perle de azi... :)

"doamna, mi-ati dat 4 temporar sau definitiv?"

"cum adica?" intreb calma, stapanindu-mi rasul.

"adica, mi-ati trecut nota in creion sau cu stiloul?"

"cu stiloul draga mea! notele se trec in catalog cu stiloul!"

"doamna, acum strigati corigentii?"
"nu..."
"doamna, dar pe mine ma paste pericolul corigentei la biologie...?"

sa rad sau sa plang... raspund elegant si didactic!

cativa baieti erau transpirati leoarca.

"cine e transpirat are 2 puncte scazute la purtare!" le comunic.
"doamna, dar intrebati-o pe mama, asa transpir eu mereu"... spune unul dintre ei, pusti istet, cu note bune.

zambesc... si o las ca la-nceput.

O fetita cocheta, ma intreaba:
"doamna, de ce mi se cojeste nasul?"
"mai, si eu patesc. cred ca ni se usuca tenul caci nu ne hidratam suficient", raspund.
"da, doamna, sa stiti ca eu nu beau apa deloc cat sunt la scoala."

ce frumos ma distrez eu la scoala! hai ca imi place! ma mai duc si maine!

inghet in jurul meu...

rautatile din jurul meu ingheata. am obosit. de tot si de toate. prin zapada argintie, apar surprize placute, care ma fac sa zambesc.

o sedinta de life coaching gratuita pentru ca am facut o fapta buna: life coaching puteti incerca!

un domn care ma citeste cu atentie, pe care il surprind cu bune si rele, cu stari de fericire, si stari de depresie - el le numeste plangeri de mila (precizez ca este doar o forma de "purificare" a sufletului) - s-a oferit sa ma lase sa-i conduc masina personala pe autostrada, pentru a ma deprinde cu sofatul. mii de multumiri, dar eu sunt cam vitezomana si nu cred ca e cazul sa va riscati! apreciez gestul dvs.!

uneori, ma intreb de ce am atata nevoie de ajutor, de sprijin moral?! in cele din urma, toate le rezolv singura. [tocmai am facut o criza de nervi ca nu m-a ghidat mama bine sa bag masina in curte!] poate unde sunt om? poate unde s-a cerut mult, mult mai mult decat la ultima provocare intotdeauna?! oare chiar pot? da... posibil sa pot, totul este sa-mi doresc eu, si sa inteleg ca este bine sa fac doar ce-mi face mie placere sau ce imi face bine sufletului si evolutiei mele.

mi s-a spus ca nu pretuiesc banii si nu este o rusine sa castig bani dintr-o pasiune. mi s-a recomandat acest seminar, care este gratuit, cu ocazia Craciunului. detalii seminar, aici. se pare ca evolutia mea personala e pe calea cea buna. din pacate, mereu am nevoie sa fiu sustinuta de X, Y, Z... care ce stiu ei despre mine in esenta?! aproape nimic.

obosita... stoarsa de energie... tematoare... ma pregatesc de lectura si somn calduros si revigorant!

puterea unui zambet

zambet
un filmulet despre puterea unui zambet.... sustinere.... iubire... a fost un cadou special pentru mine. nu mai conteaza ce s-a intamplat cu cel care mi l-a daruit. va doresc sa INVATATI din el.

credeti ca zambetele mele au efecte "miraculoase"?

o zi cu tot ce e mai bun!

FITI IUBIRE!

alte zambete

dupa o gura de cafea, asa la prima ora.... [ce-as mai fi dormit in aceasta zi de relaxare] aveam impresia ca vad in jurul meu pinguini. de fapt, imi era frig!

cu zambetul la purtator, doua pungi pline cu carti - literatura scolara - pornesc spre Universitate. era stabilit sa ma intalnesc cu o doamna, insa, sunt sunata si aflu ca ma voi intalni cu sotul. :) suuper!

am ajuns cu 5 minute intarziere - imi expirase abonamentul la metrou -, zambesc, zambeste. uff! e ok daca a zambit. las cartile, imi inmaneaza banii, lista cu detaliile despre copiii carora trebuie sa le cumpar ghete si hainute.

