Trifoiul cu patru foi

Soare stralucitor, neobisnuit pentru noiembrie. Lumina lui puternica ma face sa ma trezesc mai devreme decat imi propusesem. Cineva bate la usa. Cine sa fie? E devreme, nu astept pe nimeni. Parca nici nu am chef sa vad pe cineva la ora asta.
Deschis usa. Nu vad nimic. O inchid. Nu ma indepartez bine, caci iar se aud batai insistente.
-Cine esti? strig, deschizand usa nervoasa.
-Ta- naa. Sunt eu, Trifoiul cu patru foi. Am venit sa te imbratisez, sa te sarut si sa iti urez soarta buna cat mai curand.
Rosesc. Lacrimile imi scalda globii oculari. Privirea imi sclipeste datorita lor.
-Ce ochi frumosi ai. Si iti stralucesc ca niste stelute norocoase pe cerul senin, spuse Trifoiul. Draga mea, esti IMPORTANTA, VALOROASA, UNICA SI SPECIALA! Sansa este de partea ta. Eu stiu ca poti face multe, iti stiu planurile si iti doresc mult succes. POTI si VEI REUSI! Cat de curand, ai sa vezi. Iti amintesti ca zilele trecute ai vazut cosarul, da? Eu l-am trimis. Sa te faca sa zambesti, sa redevii optimista si increzatoare in tine, in puterea ta.
-Multumesc, Trifoiule. Am sa-ti dedic toate reusitele mele.
Il iau, il sarut si il trimit mai departe. La alti oameni care si-au pierdut pentru moment increderea in ei.
Soarta buna tuturor!

Jane Eyre - de Charlotte Bronte

Acum am inchis cartea. Sfarsit scrie cu litere bolduite si inclinate. Imi sterg lacrimile si va spun ca atata psihologie, atata dragoste, credinta, putere si curaj, n-am intalnit nicicand.
Nimic nu este intamplator. Cand credeam ca va muri de foame si de frig, Jane Eyre si-a gasit rudele si l-a scurt timp a aflat ca este bogata.
A fost iubita in ciuda faptului ca nu era o frumusete. Dar inteligenta, sufletul, bunatatea, daruirea, veselia si talentele sale - limbi straine, bun simt, pictura - au facut-o sa fie iubita, adorata si indragita pana la Dumnezeu.
Cand ceva sau cineva iti este sortiti, nimic nu sta in calea fortei.
"Norocul deschide mana ca si inima si a da ceva atunci cand ai primit din plin nu inseamna decat a da frau liber senzatiilor."
"Sunt maritata de zece ani si stiu ce inseamna sa traiesti cu totul pentru si alaturi de cel pe care il iubesc cel mai mult pe acest pamant. Ma socotesc pe deplin binecuvantata ... Cred ca vorbim cat e ziua de lunga: vorbind unulcu altul e ca si cum ne-am asculta gandurile, mai insufletite. Am toata increderea in elsi increderea lui e toata pentru mine: firile noastre se potrivesc perfect, iar urmarea e o intelegere desavarsita. "
Am inteles ca da educatie este un har. Ma regasesc putin in aceasta "calitate" a eroinei. Sa modelezi caractere e o munca titanica, dar rezultatele - oricat de mici- merita efortul.
Puterea destinului si a dragostei adevarate, sincere, emanata prin toti porii, m-a impresionat. Mi-a redat increderea in Dumnezeu, calitatile umane - nu sunt in zadar - , in faptul ca, daca trebuie sa se intample, se va intampla.
Cartea mi-a fost sursa de inspiratie. Bronte are niste descrieri superbe. Te duce in acele locuri, vezi natura, simti frigul, soarele te incalzeste... fructele au gust si miros, dar mai ales culoare.
"Valea plina de pasuni, lanuri de grau si paduri. Un parau sclipitor alerga serpuind printre nuantele diferite de verde,printre granele ce asteptau sa se coaca,prin padurea intunecata si pajistile luminoase si insorite."
Biblia, Schiller, Walter Scott... carti si scriitoriprezenti de-a lungul celor 570 de pagini ale cartii.
... "era sigura ca povestea vietii mele, daca ar fi cunoscuta, ar putea deveni un roman incantator." ... si asa este.
De nu ma credeti, cititi-l.

