa ma lase sa ma bucur de copilarie, sa ne vedem cand mai cresc.] M-as juca tot timpul. As face orice numai sa nu invat pentru examenul de titularizare. Ma gandesc la versurile cantecului lui Banica jr.: "Rodico, hai sa te faca tata casiera la TAROM. Nu vreau taaata, mi-emi place artele!"Asa sunt eu... decat biolog care sa faca analize, mai bine ma lupt cu morile de vant, mai mici si mai mari, respectiv elevii.

Asadar, imi iau traista cu zambete, bagheta magica, cutia cu acadele si bineinteles povestile si pornesc la drum!

O ZI MAGICA, DRAGI COPII -MICI SI MARI!

Mandra de ce am realizat impreuna cu mamici talentate

Priviti POVESTEALUIDANTE.


Sunt uimita de ce poate face o poveste. :) Nu-mi vine a crede.

Ma bucur enorm ca am intalnit atatia oameni deosebiti, cu suflete pure, ce reusesc sa mai vada jocul si magia povestilor.

Bucurii sa aveti la fiecare pas, dragi mamici, care stiti sa va iubiti si sa va educati copilul. Imi doresc ca, intr-o zi,sa fiu asemenea voua. :) Senina, vesela, magica.


Multumesc enorm de mult tututor celor ce m-au ajutat in promovarea proiectului si au crezut in nebunia mea. Oare povestile mele vor face lumina in sufletele micutilor mici si mari?

Cu emotie in glas si tremur al mainilor,
Va imbratisez cu drag... pe toti si toate ce mi-ati lansat visul ... :)

Asa arata mailul de o cititoare de poveste, fana deja a povestilor mele. Tatal ei i le citeste si din ziarul "Lumina" uneori. De fapt, asa m-a descoperit, iar fiind colegi de cancelarie, a avut "cont deschis" la povesti.

"Sarut mana! Multumesc mult pentru poveste, am ras si m-am bucurat. O voi povesti si prietenilor mei de la gradi. Sunt fericita pentru ca am povestea mea, prima din familie. Tata zice ca are si el telenovela lui, dar cred ca glumeste. Nectaria G. "

eu cu mine

chiar daca nu mai scriu, traiesc intens. uneori sunt prea obosita sa mai continui, asa ca organismul cedeaza, si zac, fortat obligat.

a sosit perioada fara chef de scoala. copiii vor sa faca orice altceva decat sa invete. asa ca schitez lectiile, dar nu scriu "tema pt. aks" sau "cp" sau alte prescurtari invatate din lumea virtuala. desenam si scriem povesti.

copiii de clasa a VIII-a ma invita insistent la banchet. unii imi sunt dragi de i-as lua acasa. altii m-au albit si m-au tinut la o permanenta cura de slabire. am atasat o invitatie foarte finuta.

sambata am fost la copiii orfani din Valea Plopului. m-am simtit putin vinovata ca nu am mers pregatita, dar per total a fost bine. copiii de acolo sunt frumosi, zambitori si extrem de curati. o doamna le dadea napolitane. ii spune unei fetite, sa ia cu toata increderea. la acest indemn, micuta a bagat ambele manute in punga si le-a umplut cu napolitane. lua cu gurita si manca, dar se vedea ca este incomodata. atunci, eu i-am ridicat tricoul si i-am spus sa le aseze acolo. ea, multumita, zambeste larg si respira usurata.
- cum te cheama? intreb.
-Monica.
- si cati ani ai?
-5 ani.
-eu sunt Petre, spuse un baietel care se pune intre Monica si mine.
- ei, ce nume frumos ai!
- da, dar el nu stie cati ani are, adauga Monica.
- nu stii cati ani ai?
- nu, dar sunt mai mare decat ea.
zambesc.
- da, asa este, esti mai inalt decat Monica.

Frumosi sunt! Poate reusesc sa imi gasesc un finut pe acolo. Mi-as dori enorm de mult.

am cunoscut oameni cu suflet de copil... care s-au jucat cu picii. la intoarcere am trecut pe la manastirea Zamfira... unde fusesem candva cu elevii. am spus tuturor ca acolo sunt struti... dar, acestia locuiesc bine merci la manastirea Pisiota. :)) "uite cum dau eu sperante oamenilor... :)" spun in gand vinovata.

in rest, maine e 1 iunie.

va astept la concursul de desene organizat pe PovestileLizei.

imbratisari, bucurii, magie, zambete, impliniri tuturor... de la mic la mare.