ingeri si lectura

in juru-mi e o liniste obositoare. se aud ingerii cum isi spun rugaciunile. Timpul a oprit putin pe peronul garii, pentru a regla ceasul care s-a oprit intr-o alta zi a vietii. limba mare este la cifra 4. cea mica o urmeaza indeaproape. s-au unit. "inseamna ca te iubeste cineva!" imi soptesc secundele. zambesc! ce copilarii.

fulgii de nuca de cocos zboara peste ciocolata fierbinte. se topesc incetul cu incetul si mirosul dulce imi gadila narile.

imi apas perna si o fac sa fie pufoasa. pilota aerisita, ce miroase a iarna ma inconjoara. cartea are un format micut. culoarea copertelor ma binedispune. frumusetea personajului principal ma face sa visez. paginile alearga una dupa alta.

patrund in gradinile si saloanele din poveste....

v-am lasat cu bine! pe curand!

bucurii in dar

bucuriile mici sunt atat de intense! fiecare bucurie este asemenea unei picaturi de roua, adica: stralucitoare.
este o noua zi si vreau sa fiu mai buna decat ieri!
va fi o zi in care am nevoie de inspiratie si de cuvinte.
va fi o seara dedicata artei, asa cum seara de ieri a fost dedicata mamei.

dimineata de ieri mi-a adus in dar un "zambet cu folos" de la Tudor

dimineata de azi mi-a adus in dar primul cadou din colectia celor de Craciun de la Karina.

prin tara a inceput sa ninga, dar eu nu vreau... nu-mi place frigul. de niciun fel. nici cel din aer, nici cel din sufletul oamenilor.

un weekend de poveste si cu povesti, tuturor!

inca mai sper...

urmand expresia "maine este o alta zi" Scarlett O'Hara, imi incep ziua cu un zambet dupa o noapte plina de cosmaruri. la un moment dat m-a trezit mama. am adormit din nou - constienta ca am visat urat - si am inceput sa " ma apar" de monstrii.

merg la scoala... dezgustata dupa un set de lucrari corecte. i-am citit si mamei cateva perle. o doamna invatatoare imi spune: "draga mea, nu te mai chinui. daca parintii nu realizeaza cat de importanta este notarea corecta, da-le 10 si dormi linistita."

inca mai sper ca voi salva educatia din Romania....

mi-am scos elevii de la clasa unde sunt diriginta in parculetul din fata scolii. nu am realizat ca sunt in camasa si, chiar daca e soare, e final de noiembrie. am dardait pana m-am incalzit. o eleva a venit sa-mi ofere bluza ei de trening... "doamna, ati inghetat! stiti cat va iubesc, nu?" "da, iti multumesc, stiu!"

cand imi pazeam elfii, vin doua foste eleve de anul trecut, care ma epuizasera nervos un an de zile prin felul rebel de a se comporta. "doamna, ce faceti? ne e dor de dvs. erati atat de buna. acum am realizat ca ati avut dreptate in tot ce ne-ati invatat. va multumim". "ihmmm.... deci, inca sa mai sper ca am un rol in formarea de oameni?"

o alta fetita de clasa a V-a, vine plangand la mine. "doamna imi este rau si nu este nimeni la cabinetul medical". incep investigatiile. intr-un final, imi spune ca are otita. "draga mea, nu ai voie sa iesi din casa. chiar daca e soare, trebuie sa stai la caldura si sa iti medicamentele". "am venit sa va aduc povestea". am imbratisat-o cu mare drag...

povestea o puteti citi pe click aici

mi-a placut... va daruiesc

astăzi, Dumnezeu vrea ca tu să ştii ...

...că nu există "modul corect" de a face ceva, ci există doar modul în care îl faci.
Să nu-ţi fie frică "să-ţi încerci mâna" pentru că nu vrei să greşeşti sau pentru că n-ar fi modul potrivit. Succesul în viaţă vine tocmai din dorinţa de a experimenta "teritoriul necunoscut". Întotdeauna aminteşte-ţi: Viaţa începe unde se sfârşeşte zona ta de comfort.
Cu dragoste, prietenul tău,

Neale Donald Walsch www.humanitysteam.ro

joi de joi pana joi, mai apoi o alta joi

telefonul suna la 5.50... ma intind, si mi-e un somn de as dormi si-n picioare... glumesc! as vrea sa dorm in bratele unui om al zapezii, blanos, un Yeti veritabil. mai degraba aleg un urs Panda, dulce si pufos!

beau o cafea, ma imbrac fara chef si pornesc spre scoala. vi s-a intamplat vreodata sa simtiti acea senzatie de "trebuie sa ma intorc"? am vrut sa raman in autobuz si sa revin acasa. intr-un final, am coborat. am pasit tacticos pe trecerea de pietoni, m-am indreptat spre metrou. la Grozavesti, am simtit din nou acel feeling de "intoarce-te; fugi". am strans din dinti, am tras aer in piept, si am urcat scarile.

soarele ma incalzeste soptindu-mi: "razele mele inseamna speranta ca va fi bine. zambeste!"

