Ma grabesc si am devenit uituca :)

tastez pana tarziu in zorii diminetii. nu-mi place sa scriu la teza de doctorat, in care am crezut, am iubit subiectul si ceea ce am pus acolo. faptul ca am gasit mereu oameni care sa ma ajute, care au crezut in mine si mintea ce mi-a fost daruita, a deranjat pe unii, de care depind in mare masura aucm, sa finalizez si sa sustin lucrarea. sper sa ma adun si sa scriu, si sa evidentiez noutatile aduse. nu pot revolutiona eu stiinta, dar macar aduc anumite analize, anumite rezultate, care - IMI DORESC ENORM - sa fie de folos in arta.

dimineata, opresc telefonul din 10 in 10 minute. as mai dormi. dar nu se poate. asa ca, trezire, si drum bun spre scoala.

nu am deloc rabdare si-mi doresc sa fiu buna in tot ce fac. ma supar cand sunt depasita de alti soferi, ma supar ca nu conduc atat de bine pe cat mi-as dori, ca nu am scapat inca de teama de sofat, desi ma descurc. mi-as dori sa am tupeu si sa indraznesc mai mult.

ma aventurez in o mie si una de lucruri. trimit mailuri cu idei, cu proiecte pe te miri unde. pastrez mesajele o perioada. daca nu mi-au raspuns cand am crezut eu de cuviinta, le sterg. si rau fac.
azi, ma suna o doamna ca este interesata de proiectul meu, de ceea ce vreau sa fac. buun. multumesc! dar ce v-am zis ca vreau sa fac? oare pot face ce am promis ca fac? pana ne vom intalni la sedinta,imi amintesc sau reconstruiesc planul. macar de s-ar face.

copiii si povestile imi deschid usi spre o alta lume, o educatie altfel. ma bucur sa ma invart in medii cu oameni deschisi catre frumos, care pot vedea culoarea din fiecare poveste. e minunat ca incet incet fac si altceva. sper sa am capacitatea de a reusi pana la final. nu vreau sa ma entuziasmez inca, dar promit sa lupt, sa muncesc si sa cred in ceea ce fac. stiu ca, de voi pune un dram de suflet, un zambet si voie buna, lururile vor creste precum cozonacii fermecati.

da, sunt obosita.... si grabita. sa fac multe lucruri, sa intalnesc oameni deosebiti, sa iubesc, sa citesc, sa scriu, sa finalizez toate lucrurile incepute care merita terminate cu brio, sa imbratisez oameni dragi, sa calatoresc putin, sa petrec timp cu sufletul meu. nu e bine. e cazul sau timpul sa incetinesc motoarele, si sa iau totul calm, cu migala si incredere.

a iesit soarele, dupa o rapaiala de zile mari... ma pregatesc sa pronesc la drum, intalnirea cu doua persoane dragi sufletului meu: Iuliana si Dee. :)

va doresc bucurii, zambete, minuni si magie in aceasta dupa amiaza! fie ca visele voastre sa prinda contur.

carti, ploaie, educatie, ploaie

sunt neserioasa. imi zic de nu stiu cand ca nu mai scriu pe aici. adevarul este ca nu mai am timp, cititorii se raresc. pe multi dintre ei ii pot contacta altfel... dar, stiu ca mai sunt cativa care citesc, fortat sau cu placere. pentru ei, continuu sa scriu.

ploua. m-am plictisit pana peste cap de ploaie. de ziua mea a plouat non-stop. nu am vazut asa ceva de cand mama m-a facut, cum se spune in popor. ieri m-am dus sa-mi cumpar lampi solare pentru gradina din OBI. la marginea orasului. am condus pe ploaie. urasc sa fac asta, caci stergatoarele ma obosesc. cat am stat la cumparaturi a fost ok. (am vazut atatea lucruri frumoase: oglinzi, dulapuri, gresie, faianta; visam cum e sa iti faci o casa asa cum ti-o doresti; flori superbe; balansoare). adica n-a plouat. cand sa asezam cumparaturile in portbagaj, s-a pornit o rapaiala de zile mari. si condu Claudia cu stergatoarele mergand continuu. cumplit. iar in Bucuresti, cum ploua putin, cum toata circulatia este data peste cap.

