scoala... zambete... meeting... educatie

mi-am surprins elevii imitandu-l pe colegul meu de matematica. i-am mustrat, si le-am spus ca ora viitoare sa ma imite pe mine. au fost dezamagiti, spunandu-mi ca nu am ticuri si chestii "interesante". apoi, smecherul clasei - unele clase au mai multi - s-a oferit sa ma imite.
"ihmm, da, e frumosul desenul dar v-am zis de atatea ori sa faceti desenele cu creionul."
ce m-a impesionat, a fost faptul ca un coleg ii soptea: "bai, zambetul.... zambeste. profa zambeste tot timpul, chiar si cand ne cearta".

elevele mele, au venit ca la o mama, spunandu-mi: "doamna, diriginta de clasa X le-a spus fetelor din clasa sa nu mai discute cu noi, ca suntem sarace si avem paduchi. dar nu avem, doamna!" in clipa aceea, am simtit cum inima mi se topeste, am simtit nevoia sa le imbratisez si sa le spun: "fetele sarace sunt cele mai frumoase. va amintiti de Cenusareasa? eu stiu ca nu sunteti asa cum ati fost numite, asa ca, hai sa zambim si sa fim vesele".

pe 5 octombrie, de ziua educatiei, iesim la meeting. vorba unui coleg: "daca nu ne-am iubi meseria, copiii, am fi plecat de mult din invatamant. e umilitor ce suportam!"

eu azi...

azi am lipit guma de mestecat in parul unui elev si i-am taiat "motul";
azi am dat note mici - multe - note mari, putine.
azi am aflat ca devin pe zi ce trece mai frumoasa... caut explicatie: o fi de la faptul ca inca e soare; sau poate lungimea fustei (zambesc: "poale lungi si minte scurta" spune o vorba din batrani; eu am fuste si rochii scurte, deci minte lunga? ha ha ha); sau poate inaltimea tocului; sau starea de echilibru si decizia de a trai fiecare zi ca si cum ar fi ultima. habar nu am.
azi, o colega care m-a zarit sambata la teatru, mi-a spus: "asa e cand esti indragostita, nu mai ai ochi pentru nimeni! chiar ii spuneam sotului: colega mea care este foarte sociabila, vorbeste cu toata lumea in cancelarie, zambeste mereu, nici nu ma vede!"
da... mi se intampla niste lucruri ciudate... paranormale si nemaipomenite... mai nou, am inceput sa pierd cercei. si nu oricare, ci doar cerceii norocosi!

e de ras... :))

imi amintesc repede de expresia: " a inebunit lupul."

eu, posibil sa fiu indragostita, desi fac eforturi sa nu ma las doborata de emotii. pornesc spre o sedinta metodica - intalnire cu toti profesorii de specialitate din sector - destul de tarziu. cu toate astea, merg pe jos, privesc frunzele cu pete rosiatice, parca ar sangera, purtand cu stoicism picaturi grele de roua. e toamna! de undeva din nori, iese o raza si-mi zambeste. apoi soarele se joaca de-a dreptul si de-a intregul cu mine. multumesc pentru soare si pentru lumina ("si s-a facut lumina in viata si sufletul meu") si ma gandesc ca e un semn ca lucrurile din viata mea si nu numai se vor indrepta, se vor implini! nu stiu cum sa ajung mai repede spre locul intalnirii. ajungand in statia de autobuz, vad ca soseste exact cel care are statie in poarta liceului unde e nevoie sa ajung. uitasem de acest autobuz.

acum, verificandu-mi mailul, primesc niste planificari si documente de la o adresa necunoscuta. deschid. sunt de limba si literatua romana. ma incrunt, apoi imi amintesc ca, metodista de la limba si literatura are aceeasi nume cu al meu. doar nume, prenumele diferit.

deci... ori toamna aceasta multa lumea s-a indragostit... ori o fi de la must... pentru care tot toamna este vinovata si acuzata.

sper ca v-am adus un zambet!

imbratisari si impliniri de vise colorate!

sotul pacalit - de Moliere la Nottara

bilete cumparate cu dragoste din vara pentru a intampina cum se cuvine iubirea din toamna, primita cu emotie, cu atentie, dar cu o teama monstruoasa. culmea! ea m-a regasit... ea este ceea ce am cerut si redescopar in fiecare zi asta. este dragostea acea vesela si cu toate astea foarte cerebrala si cu picioarele pe pamant; este dragostea acea inteligenta care te ridica, te face sa te autodepasesti; e ideal sa stiu ca trebuie sa fac mai mult... sa invat de la dragostea aceasta si chiar impreuna cu ea; este dragostea acea care te sfatuieste si se bucura din suflet pentru realizarile tale; ii sclipesc ochii cand stiu ca esti langa ea, ii apartii si esti o femeie capabila. indiferent ce va fi, voi profita din plin de aceasta dragoste! este prima data in viata mea cand fac asta.... stiu ca pentru dragostea reintoarsa voi ajunge acolo sus, departe, dar nu voi uita ca m-am ridicat de foarte jos, prin propriile puteri, asemenea ei. pe zi ce trece constientizez cat de mult ma iubeste D-zeu! zi de zi, primesc rasfat pe paine de la Viata (nu, nu de la Delma).

piesa din aceasta seara a fost una vesela, antrenanta, interactiune cu publicul.... femeile adesea sunt cu un pas inaintea barbatilor... influenta banilor si alegerea unui titlu nobil te poate distruge. "Tu aivrut-o George Dandane!" au fost cateva replici (criza readusa in peisaj!) care au starnit ropote de aplauze si rasete cu gura pana la urechi. va recomand piesa cu multa caldura. va destreseaza si va binedispune!

