asteptari

cei doi isi asteapta cuminti, iubirea.
sincera sa fiu, nu stiu daca exista, nu stiu daca ei si-au aflat iubirea. o perioada, am renuntat sa mai cred in iubire, am refuzat sa o mai caut.
nu credeam ca in vara aceasta voi ajunge in vacanta pe undeva. cand te astepti mai putin, apare sansa. voi evada la mare, sa caut iubirea printre valuri, fire de nisip auriu si scoici. sau, de ce nu, langa cearsaful meu de plaja.
ce-mi pun in bagaj? zambete, mangaieri, rasfat, bucurie, vise, povesti si incredere.

plec la drum cu gandul ca va fi una din cele mai frumoase vacante, prima din numeroasele mele vacante de vis.

multumiri si dorinte implinite

va doresc tuturor, sa va treziti dimineata, si, in timp ce va beti ceafeaua si va verificati mailul, sa primiti multumiri si surprize placute... de la prieteni dragi.

multumesc din suflet oamenilor care imi fac diminetile senine, care imi aduc zambetul pe buze si bucuria in suflet.

voiam sa vad (si inca nu am renuntat la idee) o casa a unui scriitor. si azi, am primit fotografii cu acea casa. multumesc de mii de ori, imbratisari fel de fel, care de care mai voioasa si mai mandra sa aiba un asemenea om in mrejele bratelor, zambete si ganduri alese!

Egoistul

cand doresti ceva cu ardoare, se intampla, mai devreme sau mai tarziu, cu eforturi mai mici sau mai mari.
de exemplu, urmaream sa vizionez piesa "egoistul" de anul trecut. se juca mereu cu casa inchisa, nu gaseam bilete sub nicio forma.
primesc un newsletter cu spectacolele din vara aceasta. vad si "egoistul". pretul bieltului este usturator, dar "luxul si prostia se platesc", asa ca, ii dau drumul comenzii pe internet.
egoistul este scrisa de Radu Beligan, regizata de el si avand rolul pricipal.
un batran bolnav de guta, cu o valoare incotestabila - scriitor, mare actor, divortat, cu trei copii, amanta tanara, scrie o piesa despre cum sa fii egoist, conform principului ca omul se naste singur si moare singur.
un prieten din copilarie, ii cere bani pentru a se insura pentru a cincea oara. copiii il jecmanesc de bani. sotia, desi il considera un las si un egoist se bucura de banii de la fostul sot. medicul, care nu-si face datoria, il "usuca" de bani.
fetele nu mai au principii, inclusiv fiicele personajului, dar mai ales amanta lui, care intr-un moment de sinceritate excesiva ii spune ca prietenii lui, directori de teatru si regizori au invitat-o la masa, si nu putea ca, dupa o masa cu rata si portocale sa insinuezeo durere de cap. :) ea ii reproseaza ca nu a ajutat-o in cariera, iar el ii atrage atentia ca a facut tot ce a putut, dar pe spectatori trebuie sa ii castige singura, prin talentul sau. (vezi pitipoancele din ziua de azi, siliconate peste masura, care au audineta maxima).
personajul observa ca oamenii, azi, de fapt dintotdeuna s-au gandit intai la ei, apoi la ceilalti, au fost egoisti.
piesa de teatru merita toti banii. efortul actorului (de o nobelete desavarsita) de a sta in scena timp de doua ore, fara a folosi bastonul, replicile minunat conturate, fac din piesa un real succes.
acum, imi doresc sa imi cumpar si cartea dmului Beligan "Note de insomniac", un jurnal scris de mana... si voi fi cu un gram mai fericita si sufletul meu mai multumit.

salvati un zambet si ochii albastri

http://bebesiluan.wordpress.com/

este o frumusete de copil, nevinovat, care are nevoie de gramul de bunatate care mai exista in noi. va rog, asa cum ati dat un leu pentru ateneu, daruiti un leu si pentru acest suflet!

are nevoie de un ficat nou pentru a trai si a-si bucura parintii.

hai sa dam dovada de umanitate si sa ajutam!

va multumesc!

joaca si veselie

Doua Claudii si un David in febra jocului... si a copilariei...

