inceputul unui nou inceput

cu parul ud, ma gandesc departe... invart un glob pamantesc si...

la Londra ploua. la Paris e iubirea. la Madrid e omul drag (asta pentru ca imi plac brunetii). la Tokyo este zi. la New York e aglomeratie. la San Fernando de Apure, acum e ora 16 (am aflat din sursa sigura).

visez cu ochii deschisi... cu lacrimi de bucurie in ochi... cu sufletul bandajat in comprese reci... cu zambetul pe chip, caci am inteles ca teama poate fi modelata si transformata intr-un curaj galben si rotund ca un soare sau portocaliu ca o portocala, si problemele pot fi infruntate.

privesc hipnotizant globul geografic. cat de departe poate fi iubirea? peste mari si oceane, vai si munti? ar fi indicat sa pornesc sa o caut... simt ca ma cheama...

am ajuns la ultima fila...

el o imbratiseaza. ea e fericita si implinita. ei aplauda. ele ii felicita. toti sunt bucurosi si luminosi.

inca traiesc fericiti...

the end.

joc de cuvinte

el a lăsat o urmă de neşters în sufletul meu. în urmă cu o zi am primit o îmbrăţişare atât de slabă, fără vlagă, fără chef şi fără bucurie, de prietenie nu mai amintesc. apoi, urmă o seară cu lacrimi şi dor de râsul lui. ce urmă o mai urma?

o urmă de melc - adică multă răbdare - ce rămâne strălucitoare....

Am mai invatat ceva…

Am invatat ca, o prietenie se construieste greu si cu migala, cu incredere… si se destrama atat de rapid, de la o fapta necugetata, asemenea unui castel luat de ape. Din ce trebuie facuta o prietenie ca sa reziste la intemperiile vremurilor grele pe care le traim? Dar, chiar daca nu sunt iertata, am amintirile… si vorbele ramase acolo undeva… si rasul cristalin intiparit in aria auditiva… Cand apas butonul ON, voi plange o perioada, dar apoi imi voi aminti cu drag… voi sti ca, atunci, a fost din suflet si rasul a fost terapie pentru mine…
Acum, caut un psiholog bun… Cine se ofera?!
Prietenia s-a daramat, a venit apa si a luat-o…
Ploilor, OPRITI-VA! Luati o pauza… imi furati prieteniile construite cu talent si truda si simpatie si voie buna si speranta…
***
Azi, la BAC, am descoperit o piesa de teatru, comedie - de Vasile Alecsandri – “Iorgu de la Sadagura”… (http://ro.wikisource.org/wiki/Iorgu_de_la_Sadagura).
SCENA VIII IORGU, ZOIŢA
IORGU: Slavă Domnului că mă găsesc, în sfârşit, singur cu d-ta, cucoană Zoiţă...
ZOIŢA (voind să iasă, în parte): Degrabă ţi-a fi?
IORGU: Nu fugi, îngeraşule!... nu mă lipsi de fericirea ce simt a te vedea şi a-ţi spune cât te iubesc.
ZOIŢA: Domnule...
IORGU: Ah!... când ai şti câte pătimesc în sufletul meu din ceasul cum te-am zărit! Zi şi noapte te visez cu ochii deschişi şi nu pot nici să mănânc, nici să beau, nici să trag ciubuc.
ZOIŢA: Vai de mine!... vorbeşte mai încet, că te-aude bărbatu-meu.
IORGU: Te iubesc mai presus decât cum iubeşte un judecător aurul!... Pune-ţi dar în gând cât te iubesc!...
ZOIŢA: Adevărat grăieşti?...
IORGU: Să n-am parte de bărbatu-tău, dacă-ţi spun minciuni... Zoiţo... Zoiţo!
KIULAFOGLU (strigând din culise): Zoiţa... Zoiţa!
ZOIŢA (lui Iorgu): Fugi că vine.
IORGU (voind să fugă): M-am dus.
ZOIŢA (în parte): Îmi vine-o idee. (lui Iorgu, oprindu-l.) Nu peacolo.
IORGU: Da pe unde?
ZOIŢA: Ascunde-te aici în ceasornic, păn’ ce-oi depărta pe bărbatu- meu.
IORGU: Cum dracu? în ceasornic?
ZOIŢA: Dacă mă iubeşti!
IORGU: Te iubesc; dar ce are-a face dragostea mea cu ceasornicul?
KIULAFOGLU (asemene): Zoiţa... Zoiţa!
ZOIŢA: Intră degrabă că ţi-oi tălmăci eu mai pe urmă...
IORGU: Da nu se poate, soro...
ZOIŢAI Şi-i frică poate?
IORGU: Frică?... ha, ha, ha! Nu cunoşti pe Iorgu.
ZOIŢA: Ei; apoi ce te mai opreşte?
IORGU: Zi dintâi că mă iubeşti ş-apoi intru şi în tartar.
ZOIŢA (deschizând ornicul): Te iubesc.
IORGU: Încă o dată... (Intră în ornic.)
ZOIŢA: Te iubesc. (În parte.) Am câştigat rămăşagul.