Te iubesc

Un cuvant de mult uitat intr-un cufar.

Te iubesc are mii de forme, intelesuri, culori.

Eu inca ii caut intelesul in dictonar.

Nicio definitie nu o inteleg, nu mi se potriveste.

Caut adanc in sufletul meu si descopar o forma.

Inchid ochii si tresar, caci mi-e teama sa cred in “te iubesc”.

Je t’aime, cand soarele iti mangaie zambetul.

Ich liebe dich, seara, cand mana ta se plimba in parul meu.

Te quiero, de cele mai multe ori cu pasiune.

Ti amo, la fiecare apel sau mesaj trimis.

YA lyublyu tebya, cand citim impreuna Dostoievsky.

I love you, la finalul fiecarui film de dragoste.

Poate si tu ma iubesti… azi, maine sau cand ai tu chef…

la teatru... asa, din senin

am devenit de o nesimtire sora cu moartea... sau nu stiu cum sa formulez.
am atins un stadiu de echilibru si m-am cufundat intr-o stare de bine. citesc rautati si zambesc... "cata ironie! cata rautate gratuita... oare de ce? de si-o crea o stare de chin sufletesc? oare nu stie ca toate se platesc?" asa gandesc acum cand aud si vad si citesc rautati, frustrari, priviri dusmanoase... nu vreau sa ma mai las manjita, terfelita in noroi. chiar tin la igiena mea sufleteasca mai mult ca niciodata. am inceput sa ma iubesc. ma vad "frumoasa" si mi se spune asta... :)) culmea!

azi, ţîîîîrr telefonul! ee... nu suna asa, dar nu stiu sa transcriu melodia (mai am de invatat, stiuuu!).
-mergem la teatru?
-pai si azi si maine?
- ce daca, eu as merge in fiecare zi!
-ah, si eu, dar...
-te rog nu iti mai face o mie de ganduri, cat costa, daca vom gasi bilete! invata sa traiesti!
-asa am sa fac. sigur, mergem!

.... am oferit tot timpul atat de mult - de primit mai rarut ca-i mai dragut... (atat de dragut ca oboseam si spuneam: Gata!) - incat nu ma pot bucura de ce primesc. o prietana imi spunea ieri, ca viata imi ofera un cadou si mi-e teama sa-l deschid. da, exact asa ma comport. de parca as fi facut o mare prostie si ma pedepsesc singura. e ca si cum as manca dintr-un tort al unei mirese care se marita peste doua ore! :))

... si iata asa, am ajuns la teatru, la Teatrul National si am vizionat piesa "S-a sfarsit cum a-nceput" cu Mihai Constantin (Ionica din Liceenii). am ras si ne-am destresat.

-hai sa bem un suc! spune-mi unde sa mergem!
-stai sa ma gandesc!
-nu, nu din nou! nu te mai gandi unde este mai ieftin!
-ha ha ha!
la un moment dat, ma intristez... sau poate e oboseala.
-zambeste, te rog, te prinde atat de bine!
"zambetul este un gest neimportant care poate preschimbafapte importante". acesta este un citat gasit intr-o carte asta seara, la Libraria Noi, unde am ajuns inainte de a incepe spectacolul.

nu-mi vine a crede ca mi se intampla mie.... ca discut deschis si comunic lejer - fara emotii si stres (dar am declarat ca m-am facut o nesimtita) - despre carti, muzica, genetica, Dumnezeu, sport, arta....

pe drumul spre casa, ma gandeam sa fac o lectie deschisa realizata sub forma de piesa teatru... scriitor moi, regizor moi.... :)) poate primesc o prima de la Funeriu.... :)
sursa fotografiilor site-ul TNB

wow... si oameni super.... si proverbe

o dupa amiaza cu wow... surprize minunate si neasteptate!

sunt abonata la diverse newslettere, care imi trimit vesti despre evenimentele culturale, fara de care nu pot trai. exagerez!

asa am aflat ca in perioada 24-26 septembrie, la Palatul Sutu - Muzeul Bucuresti-ului, se organizeaza Festival de Carte si Arta. ieri eram prea obosita si nu am ajuns. dar, nu puteam lipsi. asa ca, am pornit la drum. am rasfoit carti despre grafologie si personalitate. doua la numar. una asa pentru curiosi si neinitiati ca mine, alta frumoasa, un dictionar de fapt, cu scrisul si povesti ale oamenilor mari ai lumii: scriitori, medici, compozitori. imi e asa ciuda pe viata asta nedreapta. sunt intelectuala si nu-mi pot lua cartile care m-ar ajuta sa evoluez ca om si personalitate. tara de doi bani!

domnul de la Nemira.... m-a abordat, mi-a zis tu - nu, nu m-a luat si de toarta :)) - si am stat la o poveste despre carti si profesori.

o doamna care are propria editura si imi urmareste blogul, m-a recunoscut din pozele pe care le-am mai postat pe aici. am discutat si cu dansa, m-a sfatuit de una de alta, si mi-a oferit sansa de a extrage un proverb tradusa din bengaleza: "SI UN ELEFANT CADE DACA FACE UN PAS GRESIT." ati zambit? bravo!