Ajutor umanitar pentru un bebe

cum e sa fii adult si sa suferi? greu... insuportabil... epuizant...
dar sa fii mic si sa iti doresti sa te joci... sa inveti... sa te bucuri si o boala cumplita sa te tina la pat, dependeent de perfuzii? cumplit!

va rog, ajutati-l sa traiasca pe acest micut... :)

bebemarian

marcata...

cu zambetul pierdut printre ramurile inghetate, cu genunchii prizonieri ai gerului... ajung la scoala. acolo unde nu-mi place. bine ca am doar trei ore. nu-mi place ca ne prefacem ca facem educatie. acolo, traiesc vremurile lui Caragiale. nu credeam ca am sa traiesc astfel de clipe: adevarate crize de isterie din partea dirigintelor. (doamnelor, nu le faceti niciun bine, credeti-ma! si ati pierdut si stima mea).

fusesem anuntata ca este o problema si voi avea o intrevedere cu domnul director. am inrebat daca este grav, si mi s-a spus ca exista rezolvare.
o saptamana in care nu am fost buna de nimic. gandul imi era acolo.
ziua cea mare a sosit. fata in fata cu domnul director.
- Claudia, stii ca te consider o fata desteapta si am incredere in tine. uite, doua direginte de la clasele X si Y, au venit revoltate sa-mi spuna ca ai lasat corigenti.
- da, am lasat corigenti, am constiinta curata ca am procedat corect. daca doriti, va dau in scris motivele. (apoi i le-am enumerat dansului).
- te cred. mi-au cerut sa modific mediile, sa ma impun in fata ta.
- stiti ca asta insemna fals in acte, nu? si zambesc.
- da, oricum nu faceam asta fara sa te intreb.
...
si noi, oameni corupti, dam educatie. suntem modele pentru cei care stau in banci. uneori, inteleg de ce sunt apreciata de copiii cinstiti, care muncesc pentru notele lor. si, din experienta mea (de cativa ani) mai stiu ca, tocmai acesti elevi lasati corigenti ma saluta pe strada dupa ani de zile.

Ce mult te-am iubit

mi-as dori sa readuc iubirea in viata mea... si in jurul nostru...

declaratie de dragoste... gasita prin foldere prafuite

Joc norii-n palme ...a cata oara?
Si de-i furtuna....sau senin....
Nu las minunea din ei sa moara..
Si tot profundul sufletului...in declin.
Mai spune-mi ...iar....cu suave soapte,
De unde vin...unde se duc??
Oare ce culoare ei sa aibe??
Oare?......mai sopteste-mi...si ma culc.....
Si voi visa-n culorile iubirii,
Poate si rosu...poate roz....ori poate alb...
Sau peste a marii dragi intinderi,
Pluti-vor ei.....ca si un magic dalb.....

..tu dormi.....
dar stii....."norii mei nu sunt albi, rosii sau gri , nici grei sau pufosi.....norii mei sunt alcatuiti din toate culorile pamantului, padurilor sau marilor.....cerul meu e dragoste pura iar norii mei, ingeri jucandu-se chicotind.....norii mei au gene de Femeie.....
norii mei au Ochii tai frumoshi
Dragostea pura e zborul.....iar eu urc , prin jocul lor..
si apoi , iti cad printre gene
Cerul fara nori e minunat si limpede ca marea ta , linistita si intinsa pana la orizont
Dar de norii mei NU sunt pe cer - marea mea, marea ta,marea noastra ,e doar o acuarela ,stangace de copil...
deoarece marea ta are doar cer....
iar cerul meu are si nori..
Norii mei.

Povesti de zi cu zi, povestile din noi, povestile de langa noi

pe zi ce trece, ma indragostesc tot mai mult de povesti. de orice fel. povesti de viata, jurnale, povesti pentru copii, povesti cu talc.... si alte zeci de tipuri de povesti.

aseara, am citit povesti. intr-adevar, o poveste buna te ajuta sa adormi.
azi, voi citi povestile elevilor mei despre animale fantastice, prieteni imaginari. va fi o zi frumoasa! stiu sigur asta.
pe seara, voi scrie povesti... unde? AICI.
luni, voi merge la Povestile de seara, si voi auzi si voi scrie povestea despre puterea din mine....

cu toate ca nu realizam, traim intr-o lume de poveste, inconjurati de povesti.

ma simteam copil ciudat cand povesteam despre eventimentele din viata mea si cream povesti. asta pana cand, am descoperit alte fete, care scriu si mai frumos povestile din viata lor.
minteadeceai si Alice .

asadar.... priviti-va cu atentie povestile de zi cu zi... oamenii ce devin personaje negative (zmeul poate fi seful? - ha ha ha; la mine de exemplu vrajitoarea este o secretara nesuferita :P) si pozitive... faptele bune care vor fi rasplatite... faptele rele pentru care veti plati.... etc. etc. etc.

o zi magica... zambete si bucurii!

rochie de mireasa

candva... credeam in iubire. una singura, si sincera, si copilaroasa, si vesnica.

azi, nu mai cred. cu toate astea, zambesc. mi-e greu, simt ca ceva s-a rupt in mine, caci am vazut casnicii fericite, si batrani care s-au iubit si respectat pana cand doar moartea i-a despartit. ce s-a intamplat cu dragostea? ce s-a intamplat cu noi, oamenii? de ce ne-am salbaticit si am devenit rai? unde, cand, cum si cui ne-am vandut sufletele si dragostea din noi, si dorinta de a fi iubiti, si puterea de a darui?

am gasit aceasta fotografie la un articol scris de Alice Nastase, redactor la revista TANGO, o revista de citit si iubit. spunea ca nu trebuie sa mai visam la rochia alba de mireasa, caci vremurile s-au schimbat, si ea poate fi roz, vernil sau ivoir.

a fost o vreme, cand citeam disperarile acestei femei ca nu isi gasea iubirea. o judecam aspru gandind: "dar are deja doi copii! este fericita sau macar a fost!" acum, se pare ca este fericita pentru totdeauna. deci... se poate!?

tot ce mi-as dori ar fi sa traiesc o zi intr-o rochie alba de mireasa... si sa fie simpla... si sa fiu eu.... si sa zambesc... si sa cred din nou in iubire si in au trait fericiti pana la adanci batraneti... si sa dansez... un Tango, un vals... un cha cha.... si un Meniaito. :) ... si sa impart bucurii si sa eman fericirea prin toti porii...

si visele se destrama si/sau ingheata de la ger...

Tu ce alegi?