Daca ai fi cine vrei sa fii, cine ai fi? Cum ai fi? Ce mai astepti?

E seară. Sunt obosită după 9 ore de şcoală... în care am încercat să fac să priceapa ceva, aproximativ 160 de copii. Epuizant...
Notasem undeva aceste intrebări. Le-am dezvelit din greşeală, sş incerc să fiu coerentă şi să răspund.
Dacă aş fi cine vreau să fiu, aş fi un profesor renumit... şi o scriitoare care ştie să ajungă la sufletul oamenilor. Se pare că ziarul "Lumina" mi-a adus succesul în rândul copiilor. Elevii mi-au descoperit poveştile şi sunt extaziaţi. Nu credeam ca puştii de clasa a VIII-a pot fi vrăjiţi de iepuraşi, ciupercuţe şi îngeri.
Dacă aş fi cine vreau să fiu, aş fi cea mai veselă soţie, cea mai drăgăstoasă şi jucăuşă mamă, cea mai adorată soră, fiica perfectă.
Cum aş fi?
Aş fi o persoană cu multă răbdare - care mă cam părăseşte -, zâmbitoare, energică, veselă, dornică de joacă.
Ce mai aştept?
Poate primăvara... :)

Tăcerea

Cum este oare să asculţi tăcerea? Să observi clapele pianului, albe şi negre, cum se ridică încet, apoi din ce în ce mai repede, şi nu se aude nimic în liniştea camerei. Degetele ce aleargă să prindă aerul dintr-un fluier uzat, găsit în cutia cu jucării din copilăria pe care încerc să o reconstruiesc pentru copilul din mine ce creşte văzând cu ochii sufletului,şi niciun sunet nu străbate tăcerea de nepătruns a gândurilor rătăcite.

Când dorul îmi inundă sufletul până la nivelul ADN-ului întortocheat, privesc pulsul cum se chinuie să iasă din venele albastre de la baza mâinii uscăţive, părăsită de mult de viaţă. Căci, ce este viaţa fără dragoste? O coală albă, imaculată de hârtie, pe care este scrisă tăcerea. Literele invizibile se întâlnesc şi formează grupuri de litere, care nu spun nimic. Încerc să le articulez şi limba mi se împleticeşte şi sunetele zboară spre neuronii parşivi, care nu vor cu niciun chip să le dea un înţeles. Literele se descompun şi sunt absorbite de gândurile rebele care tac, fremătând de dor.

Vântul aleargă de dor nebun, îndoaie crengile de ciudă că nu este auzit, că niciun obraz nu-l mai simte. Tăcerea e în fiecare din noi, în proporţii diferite, în procente abstracte. Tăcerea e amară ca fierea şi nu îşi găseşte locul în inimi pline de armonie şi frumos.

Tăcerea are culoarea pământului în lumina caldă, firavă, blajină a dimineţii, iar braţele ei sunt lungi, înfricoşător de lungi. Cui nu-i place tăcerea peştilor aurii din mările verzi ca smaradul? Văd o mână ridicată în departare.

- Ţie nu îţi place tăcerea? De ce fată frumoasă? Am înţeles... eşti îndrăgostită de cuvinte. Poate îţi va fi bine sau poate te vei lecui de declaraţii false de dragoste şi vei aprecia - ca un om mare ce pretinzi că eşti – gesturile tăcute ale iubirii. O îmbrăţişare tăcută, în liniştea nopţii, la malul mării întunecate, valorează cât toate romanele de dragoste scrise vreodată în toate limbile lumii. Un sărut tacit este visul sublim al oricărei femei. O privire şi doar o privire scrie zeci de pagini de dor şi de dorinţă.

Tăcerea are farmecul ei... este suavă, dulce, caldă, silfidă, zâmbitoare, ochioasă şi transparentă asemeni unui cristal şlefuit cu multă migală, de mâinile unui meştesugar iscusit.

Tăcerea din noi va dura până ce moartea ne va despărţi. Dragostea am simţit-o fiecare, dar am trăit-o separat, în cuiburi diferite, în braţe străine, crezând că vom fi fericiţi. Am rămas singuri, din nou, fiecare cu gândul unul la celălalt. Tăcerea e tristă că nu are îndrăzneala unei nebune, puterea unui vulcan pentru a rupe lanţurile ce ne leagă mândria şi dorurile şi sufletele însingurate. Până când vrei să taci? Până când vrei să tac? E chiar atât de greu să-mi vorbeşti?

Tăcerea e înceată. Nu ştie să alerge. O poţi prinde uşor. Îi poţi desprinde braţele, iar dacă o săruţi vraja se va risipi, si vei fi fericit... şi vom fi fericiţi... până la adânci bătrâneţi.

Hai să alungăm tăcerea, să ne iubim cum începusem cândva... şi să aducem primăvara, cu soare şi zâmbete şi bucurii!

