Doctorand

Azi ma dau mare. Nu ca n-as fi! Am vreo 170 cm.

Am observat ca, oamenii imi dau mai multa improtanta de cand au aflat ca sunt doctorand. Pentru mine nu este mare lucru. Am dat cu zarul cand am intrat. Ei, nici chiar asa... Am spus doar ca, daca se aproba proiectul X - nimeni nu-i dadea sanse prea mari - atunci il aleg ca tema pentru doctorat. Pe 17 septembrie aveam examen de admitere, pe 16 s-a aprobat proiectul. OK. Cu chiu cu vai, apoi iar un vai, iar un chiu... am ajuns in anul III. Colegele mele au cam lenevit, am zis ca nu-mi strica sa lenevesc si eu. M-am apucat de scris povesti, mai nou poezii nebunesti - ce ma amuza la culme - si am ignorat doctoratul Referatele zac pe undeva prin calculator sau pe stickul de langa.

Cu chef si fara chef, am stabilit ca azi merg la facultate sa imi fie corectate referatele. Bun! Si am ajuns.

Portareasa, o doamna foarte draguta, ma recunoaste si imi spune.

"Iar pe la noi?"

Ha ha ha.

"Da, asa imi spun si eu mereu cand ajung pe aici. Ce mai cauti din nou la facultate? Sunt la doctorat."

"Cand v-ati inscris?"

"Demult... 2007... trebuie sa-l termin. As fi renuntat daca era dupa mine."

"Domnisoara, vedeti coada asta de matura..."

"Ha ha ha.. Promit ca il voi finaliza."

Cand am terminat facultatea, cu lacrimi in ochi din cauza unui incident urat ce a determinat notarea tezei de licenta cu 9, mi-am promis ca nu mai calc in facultate.

Dupa un an de pauza, m-am inscris la master. Cand am terminta, am spus: "Gata."

Dupa inca vreo 2-3 ani, viata m-a adus din nou pe bancile facultatii. Cand voi termina, sunt sigura ca voi spune: "In sfarsit gata!" Zambind ma gandesc ca, voi deveni profesor universitar. Ha ha ha... presimt ca soarta imi va mai purta pasii pe culoarele si prin laboratoarele facultatii de biologie. Desi... visul meu este sa predau la Facultatea de Arte, caci teza mea de doctorat este pe obiecte de patrimoniu...

Astept cuminte si zambitoare sa vad incotro ma poarta viata...

... Poza este de la admitere... septembrie 2007

Eu şi eu

M-adun, mă-ntind, mă comprim,

Sunt eu, doar eu, şi tot eu.

Zâmbet, rimel, cercei de coral,

Suflet rebel, pur şi special.

Primesc, ascult, dăruiesc.
Iubesc, cred, preţuiesc.
Adun speranşe şi le împachtez,
Împart bucurii şi vise colorez.



Colecţionez semne de carte,
Citesc viaţa noastră separat,
De fericire să ai parte,
Căci eu de mult te-am uitat.

Simt...

Mă simt o vioară Stradivarius uzată.
Ca şi cum după spectacolul de ieri
Nu voi mai cânta niciodată.
Arcuşul stă liniştit într-un colţ.
Poate se întreabă dacă poate fi refolosit.
Nu mai am ce transmite lumii.
Viaţa mea şi-a încheiat contractul.
Mă simt o lămâie stoarsă până la ultima picătură.
Până şi coaja este rasă şi pusă la prăjitură.
Simt cum mă usuc puţin câte puţin.
Ce am fost şi ce am ajuns?
Am fost un înger gras cu strungăreaţă,
Am devenit un înger decăzut, fără zel.

8 martie

La scoala, printre flori si bomboane, am primit o felicitare facuta manual, pe care scrie :"Cu ocazia zilei de 8 Martie dorim sa va multumim pentru tot ce ati facut si pentru tot ce faceti pentru noi."

Mi-a inseninat ziua! Ma simt utila....

La mulţi ani, Mama!

8 MARTIE ... ZIUA MAMEI!

În dorinţa mea de răsfăţ, credeam că este Ziua Internaţională a Femeii. Până la urmă, am înţeles că azi sunt serbate şi slăvite doar mamele.

Sărut mâna, mama! Te iubesc! La mulţi ani!