ajung la scoala. brrr! pielea mi se face de gaina. e acel sentiment ca moartea trece pe langa mine. ajung in cancelarie, aflu ca pentru cele trei ore de acolo e nevoie sa-mi fac card la o alta banca. zambesc dezgustata: "n-avem bani, dar facem carduri!" iau catalogul si merg la ora. clasa a V-a. o pustoaica si-o tot cauta cu lumanarea. si nu de azi de ieri. pana la urma ii fac observatie. imi raspunde obraznic, stand jos. o rog sa se ridice. cu tupeu si intr-o scarba ce i se citeste pe fata, se ridica, isi pune mana pe sold si comenteaza: "spuneti!" ii atrag atentia ca suntem la scoala si nu la barfa pe marginea drumului, o avertizez ca va avea nota scazuta la purtare si va repeta clasa. ii cer ca la pauza sa mearga la domnul director si sa-i explice situatia. cand s-a sunat a inceput sa planga, ca de ce o iau la director, ca ce a facut...

ora urmatoare, clasa a VIII-a... o sila de tot si de toate. nu au caiete, pixuri, nu au nimic. se scuipa intre ei, isi vorbesc urat "sa moara mama, familia". le fac observatie sa se potoleasca. imi spun zeflemitor: "doamna, dvs. aveti ceva cu tiganii!" "nu am nimic cu nimeni! cred ca voi aveti ceva cu toata lumea!"

nervii mi-au fost intinsi la maxim. am condus ca un bocanc. nici lacrimi nu mai aveam de unde stoarce. am decis: daca imi voi gasi altceva - orice - plec si nu mai privesc inapoi.

ploaie de vesti

stiu ca de fiecare data, dupa lacrimi, chin, durere, somn luuung ca in poveste... apar vremuri bune, rasare soarele!

printre lacrimi si suspine... primesc o invitatie de revelion la Sovata. da, da... unde a facut Nicu armata... si nu mai stiu versurile.

ieri, dupa ce m-am despartit de prieteni dragi si zambareti, ma suna varul meu. raspund sceptica. nu prea ma cauta, deci e ceva "interesant". da! o verisoara de-a noastra a devenit mamica unui baietel de 3300 grame. ea este mai lipicioasa, si o rugasem sa ma anunte cand "vine barza!". asa ca, urmeaza un botez si o frumoasa reunine de familie.... din partea tatalui.

astazi, primesc o alta invitatie pentru Revelion. la sala norvegiana de la CCA (cu oameni culti, alesi pe spranceana, oameni care cred in mine si imi spun ca sunt rasata).

eu nu realizez ca se finalizeaza anul. mai este atat de putin! refuz invitatiile. refuz sa cred ca se termina un an de nebunii si zbucium sufletesc! alt bilant... alt punct... alt inceput... un inceput circular de fapt. ca circuitul apei in natura!

astept alte vesti... alte alegeri... ale refuzuri...

stau si ma intreb: oare ce vreau? poate sa fiu implinita si fericita! sa gasesc echilibrul si sa-mi pastrez frumusetea sufletului si zambetul sincer!

zambesc: cine sunt? Popa Mitica... cad in fund si ma ridic... :)

seara de toamna in Plaza

ultimele saptamani din viata mea au fost agitate, cu sperante si deziluzii, cu fortari din partea unor parinti, cu un consum mare de energie. dupa doua zile de eliberare si cateva ore bune de somn (se vedea ca sunt epuizata) mi-am zis: "stiu cine sunt si ce pot! nu ma voi opri din drum din vina unor rautati si lasitati! nu am timp si nici de ce sa plang."

ieri dupa amiaza m-am intalnit cu o buna prietena si fiica ei. nu citisem ca vine si cu pustiul ei, Andrei. am stat noi de vorba ca fetele, ne-am comandat ceva de mancare, dar eu il asteptam cu nerabdare pe Andrei. wow! apare! un pusti zambaret, cu tenul alb si ochi caprui, dar in lumina au tenta de verde, brunetel si cu freza facuta. un dulcic! m-a impresionat ca, desi este clasa a VI-a este un baiat responsabil, tocmai fusese sa plateasca factura de telefon. un baiat manierat, care vorbeste frumos si te face sa zambesti. un copil cu dorinte atat de firesti - de exemplu de ziua lui vrea un pestisor auriu. ce m-a fermecat: a cerut sa mearga la Diverta, sa se uite la carti, la jocuri. "imi place sa ma uit!" placerea aceasta este comuna. m-a atins la coarda sensibila!

felicitari Iuliana, sa-ti traiasca si sa te bucure amandoi! ai copii minunati si cuminiti si civilizati in lumea asta nebuna si rautacioasa si avara. am invatat de la tine sa-mi responsabilizez copii; sa comunic cu ei despre orice; sa le ofer libertate, dar sa fie atenti.

sunteti minunati! va admir, va imbratisez si imi doresc sa auzim numai lucruri frumoase unii despre altii.

P.S.: imi doresc un baietel ca Andrei! m-a fermecat! pupici nazdravani si voie buna!