uimire placuta

nu pot sa cred! sunt uimita, socata, paralizata de o intamplare intamplatoare. ce mica este lumea!

prietena mea Claudia, plecata in canada, mama unui baietel de aproape 4 ani - deci care citeste povesti - imi scrie zilele trecute sa intru pe un site cu povesti, si sa incerc sa colaborez cu ei. intru fugitiv, citesc putin, dar timpul nu-mi permite. am intrat sa studiez terenul, caci aseara am vorbit cu a mea prietena si ma intreba ce am discutat cu ei.

Angel sad Angel

din nou, film

seara frumoasa, putina ceata, dar cald...
Muzeul Taranului Roman... Studioul Horia Bernea... film... LOURDES.
rasfoiesc apatica programul 24FUN. am nevoie de cultura... nu stiu de ce. as manca pe paine muzica, filme, carti, teatru... as vrea sa intalnesc oameni care sa-mi spuna exact ce sa citesc (stiu cazuri de acestea si au functionat)... care sa-mi povesteasca despre cultura... si eu sa iau notite. mi-as dori sa imi transform capul intr-un reportofon. imi e util ca atunci cand sunt suparata, sa gsesc un tablou in mintea mea sau o piesa muzicala care sa ma aduca pe drumul cel bun.

Lourdes... film Austria 2009 O tanara in scaun cu rotile - sufera de scleroza in placi -, merge in pelerinaj la o grota din Lourdes, Muntii Pirinei si traieste miracolul vindecarii. Nu stiu cat crede ea in D-zeu, in puterea vindecarii - desi are vise in care Fecioara Maria ii vorbeste - dar colega ei de camera, o doamna in varsta, foarte tacuta, crede si o ajuta in acest sens. Mici invidii si rautati... de ce se vindeca ea si nu altii. Intrebari: este miracol sau nu? Ca sa fie totul frumos, cel care se ocupa de organizarea pelerinajului se indragosteste de ea. O voluntara extrem de atenta si sufletista si credincioasa... in momentul in care aranja sala pentru petrecerea de final, cade. Era bolnava de cancer... nu avea par. [ intotdeauna suntem mai buni cand stim ce inseamna suferinta? cred ca da! ]
Lourdes un loc al vindecarii, un loc al iubirii...

copii

vârfurile munţilor sunt acoperite cu zăpadă. atâta alb, strălucitor de alb, şi pufos şi calm şi blând... nu s-a mai văzut de mult. tânăra a ajuns "departe" şi a fost găzduită în turnul castelului. oare nu asta şi-a dorit? sta la geam, pe pervaz, încercând să se concentreze asupra cărţii ce-i sta între degetele răsfirate. clopotele de la slujba de seară perturbă liniştea din jur.

închide ochii şi priveşte acolo... în sufletul ei luminos.

"Doamna, să nu ne mai lăsaţi niciodată. Ne-a fost dor de dvs. ne-aţi lipsit!" Într-adevăr. Leşinase în drum spre şcoală si a lipsit în acea zi.
Cartea cu personaje fantastice i-a fost întinsă de un băieţel cu tenul alb, zâmbet dulce şi fes verde. "Uitaţi ce am primit de ziua mea. Vă place?"
Tânara aceasta este privilegiată... este ceva în ea, ceva ce numai sufletele pure ale copiilor pot vedea - ea nu reuşeşte să afle despre ce ingredient este vorba - care o fac iubită de copii. ei simt nevoia să îi împărtăşească bune şi rele, şă o îmbrăţişeze şi să fie mângâiaţi de ea. un zâmbet de-al ei le dă încredere că sunt pe drumul corect. copiii ştiu că ea are răspunsuri pentru multe întrebări... nu doar la lecţiile de biologie.
un băieţel grăsun, cu ochi albaştri, o întreabă despre pictori. ea zâmbeşte - îi aminteşte de acel bărbat cu o cultură vastă care o fermecase cândva - şi-i răspunde. el aplaudă fericit.
rezemată de catedră, îi priveşte cu dragoste de dascăl. "sunt minunaţi! fermecători! sinceri, puri, copilăroşi. ei văd dragostea atât de frumos! şi în realitate dragostea e un fals. un fals ucigător de suflete!"

îşi şterge lacrima şireată apărută în colţul ochiului.

deschide ochii. a început să ningă. oamenii ieşiţi de la slujbă par nişte furnici în zăpada troienită.
"ce departe am ajuns! cine ştie ce voi găsi la capătul drumului ce îmi este atât de luminat din primele zile ale acestui an!?"

un oftat lung, sfâşietor iese din pieptul tinerei, care începe să citească. pagină după pagină până în zorii zilei.

Cristi a zburat la ingeri

De dimineata, Cristian a urcat spre ceata ingerilor. Drum bun Cristi! Zambeste si joaca-te frumos in continuare!