Mulţumesc, iubită mamă pentru:

- educaţia pe care mi-ai dat-o; 7 ani şi 4 luni de acasă (la propriu şi la figurat);

- dragostea oferită;

- că am avut mereu cele mai frumoase si originale gulere la uniforme şi cordeluţe croşetate de tine;

- tot ce m-ai învăţat;

- că m-ai răsfatat (încă o mai faci) şi mi-ai fost mereu alături;

- că ai încredere în mine;

- că ne-ai fost şi mamă şi tată ani buni, şi ai făcut faţă cu brio;

La mulţi ani pentru femeile mame! Să fie sănătoase, vesele, optimiste, încrezătoare şi zâmbitoare!

Frumos

Trezita de razele jucause ale soarelui, imi fac planul pentru ziua de azi, desi era stabilit de ieri. Am agenda dupa mine in fiecare clipa. Cu toate acestea, traiesc surprize in fiecare zi.

Intalnire cu o prietena draga... Rafaello si brosa tigru (aducatoare de noroc, caci suntem in anul tigrului). Multumesc Diana, omul care mi-a daruit astrograma (conform careia voi avea doi copii frumosi si destepti) si care crede in mine, in planurile mele nebune.

Mergem spre Cismigiu, ne abatem la targul de Handmade de la Muzeul Bucuresti-ului. Imi amintesc ca o prietena comuna expune acolo cercei si brose. O vedem, si ne intindem la vorba ore bune...

Inghet... si pornim spre casa.

Ajung acasa... si observ ca am primit o fotografie cu doua lebede dintr-o "comunitate de pe Olt". Frumusete divina! Incep sa cred ca, eleganta si gingasia a fost impartita inegal. Femeia si prietena - sper ca pot sa o consider astfel - ce mi le-a trimis, este frumoasa, desteapta si o mama speciala!

Primavara superba tuturor! Ascultati si lasati-va vrajiti de cantecele florilor, pasarilor, acompaniate de vant!

Curcubeul vietii mele

Ma simt ca si cum m-ar fi lovit buzduganul aruncat de zmeul ce voia sa sa deschida usa, caci simtea miros de om in preajma. Sunt speriata de intamplarile ce au avut loc la scoala zilele astea. Oboseala se vede pe fata, tresar la cel mai mic zgomot, am instinct de aparare in alerta la fiecare atingere.
Viata mea arata ca un curcubeu vesel. Intr-un moment de minima rugaciune, am zarit printre nori o raza de soare. Am stiut atunci ca aceea e speranta ca totul are o rezolvare, ca va fi bine, daca asta imi doresc.
Imi doream un elefant cu trompa in sus, caci stiu ca in Feng Shui inseamna prosperitate. Nu am gasit, dar, pentru ca voiam, azi, am primit unul. Multumesc, prietena draga!
Mereu mi-au placut nuntile, mereu mi-a placut subiectul dragoste. Dupa dezamagiri, mai mici sau mai mari, dupa lectii invatate – sper – am ajuns la un echilibru in care pot discuta linistita despre acest subiect. In ultima perioada, nu mai sunt eu cea care deschide acest subiect. Cei dragi din jurul meu simt ca voi face acest pas curand (zambesc, pentru ca am abandonat disperarea cautarii), ba chiar si elevii ma intreaba cand am de gand sa fac un copil. Ha ha ha. Gandul exista, din ganduri l-as plamani si in aceasta noapte.
Azi, am primit un mail care mi-a placut la nebunie. Am decis sa scriu putin din el:

“Cum ţi-ar place să fie nunta ta? fastuoasă sau intimă? Atent planificată până în cele mai mici detalii sau cât mai simplă. Oricum programarea la ofiţerul stării civile e necesar a se face cu două săptămâni cel puţin înainte. partea cea mai frumoasă e cea de la biserică. petrecerea de după trebuie să te solicite la maximum sau mai puţin?”

Multumesc, femeie sensibila!

Un link pentru a-mi usura pregatirile de nunta sau macar pentru a ma inspira…

http://ateliegaaya.blogspot.com/2010/02/o-assunto-e-casamento.html

Incep sa cred, sa vad, sa simt, cum dorintele mele se adeveresc, cum rugile mele sunt indeplinite. Dumnezeu a ajuns la litera numelui meu. Multumesc Doamne!