Cercetători care scriu poveşti

Waldi (Oswald L.) Hörer îşi împarte, de ani de zile, activitatea între cercetarea în domeniul chimiei fizice şi scrierea de poveşti, convins că ambele îl ajută să înţeleagă mai bine lumea în care trăieşte şi să transmită celorlalţi cele aflate. Dintre acestea doar o mică parte — peste 170 de povestiri — au văzut lumina tiparului, cartea de faţă fiind înca un volum, după Transhumanţe galactice, Basme de buzunar si Basmele lui Făt-Frumos.

azi, căutând ceva pe internet, am descoperit această carte, scrisă de un cercetător chimist. m-am amuzat - în sensul bun - amintindu-mi că primele poveşti au fost scrise în perioada în care cercetam de zor, cu sau fără spor.

ce îmi doresc? vreau din adâncul sufletului ca poveştile mele să vadă lumina tiparului.... şi să fie citite spre folosul copiilor, mici şi mari.

chiar azi am aflat că în România, literatura pentru copii nu este rentabilă. să mai sper? să mai aştept? să mai cred?
încă puţin... apoi voi trimite poveştile peste mări şi ţări, în sticle, ca mesaje de salvare a copilului din mine.

Hai la drum

Singurătate

Cum e sa fii singur cuc.... stiu.
Dar cum e sa fii singur porumbel?

Promovez "Coltul Colectionarului"

candva, imi propusesem sa sterg acest blog. aveam impresia ca rostul lui se sfarsise. cu degete tremurande, cautam butonul care sa-l faca sa sara in aer. cu lacrimi siroind pe obrajii palizi de durerea ce-mi sfasie necontenit craniul, ma razgandesc. este locul ce-mi cunoaste sentimente, trairi, spectacole si carti lecturate. daca ma intorc in timp, de multe dintre evenimentele traite nici nu-mi mai amintesc.

dar, altceva voiam sa povestesc. azi, am simtit cum blogul meu plin de viata - precum ii e numele "BIOS" - isi gaseste rostul in blogosfera.

stiti ca sunt pasionata de carti, lectura (orice, in special biografii) si scris (desi am fost desfiintata public azi). am descoperit un colt al colectionarului de carti vechi, frumoase, utile, care te fac sa te intorci in timp, sa retraiesti clipe dragi, si schimbul de carti intre colegi. ati facut asta in copilarie? ati imprumutat carti de la un coleg sau altul?
iata despre ce vorbesc: coltulcolectionarului.

am descoperit carti dragi, lecturate in copilarie la umbra visinului din curte. am descoperit o carte scrisa de Ilie Tanasache care cred ca ar interesa-o pe prietena mea, Iuliana. m-am gandit cu drag la toti prietenii din blogosfera care iubesc cartile. am o mare rugaminte la ei: sa preia bannerul, sa promoveze acest site. chiar merita. va las sa va convingeti singuri. cred in dragostea voastra pentru carti, lectura si promovarea culturii.

cine ma ajuta sa promovam acest site?

multumiri, ganduri senine, imbratisari magice!

8 martie

La multi ani voiosi, calmi si blanzi, echilibrati si senini, cu zambete si bucurii nenumarate, ganduri alese si tot ce este mai frumos, tuturor femeilor (si fetelor) minunate pe care le cunosc,(colege, prietene, cititoare ale blogului) le admir si pe care imi doresc sa le fac fericite ca m-au intalnit!

La multi ani mama! V-am spus ce mama adorabila, talentata si speciala am? Da, a fost o mama exigenta... dar in momentul in care mi-am luat dreptul de a-mi controla viata, nu s-a opus. Stiu - si-i multumesc - ca daca nu ar fi fost ea mama mea, nu as fi fost atat de feminina, sensibila, placuta si apreciata. Am invatat lucruri deosebite: de la a fi unica (prin faptul ca iti tricotezi un pulover, sau iti crosetezi un guler - aveam gulere speciale la uniforme in scoala) pana la a darui neconditionat si a lasa loc de buna ziua de fiecare data.
Te iubesc enorm, mama! Pe zi ce trece mai mult.... si vreau sa fii mandra de mine, intr-o zi (cat mai curand, poate)!

*
pentru mine a fost o zi deosebita: flori, imbratisari, zambete, urari deosebite ( "sa te mai ingrasi putin, desi ai o silueta de invidiat"; sunt masurata zilnic, mai rau decat daca as participa la concurs de Miss), mesaje si telefoane de la domni.
ieri, am primit in dar o carte "Podul suspendat" de Suzana Deac, de la cititordeproza. multumesc!
tot ieri, am gasit in parbrizul Matizului meu fâşneţ, un mărţişor. am zâmbit tot drumul spre casă. e minunat să ai parte de astfel de surprize. pentru mine chestiile astea şi felicitările, cuvintele frumoase, fac mai mult decât un Nissan la scară.