acasa, mi-am facut un cappuccino si am citit. ce? "Poveste Japoneza" de Catinca Oprea si poeziile Ralucai Anton, "Trilogia verdelui". Recenzia este facuta de prof. dr. Tudor Opris, un biolog deosebit, care a scris biologii distractive. Un profesor care te facea sa devii fascinat, beat, hipnotizat de biologie. Cunosc ambele scriitoare. Le-am intalnit la primul atelier "Incubatorul de condeie". Catinca a trebuit sa scrie o poveste despre mine, eu despre ea. Culmea este ca ne asemanam pe alocuri. De aceea si scriem povesti (cu pilde) pentru copii. Raluca, este o fata carliontata - (vedeti in fotografie) mereu mi-am dorit sa am parul asa rebel - eleva in clasa a XII-a la un liceu pedagogic dintr-un oras adiacent capitalei. A castigat un concurs de poezie, am felicitat-o. Si-a amintit de unde ma cunoaste (eu sunt disperata sa cunosc oameni, si lucrul cu microscopul m-a facut sa am o memorie vizuala buna). I-am recomandat sa participe la un concurs de poezie. Ea mi-a spus ca deja a debutat. Mi-a trimis volumul de poezii, ce a sosit exact de ziua mea. Cu autograf si urarea de la "La multi ani!". Sunt norocoasa sa intalneasc astfel de oameni talentati, tineri, frumosi, de la care invat. Nu-mi este rusine. Da. Invat de la tineri, de la soare, de la necuvantatoare, de la ramuri, de la tot ce ma inconjoara.

astazi, pe fuga, am citit pe blogul "Carti dragi" despre "Ingerul a strigat" de Fanus Neagu. In Diana am incredere. Stiu ca ce citeste ea merita citit sau este lectura obligatorie pentru suflet si minte. Aveam cartea in biblioteca. am insfacat cu pofta cartea si am inceput lectura. Am fost atat de captivata, incat imi doream sa chiulesc de la scoala. Dar, am zis "hai, poti face efortul". Efortul nu a meritat. Mama unui elev care l-a batut pe altul de a lesinat de durere, drept "premiu" i-a cumparat un telefon performant. Si, ce sa-i mai spui tu ca profesor? Cum sa-l faci sa inteleaga ca nu e bine ce face? No comment. Sunt curioasa cum se va purta acest pusti cu parintii peste cativa ani, cand va deveni major.

seara placuta! lecturi minunate. recreere maxima. ganduri senine, zambete si bucurii!

Adela Moldovan – Lecţii din viaţă

În fiecare zi mai tai jos de pe lista o frică sau o prejudecată dobândită de mult timp şi cu fiecare tăiere simt o uşurare. Zilnic ni se dau situaţii menite să ne ajute să conştientizăm, zilnic ni se oferă răspunsul la întrebările care ne frământă, iar dacă nu le vedem e pentru că nu căutăm unde trebuie mesajele.

E ca şi cum ai şti că trebuie să primeşti un mesaj dar nu cauţi decât în cutia poştală. Poate acel mesaj a ajuns şi altcumva la tine, poate prin telefon, printr-un porumbel, însă n-ai verificat toate variantele.

Când eram mică, neexistând internet sau telefonie mobilă, obişnuiam împreună cu prietena mea cea mai bună să ne scriem bileţele pe care le lăsam sub pragul de la uşă. Ne scriam zilnic şi abia aşteptam să văd ce mi-a scris nou. Într-o zi când aşteptam răspuns de la ea şi am verificat sub prag nu era niciun bileţel.

Zilele au trecut şi nu mai primeam nimic, întristându-mă ca o fetiţă cu ochii mari şi plini de dezamăgire ce eram. Apoi ne-am întâlnit şi i-am reproşat absenţa, însă ea mi-a spus că nu a încetat nicio zi să-mi scrie. N-am crezut-o şi am plecat dezamăgită, dar când să intru în casă am văzut femeia de serviciu de pe scară cum mătura un bileţel de sub prag. Aceasta mutase toate bileţelele de la prietena mea sub ghiveciul unei flori de lângă uşa apartamentului în care locuiam.

Lumina s-a aprins din nou în ochii unei fetiţe pentru care acea legătură de prietenie însemna enorm. Am început să culeg toate bileţele cu scrisul mare specific unui copil şi să le citesc cu atâta fericire în inimă.

Cred că de multe ori ne grăbim să judecăm, ne grăbim să ne urcăm în barca dezămăgirii. Dacă ne schimbăm unghiul din care privim, soluţia devine vizibilă la orizont. Dacă aştepti un mesaj, fie că îl aştepti de la Univers, de la Dumnezeu, de la cineva drag sau chiar de la tine, asigură-te că ai verificat toate locurile şi situaţiile prin care acel mesaj putea ajunge la tine. Acesta există şi abia aşteaptă să fie citit…de tine.

Adela Moldovan – Lecţii din viaţă

Nu frumusetea conteaza

Am primit un mail de la revista "Semnele Timpului". Povestea lui Lizzie mi-a atras atentia datorita numelui comun. :) M-a socat pana la lacrimi, dar mi-a fost de folos. Am inteles, dupa ce mai intelesesem si ieri o parte, ca nu frumusetea te face fericita sau iti aduce succesul mult dorit in cariera, ci bunul simt, vointa, zambetul, bunatatea.