prieteni veseli

anul trecut, pe la final de mai, intr-o seara de marti, ies de la metrou, astept la semafor. in fata mea o tanara tunsa scurt, bruneta cu suvite albastre, imbracata interesant. o portiune de drum, o parcurgem impreuna. la un moment dat, ne pierdem una de alta. peste cateva minute, ne intalnim in aceeasi sala de curs, caci incepeam primul nostru curs de scriere creativa (a mai urmat unul parcurs impreuna, anul acesta februarie-aprilie). e o fata efervescenta si radioasa, cu zambetul pana la urechi. imi spune:
- ne-am intalnit pe drum, mi-a atras atentia geanta ta! Claudia, se prezinta.
- Claudia, spun!
rade.
incet incet, aflu ca este casatorita (o sotie tanara si deosebita) si are un baietel de 3 ani. imi spune cum ii citeste in fiecare seara povesti.
usor usor, s-a nascut o prietenie frumoasa. l-am cunoscut pe puiul ei la o intalnire cu mamici - "Mafia mamicilor", anul trecut prin vara. un mancacios care a fost ocupat cu savurarea unei clatite, nu mi-a acodat importanta.
pe masura ce aflam mai multe despre Claudia, imi placea tot mai mult numele nostru. este un model de sotie si mama pentru mine (a nu se intelege ca o copiez; am partea mea de originalitate).
au decis - Claudia, Radu si micutul David - sa plece in Canada. pentru ca atunci cand iti doresti ceva din tot sufletul si faci ceva efort pentru asta, se indeplineste, ei ne vor parasi pe 13 august.
ieri, ne-am intalnit sa ne luam la revedere (sperand ca nu ne vor uita, si vom comunica destul de des).
am ras, am mancat inghetata, am facut fotografii (imortalizarea momentelor speciale).
pentru mine, a fost o seara de joaca nebuna cu David, care m-a indragit din prima clipa (probabil unde am acelasi prenume cu mama lui). e un baietel istet foc. mi-a povestit ca va zbura cu doua avioane, ca in Canada e mai frig, acolo vine mai intai zapada si Mos Craciun, apoi aici.
ne-am distrat pe cinste.
de abia astept pozele, sa retraiesc acele clipe!
Drum bun, prieteni dragi si veseli si puternici si optimisti si buni si hotarati!
Este cazul sa le multumesc pentru incurajarea teribila de a scrie povesti.
Clau mi-a tradus o poveste si ea crede ca va ajunge peste mari si tari, la alti copii. Multumesc din suflet, Clau! (si Claudia scrie, mai frumos decat mine si mai mult; scrie fantasy; mult succes tiza mea draga!)

P.S.: gazda ne-a fost nimeni altcineva decat profesoara de la curs, iar prietenele, colegele noastre sensibile si talente de la cursul de scriere. atunci, s-au legat prietenii frumoase si adevarate. imbratisari si zambete, dragele mele!

un nou august...

alt august in viata mea... acelasi august cu alta palarie? nu, un august mai bun, mai frumos, mai zambaret, mai senin, mai bland, mai implinit... (o complotare intre lunile augist si mai din ce am scris aici).

Soare de august. Dimineata racoroasa si vise risipite. Inca un munte de urcat azi… caci vreau sa reusesc. Mi-e greu, dar mi-am promis sa nu ma las. Mi-e greu pentru ca uneori, “fericirea” mea – mai degraba independenta mea - supara pe altii. Mi-e dificil sa accept ca nu pot multumi pe toata lumea. Insa, am facut candva – pana nu demult – si asta. Am suferit mai mult.

Citesc tot felul de articole – pe care culmea le primesc la newsletter (de parca Cineva acolo sus stie ce ma framanta) - despre teama. Simt cum de cateva zile ma bantuie si nu-mi da pace. O alung cu toata puterea, cu gandul, cu zambetul. Uneori e puternica si imi taie din vointa, din incredere, din bucurie. Fac tot ce pot sa nu ma las invinsa. Vreau sa reusesc, vreau sa imi fie bine, vreau sa fac bine!

Imi doresc sa intalnesc oameni, sa-i imbratisez si sa construim ceva frumos (memorabil suna maret).

Imi doresc ca bucuria sa ne fie soare in fiecare zi!