Impreuna... in sfarsit

"Dimineata. Ceata deasa. Ceata pica in par, care se increteste. Zgribulita, tine geanta la piept.
Apare soarele.Multumeste in gand. Este meteosensibila. Acum, este mai optimista, mai increzatoare si zambeste.
Dupa amiaza se intalneste cu el, omul drag. Brunet, inalt, ochi mari, frumosi, caprui, zambet senin, maini ferme si atat de calduroase. In curand ii va deveni sot. Este atat de fericita! L-a asteptat atata timp. Sunt bucurosi ca s-au regasit, ca au avut incredere ca sunt predestinati. Inelul de logodna este cel visat. Simplu si cu multa dragoste.
Se imbratiseaza de fiecare data cand se vad ca si cum s-ar revedea dupa ani, nu doar dupa cateva ore. Vin impreuna spre cuibusorul lor de nebunii. Merg linistiti, tinandu-se de mana. Ea ii soarbe fericirea din ochi. Ii zambeste. El ii fura zambetul de pe buze. Saruta atat de bine! Ea pluteste. Noroc ca el o tine de mana, astfel incat, coboara repede cu picioarele pe pamant.
Ea gateste exceptional. E o surpriza si pentru ea. El o saruta pentru a-i multumi ca a acceptat sa ii devina sotie, mama copiilor pe care si-i doreste cat mai curand.
Garsoniera lui este atat de intima, asa cum a visat ea. Cu un perete din geam, rafturi pentru carti, un acvariu mic cu pesti, flori proaspete in fiecare zi, calculator si o canapea confortabila.
Seara, stau unul langa altul, spate in spate si citesc. Apoi, stau imbratisati si vizioneaza filme.
In weekend-uri au program de miscare, hobby-uri si teatru.
In fiecare dimineata, la micul dejun isi planifica nunta. Sunt atat de multumiti ca s-au regasit, ca au inteles ca sunt sortiti si fac lumea mai fericita prin fericirea pe care o emana prin toti porii.
....
Si au trait fericiti,pana la adanci batraneti.. "

Viata este un puzzle

Dupa amiaza minunata. Curs de psihoterapie: "Viata ca un joc de puzzle".
Am inteles ca sunt o persoana norocoasa, ca se poate si mai rau - nu ca nu as fi stiut, dar am priceput cu aceasta ocazie.
Am cunoscut oameni interesanti, puternici, frumosi, optimisti, dornici de dezvoltare personala.
Am aflat ca, atunci cand o relatie de prietenie nu mai merge, inseamna ca nu mai merge, ca unul din doi a evoluat si celalalt nu vrea sa accepte schimbarea. Da, viata ne schimba. Sunt si persoane care vor sa ramana in spatiul de confort si nu vor sa evolueze. M-am linistit. In ultima vreme, ma simteam vinovata, am sufletul greu, crezand ca am gresit.
Visele, cand nu devin disperare, se indeplinesc.
Am plecat incarcata pozitiv, linistita, echilibrata, optimista, stiind ca pot sa-mi indeplinesc puzzle-uri.
Va voi tine la curent... sau poate nu.
Zambetul fie cu voi la tot pasul.

Casa iubirii

Dupa amiaza umeda de toamna tarzie. Ascult muzica, ma ingrijesc putin,discut cu oameni dragi, care ma incurajeaza, ma motiveaza sa merg mai departe, ca un demn pionier ce am fost - ha ha ha- si imi aduc zambetul, ba chiar rasul pe chip.
Decid sa ma uit prinlaptopul surorii, sa vad ce adaposteste. Gasesc fotografii si le privesc cu drag, cu jind, vesela si fericita - cat pot fi la ora asta. Descopar o nunta frumoasa, simpla,doar cu prieteni si parinti... atat de modest,sincer si adevarat... fara tam tam si trambite.
Visez...
Imi doresc cununie undeva prin ianuarie... sa fie zapada si rece, curat si basm.
Imi doresc alaturi oamenii cu adevarat dragi, sufletisti, care ma iubesc cu bune si cu rele, si nu ma vor langa ei doar cand sunt vesela, doar ca sa lefac lor pe plac si sa inseninez clipele petrecute impreuna. Nu sunt perfecta, nici nu vreau, nici nu pot. Cel care e perfect, sa arunce cu piatra.
Dupa nunta, vreau o saptamana de liniste, intr-o casuta ca cea din imagine... (casuta din Muzeul Satului).
Si... muzica sa se auda in surdina, si noi sa stam imbratisati, sa facem planuri, sa ne marturisim trairi si vise personale si comune...
Si... ingerii ne privesc, isi iau notite si ne aproba, in majoritatea dorintelor... copii, vacante de poveste, rasete, plimbari in aer liber, joaca, tinerete, voie buna, sarbatori cu traditii respectate si reinviate, bunici si multa IUBIRE! Dar, mai presus de toate, povesti... multe si frumoase, originale si de succes.

