Ganduri hai hui

Iarna tot mai insuportabila. In cancelarie, imi spune o colega ca a alunecat chiar la coltul scolii. Imi pare rau, o intreb daca a patit sau o doare ceva. Zambesc usor, amintindu-mi de o prietena care imi povestea ca, atunci cand cazi e semn ca te mariti in acel an sau la scurt timp ( in cazul ei asa a fost). Nu e cazul colegei despre care scriam. Nu am mai cazut de ani buni pe gheata. Chiar am fost sfatuita de curand sa nu mai fiu asa tantoasa, sa ma impiedic. Ha ha ha.
Toate bune si frumoase. Am terminat o parte din ore, asa ca pornesc spre casa pentru o refacere nervoasa. Pe drum, o tipa draguta si cocheta nu avea loc pe aleea formata pe trotuar (e o mizerie infernala in Bucurestiul asta; efectiv te deprima) si m-a impins. Strang din dinti, imi pastrez echilibrul si continui.
Mai aveam atat de putin si ajungeam acasa, cand, cu gandurile hai hui, ma vad pe jos, cu genunchii plini de noroi si podul mainii stangi indurerat. Scot un “Auuu” sters, asa, ca pentru mine, ma ridic, ma scutur (ca o fetita cuminte ce nu vrea sa ia bataie ca si-a murdarit hainele) si imi vad de drum.
Dupa cum observati, am ajuns acasa, va povestesc, inca ma dor genunchii si podul palmei stangi, dar zambesc si astept sa ma marit. Ha ha ha. Fac haz de necaz… caci necazul e mare.
Bucuriile zilei de azi, pana la aceasta ora:
- Faptul ca povestile (seria a doua) au succes (ma bucur pentru ele);
- O fata din Cluj mi-a scris ca vrea sa colaboram impreuna la “nasterea” povestilor;
- Am primit invitatie la teatru de la o buna prietena, care stie ca imi place mirosul de pudra de la machiajul actorilor;
- Un domn m-a oprit sa-mi spuna ca sunt frumoasa (nu-l credeti, nu sunt; dar, “nu-i frumos ce-mi place mie…” era o vorba; daca asa m-a vazut, nu puteam sa-l contrazic; am multumit si mi-am vazut de drum).
Zile senine si speranta si zambet si frumos in jurul vostru sa fie! Si.... ATENTIE: GANDURILE SUNT INTERCEPTATE!

El... un trecut

Pozele fostei nu-i dau pace. Nu le-a văzut de fapt, dar numele lui şi al ei pe acel folder, ţinut special parcă în văzul ei, pe desktop, o dureau. (Ce suflet poţi avea să faci asta unei femei care este în viaţa ta, te place sau nu, dar e acolo şi te răsfaţă, mai mult decât meriţi uneori?). Retina le percepea până în străfundul ultimului strat de celule nervoase.
-Ai iubit-o? întreabă ea, cu sufletul mic mic de tot.
- Da, mi-a plăcut, răspunde el, oarecum mândru.
- La mine ţii? (ce o fi fost în mintea ei să întrebe asta?)
- Da, spune el sictirit, privind în gol.
- Cât, pe o scală de la 1 la 10?
- Hai să alegem o altă unitate de măsură.
- Ok, alege.
- Forme geometrice, de exemplu.
- Bine, spuse ea.
- Cât un triunghi isoscel, zise el.
- Ciudat... şopti ea cu vocea tremurând, inima zdrobită şi picioarele moi, ca şi cum i s-ar fi topit oasele.
Până când oare va mai accepta ea să fie bătaie de joc? De ce se poartă astfel cu ea? Toate se vor aşeza mai devreme sau mai târziu şi vor intra pe făgaşul lor normal.
Voi cât credeţi că înseamnă o iubire de un triughi isoscel? El cât o fi fost iubit?

Oare ea va primi vreodată explicaţii? Cu siguranţă nu! Ar fi bine să îşi ia gândul... Totul a fost un trecut. Poate de data asta, ea a învăţat că merită altceva, merită pe cineva lângă ea... nu o fantomă ce vine dintr-un trecut de vis!

Poveşti

Plimbându-mă prin librărie - ador mirosul de cărţi şi foşnetul paginilor - am găsit o carte intitulată "365 de poveşti". Specială, frumoasă, veselă, colorată, ce conţine câte o poveste scurtă pentru fiecare zi.
Am decis ca, din momentul în care voi rămâne însărcinată, până la naşterea pruncului, să-i scriu, zilnic o poveste. Astfel, la naştere, să aibe cartea lui... titlul va fi: "Suflet de copil."
Până atunci, am încălecat pe-un nor, şi am plecat la somn, uşor...
Vise plăcute, îngerii să vă sărute...

Lacrimi

Seara de luni,liniste, pace,nimic nefiresc. Un telefon imi produce o stare de rau. Amintiri grele ce ma lovesc sa iasa din ascunzis. Amintiri ce imi starnesc lacrimi. Le iau si le innod si fac un fular. Atat de mult am plans? Nu am mai plans de ceva vreme se pare. Poate lacrimile imi vor spala sufletul de amagiri si dor nebun, de neliniste si neincredere, de teama si oboseala. In ultima perioada am daruit mult, nu am primit nimic... sau poate nu la acelasi nivel energetic, si ma simt goala, epuizata, ca o carpa stoarsa bine de tot.
Picaturile de ploaie, fulgii de nea imi fac in ciuda. Stiu ca nu ii plac si ma chinuiesc enorm. Vreau primavara, vreau sa renasc ca un ghiocel. Am nevoie de soare si lumina, de mangaieri si divin, de rugi ascultate, de greseli iertate, de regasirea puterii interioare, de mine.
Mi-e dor de copilarie... de lacrimile scurse pentru "El Zorab" sau "Singur pe lume".