Mai multe AICI.

Videoclipul il vedeti aici.

Horoscopul Atlantidei

Ferz'oulh – daca esti nascuta in zilele de 5 sau 6 ale oricarei luni

Nativul Ferz'oulh are tendinta de a fi atras de conventionalism, de traditii, de reguli si de legi prestabilite. Este o persoana cu picioarele pe pamant. Este pragmatica, o persoana care stie ce vrea de la sine, dar si de la ceilalti. Cu toate acestea, zodia sa predispune la o uimitoare bogatie a ideilor, la ingeniozitate, o mare putere de creatie si multa putere de munca. Ferz'oulh nu poate sa fie superficial. Prin natura sa, vrea sa extraga tot ce se poate din fiecare moment pe care il traieste, indiferent ca este vorba de un moment special sau de unul banal, lipsit de importanta. Cu toate acestea, Ferz'oulh nu este adeptul exceselor.

Mai multe AICI.

Mamicile imi fac reclama la povesti

Doua mamici devoratoare de povesti, cu pici si pice minunate, m-au bucurat pana la emotie ce s-a lasat cu lacrimi, prin gestul de a-mi face reclama la cartea cu povesti, dar si site-ului.

FARAPREJUDEECATI
cutiacuminuni

Multumesc mult... cuvintele sunt prea neputincioase pentru a descrie bucuria!

Imi doresc ca povestile sa prinda forme variate si sa ajunga in toate colturile tarii si apoi ale lumii... incet si sigur, cu pasi marunti, dar hotarati.

Zambete magice tuturor iubitorilor de povesti!

Bucurii si tristeti

Ma trezesc de dimineata, foarte devreme pentru o zi de sambata. Imi amintesc ca trebuie sa merg la supravegheat la olimpiada de chimie. Pe fuga o gura de cafea, o banana, ma imbrac si fug.
ajung la timp, ba chiar prea devreme. Discut cu o colega de biologie, care preeda la un liceu cu renume din Bucuresti. Imi spune lucruri din culise - unele le aflasem personal cand am fost asistent la bacalaureat - si sunt dezamagita.

Colega care ma secondeaza la supravegheat, preda la o scoala generala unde sunt copii de bani gata. Este scarbita de-a dreptul. Imi spune: "mai, e mai sanatos sa predai la o scoala de cartier unde sunt copii simpli, cu bun simt, cu o bruma de cei 7 ani de acasa, decat sa faci ce iti spune un mucios de 11-12 ani, pentru ca are ta-su bani sa plateasca spagi incepand de sus".
Da... nu se mai face educatie. Sunt doar cativa copii care isi doresc sa invete, care sunt pasionati de scoala, de carti. Restul, vin pentru alocatie, pentru a-si etala ultimele haine de firma (la licee chiar masini), telefoane, psp-uri etc.

Imi face placere sa vad, sa discut si sa educ copii inteligenti, carora le pasa, care inteleg ca le vrei binele cand le spui anumite lucruri. Copiii isteti zambesc cu sufletul. Se vede... se simte... se transmite... I-as imbratisa strans strans de tot... si le-as marturisi sa raman pentru totdeauna frumosi si luminosi ca in aceste momente.

Revenita acasa, mama ma cearta ca dau bani pe carti. Off... da, are dreptate si stiu. Insa, nu ma pot abtine. Da, de cartea aceasta - care este o poveste pentru copii - nu aveam nevoie de ea acum, insa mi-o doream. Designul este superb. Povestea este incredibila. Din nou sunt trista ca nu am cu cine lucra pentru a scoate si eu asemenea carte. Din nou imi vine dorul de duca si de ramas pe alte meleaguri. Lacrimile imi joaca in ochi. Din nou imi amintesc ce job am... si ce salariu mizerabil. Din nou ma intreb de ce nu am noroc. Imi doresc sa gasesc o colaborare si nimeni nu ma poate ajuta cu o recomandare sau un sfat. :( Da, sunt trista.

Mai citesc si presa. Aflu ca banii, frumusetea si inteligenta unei femei nu mai au trecere la domni si nu aduc fericirea. Am citit ca medicul chirurg plastician, Adela Alberts, s-a despartit de domnul Catarama. Nu ma intereseaza. Dar, in mintea mea plina de fluturi colorati, credeam ca banii, inteligenta, frumusetea sunt arme grele care iti deschid drumul spre paradis. Se pare ca nu. Leonardo Di Caprio, la fel, s-a despartit de o frumoasa manechinuita. :) Asa ca, se poate si mai rau. Ma limitez la ce am....