Multumesc pentru imbratisarea sincera si curata si claduroasa de miercuri! Multumesc ca m-ai invatat sa ma joc si sa lupt pentru visele mele! Multumesc pentru zambete si pentru cele mai sincere priviri, cu cei mai superbi ochi caprui pe care i-am vazut vreodata!

La revedere, copil frumos!

Dumnezeu sa te odihneasca in pace, frumusete mica!

seara de teatru TNB

o vizita fugitiva, cu treaba la facultatea de teologie. baieti frumosi, fete superbe, calugari, liniste. alerg spre scoala. nu am asa o stare buna - micutul Cristi nu este foarte bine, si cred ca m-a marcat. elevii ma iubesc. simt asta pe zi ce trece mai mult. am zis SIMT si nu cred neaparat ce imi spun.
am teatru in program azi. am o pauza de cateva ore. nu mai ajung acasa. merg intr-o librarie... si rasfoiesc carti, inspir cu nesat parfumul lor, citesc.
ma intalnesc cu prietena ce mi-a recomandat piesa si mi-a rezervat bilet. primesc cadou - ce v-am spus ca Mos Craciun m-a iubit enorm anul acesta - o carte (cine ma cunoaste, ma cunoaste) si o iconita. multumesc Mirey!
piesa de teatru... v-o recomand din tot sufletul meu. pe mine m-a rascolit. a fost fix de ce aveam nevoie. "TECTONICA SENTIMENTELOR", regia Nicolae Scarlat. Ilinca Goia joaca senzational (m-a fascinat ca e la fel de slaba ca mine, si chiar mi-a placut; nu se vede chiar asa urat).

sentimentele sunt asezate ca placile tectonice. o miscare brusca, o nerabdare, o disperare... poate produce o calimitate. o relatie poate fi distrusa de nerbdarea de-a fi ceruta in casatorie; poate fi distrusa de teama unuia dintre parteneri ca celalalt nu-l mai iubeste ca la inceput, ca dragostea s-a diluat.
da... femeile puternice, rationale, sigure pe ele, carieriste, au de pierdut in fata celor mai usuratice. cand realia de iubire devine competitie intre parteneri... totul se naruie. exista orgolii puternice in fiecare din noi. e imporant sa stii sa cedezi. e esential sa iubesti neconditonat, chiar si atunci cand cel pe care l-ai iubit cu fiecare celula din tine, apartine acum alteia. e greu... uneori imposibil...

ce m-a marcat a fost faptul ca, mama eroinei - cu o cariera de deputat impecabila, dar cu o dezastruoasa viata amoroasa (semanam?) - era dezamagita de fiica ei, ca nu reuseste sa tina langa ea un barbat si sa-i daruiasca nepoti. Diana, raspunde enervata ca nu poate sa falfaie din gene, nu se poate lingusi pe langa un barbat, ca nu ii poate accepta toanele si frustrarile. Adesea ma intreb si eu: cat si pana unde sa te pisicesti ca un barbat sa te admire? mi se pare o prostie. da, asta e singurul meu regret... ca o dezamagesc pe mama. atat! dar nici nu pot accepta pe oricine ca tata pentru copiii mei. chiar NU! asta NU!

piesa pune pe tapet multe probleme: cum un barbat isi doreste cu disperare sa aiba o femeie pentru ca isi doreste sa o aiba; cum face eforturi intelectuale de a asculta poezii si de a seplimba prin parcuri doar pentru a o cuceri; cum umilinta si siceritatea fac dragostea sa infloreasca. cum ura de fapt te leaga de persoana respectiva. cum drafostea ranita da nastere la un monstru numit ura. prostitutia, boala... etc. in final, Diana, dupa ce si-a pierdut dragostea pentru totdeuna, a realizat ca de fapt o are castigata... fiind insarcinata. (oare e bine sa faci un copil pentru tine ca femeie? ca si cum ti-ai cumpara o haina de blana exagerat de scumpa?).

este una din piesele care si-a pus amprenta asupra modului meu de a vedea dragostea. da... pentru mine, clar nu mai exista. cel putin pentru o perioada!

vreau sa stii...

…că bunătatea este una din părţile tale frumoase, însă generozitatea ta te face să străluceşti cu adevărat. Una este să fii bun, şi tu aşa şi eşti, însă e cu totul altceva să fii de asemenea generos fără rezerve: cu timpul tău, cu talentul şi energia ta, cu dorinţa de “a fi acolo” pentru ceilalţi, şi da, cu banii tăi. Eşti o persoană generoasă, şi aceasta duce bunătatea la un nou nivel. Fii fericit conştientizând acest lucru.

O zi colorata, magica si vesela va doresc!