cobor scarile la metrou. ma incadrez in timp, si ma intalnesc cu un alt domn - cred ca il pot numi prieten - care ma insoteste la cumparaturi. mi-e teama sa ma aventurez cu masina in centrul infernal al orasului [dar promit ca voi deveni o curajoasa!]. gasim tot ce e pe lista, chiar foarte repede, ne mai ramane si rest (o minune clar!). aaa... mosu' mi-a lasat o carte (cadou) si la el! muuultuuumesc, Mosule! :)

zambesc! ma bucur ca intalnesc oameni care ma ajuta (si-mi suporta vaicarelile) sa-mi indeplinesc vise, si sa imi pastrez viu zambetul.

organizatoarea actiunii de sambata 11 decembrie de la Casa Florian - Corina - imi spune ca sunt un inger. ha ha ha! ce-as vrea sa fiu si sa fac muuulte multe fapte bune!

acasa, verific mailul, si aflu ca alte 3 povesti vor fi inregistrate pentru Radio Itsy Bitsy. Woow! Minuni in preajma sarbatorilor! un alt zambet pe chip!

citesc ca se doreste ca vacanta de iarna sa se mareasca! urrraaaaa! da, da, vreau, vreau - striga glasul de copil din sufletul meu! tocmai bine sa stau la gura sobei si sa scriu povesti.

zambete zambete zambete.... intr-o zi in care pana si soarele mi-a fost prieten!

zambete

- buna dimineata!

dintr-un clopot de sticla imi sare pe chip un zambet si ma gadila, si ma ciupeste, si ma saruta cu veselie si se indragosteste de mine, si ramane acolo, intre colturile gurii.

pe vesnicie! pana ce doar moartea ne va desparti... "poate nici atunci" imi sopteste el.

Zambeste ca si cand ar fi ultima oara, iubeste ca si cand ar fi pentru prima data!

un zambet, sters cu prosopul numit TRISTETE!

oboseala de peste an, dezamagirile, visele frante m-au epuizat. imi vine sa plang la fiecare pas, as dormi pana ce printul ar trezi-o pe Frumoasa Adormita.

ore tarzii. il ascult pe un pusti. il rog sa mearga la plansa sa-mi explice ceva.

"Cine doamna, eu?"
"nu, soacra-mea" raspund obosita de astfel de intrebari, fara logica si sens.
nu stiu unde se gandesc acesti copii, cum invata, ce se intampla cu ei, dar multi, pe zi ce trece mai multi sunt tot mai aerieni, pierduti de realitate.

la finalul orei, au venit sa ma intrebe daca am soacra. :))

"doamna, sunteti atat de tanara, cum sa aveti soacra?!" spuneau fetele.

cu ultimele puteri, am zambit. un zambet sters, in mana dreapta avand prosopul numit TRISTETE!

nu ma mai recunosc eu, nu ma mai recunosc ei.

A venit Mosu'!

zambetul apare timid in coltul gurii. aud putina zarva in casa. strang ochii, caci vreau sa mai dorm (am citit aseara pana tarziu!), doar am ore dupa amiaza. zambetul ma trage insistent de pijama.
- bine, bine, cedez. gata! asteapta!

fetele mele se bucura de cadouri. simbolice, asa de criza sau cu reducere 25% dar sunt de efect.

ghetutele mele sunt pline cu dulciuri, cafea si cosmetice (l-am cucerit si pe Mos; aseara mi-a dat si un lip gloss de la Lancome; nu are gusturi proaste deloc, e chiar rafinat).

ma opresc din admirat si bucuria copilareasca (oare ma voi maturiza vreodata? am emotii in fiecare an in aceasta perioada) si ma intreb: "oare cei 35 de copii de la institutuul Oncologic or fi zambit in aceasta dimineata?"

da... aseara am fost acolo, le-am lasat cadouri: fructe, carti si jucarii. fie ca Mosu' sa le aduca SANATATEA!

[am inteles ce inseamna de fapt suferinta. mi-a fost rusine de mine in acele momente, si m-am urat pentru toate prostiile scrise si gandite].