Post party

Ieri, am fost la petrecere. Nu plecasem eu asa convinsa ca va fi bine pentru sufletul meu care nu prea stie pe unde se afla, dar stie sigur de ce are nevoie. Si ba cauta si nu gaseste, ba gaseste si e prea departe si se topeste de dor - dor de mangaiere - asa ca, nu prea e la locul lui.

Dar, surpriza... gazdele sunt oameni calzi, veseli, fericiti, minunati, ospitalieri, tineri, inventivi... nu stiu ce sa mai adaug. Sunt SPECIALI, ai ce invata de la ei!

Ce am facut? Am ascultat muzica de dragoste, hituri celebre. Am jucat doua jocuri (imi doream de mult sa ma joc si visul mi s-a indeplinit). Am mancat bunatati (peste cu sos de soia si patrunjel + un tort delicios si salata de fructe) si popcorn la film. Am vizionat "It's complicated" cu Meryl Strep si Alec Baldwin, o comedie romantica, usoara, dar care merita vazuta.

S-a organizat tombola si am castigat un magnet pentru frigider foarte dragut, vesel. Am primit o poezie de la gazda (fiecare invitat a avut o poezie cu dedicatie).

Pe plic scrie asa:"Pentru Claudia noastra deschidem o usa ca sa intre Cupidon" (Ha ha ha... sa nu ne ciocnim prea rau).

Bucurii ale dorului

Incerc sa prind din zbor o raza..

Sa ma-ncalzesc cu ea... mirat

Sa ne jucam, sa ne privim o ora

Sa-mi dea lumina... daca n-a uitat.

Si-apoi s-o las sa plece linistita

Sclipind in curcubeele color

Si ea plutind in colturi de planeta

Purta-va in culori din mine-un dor.

Si stiu, o vei avea si tu o data

Ea va dormi in palmele-ti usor

Si tu, vazand-o atat de colorata

Vei sti si vei simti cat mi-e de dor!"

(Liliana Munteanu - 7 iunie 2002)

A fost o experienta placuta, am cunoscut oameni... mi-am vandut cartile de povesti, care sper sa ii bucure si sa le placa.

Astept cu nerabdare fotografii!

Love party

14 februarie, ziua in care americanii celebreaza iubirea. Nu cred ca oamenii se iubesc azi mai mult ca in alte zile, nu cred in iubire de fapt. Am fugit cat am putut, nu am stiut sa iubesc, nu am spus niciodata "TE IUBESC".... nu, nu am iubit. Am facut o pasiune pentru cineva, poate da. Dar, nu am stiut ce inseamna iubirea pana acum. Oare voi sti? Sper sa cunosc acest sentiment.

Cu toate astea, am primit o invitatie la o petrecere dedicata acestei zile, Valentine's Day. Pentru ca sunt o persoana sociabila, imi place sa cunosc oameni, sa comunic, sa dansez si sa glumesc, am acceptat.

Scriu mesaje de iubire pentru invitati... si pornesc la drum, la intalnirea cu grasunul Cupidon.

Poate se vor face si fotografii si va arat ce si cum...

Iubiti-va asa cum stiti... frumos, curat si sincer, cu dor si respect, cu pasiune...

Iubiti-va pentru sufletele voastre si nu pentru chip...

Iubiti-va pentru totdeauna... construiti impreuna lacasuri de iubire...

13 sa fie.... azi?

Suna telefonul.Off... e sambata, de ce trebuie sa ma trezesc? Dupa un indelung chin, imi amintesc ca trebuie sa ajung la supreveghere la olimpiada de matematica. Mai lenevesc vreo 10 minute, apoi ma rostologolesc din pat, dar am grija sa cad cu piciorul drept, mai ales ca azi e 13.
Ma imbrac dragut - caci si mie imi placeau profele cochete - si pornesc printre stropi de ploaie (ce or cauta astia la final de iarna? de ce nu isi asteapta randul?) reci si ciudosi, ce-mi biciuiesc cu asprime umbrela si umerii. Ajung rapid la scoala, elevii sunt deja veniti. Tipic romanesc, se cheama elevul la 8.30 si se incepe la 10 (nimic nu s-a schimbat de cand eram eu eleva). Draguti, zambareti, imi sunt dragi... imi cauta privirea parca au nevoie sa-i incurajez, sa le port noroc. Ma intreaba de zeci de ori daca pot scrie asa sau invers, nu stiu ce inseamna majuscule...
La plecare, un domn de vreo 60, mi-a tinut haina, dand exemplu unui coleg mai tanar cum sa ma "cucereasca". Am zambit... Mereu mi-am dorit un barbat romantic, cavaler, vesel ( sa stie sa spuna ce trebuie, cand trebuie), un barbat de moda veche pot spune. Am inteles, ca nu se mai fabrica de mult, asa ca, ma multumesc cu ce-mi ofera piata. Dar, fir-ar sa fie, nu ma pricep deloc la acest articol.
Ies la aer, soare si cald si miros de primavara. Zabovesc putin acasa, imi aleg o tinuta sport, primavarateca si pornesc la meditatie.... Elevul meu nu a invatat normal... sunt dezamagita si trista. Ma roaga sa nu ii spun mamei... Ok, de data asta.
Pe drum, trec pe langa o mamica care ii spunea pustiului ei de vreo 5 ani:"Mami, imi promiti ca, si cand vei merge la scoala vom fi prieteni? Si imi vei povesti orice... si vom citi aceleasi carti, si vom discuta despre ele...?" M-a impresionat... o relatie de prietenie intre mama si fiu. Asa de mult imi doresc si eu.