trecand prin diverse orase (Buzau, Focsani, Bacau, Piatra Neamt, Targu Neamt, Miercurea Ciuc, Brasov), ma uimea linistea orasului si absenta oamenilor de pe strazi. iar daca apareau, erau atat de calmi, mergeau incet si sigur, stiind ca au timp sa ajunga unde si-au propus.
desi am ajuns pe la orele 21 in Bucuresti, orasul forfotea. oameni grabiti care misunau care incotro.
uneori, imi doresc liniste, si vreau sa stau cu mine si gandurile mele. alteori insa, mi-e dor sa vad oameni, sa le privesc chipul, sa le zambesc, sa ma intrebe daca metroul acesta merge in directia X sau autobuzul numarul 123 ajunge la Mall.
am fost la Agapia si la Varatic. atata liniste si atata frumos, rar gasesti in lumea asta nebuna in care traim.
am vizitat casa memoriala a lui Al. Vlahuta si m-am transpus pentru cateva clipe in acele timpuri, in acele locuri. pai tot sa scrii si sa citesti si sa fii calm si sa socializezi.
am vazut bojdeuca lui Creanga si am facut poze cu personajele povestilor sale. o lume de vis, din care se simte izul de poveste, de copil nevinovat si extrem de sincer, dornic de a face nazbatii.
mi-a facut bine simplitatea acelor locuri, acelor timpuri... am inteles ca se poate - acum pe timp de criza, cand nu sunt bani - sa faci lucruri frumoase din nimic, se poate trai optimist atat timp cat vrei si ai alaturi oameni dragi...
ma adun si ma rog sa fac lucruri cat mai frumoase pe care sa le impartasesc cu numerosi oameni dragi...