nesomn...

canta cocosul. e ora 5 si eu n-am pus geana pe geana. da, nu am glumit. locuiesc intr-un peisaj bucolic, la margine de Bucuresti, iar oamenii au pasari - atatea cate le mai permite legea.
la miezul noptii, inima mi-a fost sfaramata. bucatile sunt raspandite in interiorul meu. incerc sa le adun. oare nu sunt destul de curajoasa? poate ca nu! si, cu toate astea am trecut prin zeci de sabii ale vietii. spitale - vazand oameni care si-au dat sufletul -, am rabdat de foame o perioada - si nu imi e rusine sa o spun, caci acum am alta valoare a banilor, si am invatat sa dau din putinul meu celor care au intr-adevar nevoie. da, am si momente in care am nevoie de ajutor, pe care nu i primesc asa usor, caci sunt o tipa perfectionista. am zile grele, in care sunt epuizata psihic si am pretentia ca cei care ma cunosc si imi sunt prieteni, ma pot intelege si accepta cu toane. GRESIT! e necesar sa ma comport ca o femeie tipar, o femeie puternica, ce nu are voie sa greseasca sau sa nu inteleaga ceva tehnic sau sa il ia in brate pe faimosul "NU".
a fost o dimineata de vara, prima zi de bacalaureat si s-a dat basmul cult si am auzit despre Harap-Alb. sunt obosita. i ochi parca am firicele de nisip!
sa va fie saptamana senina!
sper sa se lumineze si a mea, sa gasesc intelegere si iertare! sunt un om normal, care doreste sa faca enorm de multe, si asta singura... spre bucuria celorlalti.
multumesc Tudor pentru ca mi-ai deschis ochii si am priceput ca pot mai mult si ca nu am suficienta incredere in mine. totul... absolut totul, vine din copilarie! am nevoie de cineva care sa manifeste rabdare cu mine.

"Doamne, ajută-mă să-mi umplu sufletul de iubire pentru a mă elibera de puterea fricii care îmi dictează alegerile şi îmi îngrădeşte aspiraţiile. "

"Mai mult ne pune în mişcare teama, decât ne pun aspiraţiile." Vasile Ghica

semne de bun augur

am primit o pereche de cercei cu elefant... sper ca cei de la editura sa gaseasca cartonul de care au nevoie pentru ce au nevoie si sa imi publice povestea lui Tobias, elefantul colorat, asa cum au promis... deja, data din contract a expirat. este povestea mea de suflet, scrisa cu dragoste, din dragoste, cu suflet si din suflet!
*
mi-am luat o agrafa cu palarie... si o fetita de 3 ani si jumatate, mi-a spus "fata cu agrafa cu palarie".

*

am participat la o petrecere de suflet, am cunoscut oameni calzi si blanzi si zambitori si optimisti.
*
semne bune anul are....
semne bune sa se-adune...
ganduri bune tuturor...

d-ale mele

adorm cu mine-n gândul ce duce spre mâine.
azi, lacrimile mi-au curs nestingherite pe obraji.
suferinţa a devenit stăpână pe sufletul meu.
unde eşti tu veselie, cu iubirea ta de mine?

cândva, am cunoscut o fată, ce eram eu.
am întors-o pe toate părţile şi n-am găsit nimic pentru retur.
inima îi este cam stoarsă de iubire şi de dor,
avem nevoie de linişte şi ceva umor,
pentru redresarea sufletului nemuritor.

targuri de handmade prin Bucuresti

o buna prietena ma invita la plimbare. ca niste fete ocupate ce suntem, urmarim ofertele de weekend pentru programul liber. asa ca, aveam trecuta in agenda aceasta iesie de luni sau marti. fie ploaie fie vant, mergem la targ.

buuun. zis si facut!

rochite ingenioase, bijuterii interesante, genti originale. unele extravagante, altele foarte vesele. am invatat ca, din nimic poti face ceva. de exemplu am vazut rochite din resturi de material, combinate atat de interesant. imi doresc sa imi crosetez un costum de baie. am vazut ca se poarta din nou, iar preturile variaza intre 40 si 100 lei. asa ca, ma pun pe treaba!

am baut un fresh de portocale la o terasa. admiram originalitatea meniurilor, reviste vechi din 1927 sau 1932 - si sunt pozata cu meniul-.

am retinut o reteta de salata specifica terasei "marul de aur".

iat-o: rosii, ardei, cartofi, ceapa, stafide, iaurt, marar si patrunjel. pofta mare!