Egoismul, cheia spre succes

Am primit un mail care mi-a facut foarte bine... sau nu m-am mai simtit atat devinovata de decizia pe care am luat-o: sa stau mai mult cu mine, sa nu mai spun atat de multe despre mine, sa fiu acolo unde simt ca trebuie sa fiu, sa nu mai fac pe maica Tereza, sa invat saspun : Nu, Nu pot, Nu am timp.

Cititi....

"Devino extrem de egoist prima oara pentru a putea cu adevarat sa
oferi cadourile tale intregii lumi

Ce vreau sa spun cu asta ?

Stiu ca este o afirmatie foarte provocatoare si sigur se vor gasi
oameni care sa spuna ca este o greseala sa iti intaresti ego-ul
cand toate invataturile spirituale ale omenirii spun ca Ego-ul
trebuie slabit si diminuat in viata fiecarui om pentru ca toti sa
devenim niste fiinte pure, pline de iubire si compasiune astfel
incat omenirea sa fie un urias cor de voci angelice care traiesc
din ceea ce le ofera mama natura, sunt in armonie cu toate
animalele salbatice si transforma intreg pamantul intr-un rai.

Ei bine, experienta mea de viata imi arata ca oamenii nu vor sa fie
un urias cor de voci angelice.

Dimpotriva.
Viata nu e dreapta.

Viata nu da lucruri bune sufletelor pure si lucruri rele sufletelor
pacatoase.

Ne-am nascut in aceasta lume ca fiinte spirituale insa obligati sa
traim o existenta pamanteasca.
Am inceput o viata complet noua cand am incetat sa stau cu
privirile spre cer in asteptarea vreunui ajutor care sa imi pice in
brate si am inceput sa plec privirea spre propria mea persoana,
spre ego-ul meu, spre corpul, mintea si emotiile mele. Si mai adanc
de trup, minte si emotii, spre sufletul meu. Cele mai strafunde
adancimi ale psihicului meu.

Am inceput sa nu mai visez la o lume ideala, in care e suficient sa
nu gresesti ca sa fii fericit.

Am incepu sa traiesc viata. Am inceput sa invat lectii si sa tratez
suferinta si boala, asa cum spune minunat Cioran ca pe "al 5-lea
meu anotimp"

Un anotimp al experimentarii profunde, al autocunoasterii si al
descoperirii propriei comori interioare.

Fara sa imi uit sufletul, inocenta si bunatatea, am devenit un om
foarte egoist. (http://www.personalitatealfa.com/blog/cum-poate-egoismul-sa-iti-salveze-viata/)
Pe curand,
Pera Novacovici

Agitatie

O zi nebuna, nebuna, nebuna!
Greva la metrou... schimb traseul. Tramvai aglomerat, lumea se freaca de tine... se impinge sa obtina loc pe scaun, desi am si eu abonament RATB. Ajung la scoala.Vesti socante. Elevii au turnat apa in capul unui profesor, au luat catalogul si au modificat note. Daca mi se intampla asta, luam catalogul si il rupeam in capul lor. Adica ei nu pot fi atinsi, dar profesorii pot fi umiliti de niste pramatii care nu stiu nici sa citeasca.
Regret amarnic ca m-am intors in invatamant. Elevi fara rusine, fara bun simt, fara pic de educatie, care stiu ca au doar drepturi, nu si indatoriri.
Dupa amiaza, am aflat ca, ai mei colegi profita de bunatatea mea. M-au trecut de garda la cataloage - luni, de garda intre elevi - marti, sa scriu condica zi de zi. Deja s-a intrecut limita bunului simt. Ce am venit de la sapa? Nu sunt egala in drepturi cu ai mei colegi? Am studii asemenea lor, poate chiar mai mult.
Doamne, cu ce am gresit de am nimerit intr-o asemenea nebunie?
Plec sa platesc facturi... doamne cu prunci intra in fata. Off... sunt asa infometata dupa o zi plecata de la 6.30,incat nu mai suport nimic. Vreau sa fiu insarcinata sa mi se ofere locul in mijloacele de transport in comun, sa nu mai stau la cozi. Stiu, sunt rea.... dar sunt in aceeasi masura foarte obosita si foarte nervoasa. Profesorii primesc cele 8 zile fara plata in perioada vacantei, sa nu fie afectati domnii Goe (elevii)... offf....
De ce m-am intors Doamne, de ce? Alerg continuu, ma stresez, fac teste sa le fie usor, sa nu mai scrie la lucrari foarte mult... nu mai suport.
Trebuie sa caut de URGENTA altceva! Nu se mai poate! Invatamantul de stat nu merita niciun efort... Copiii buni se numara pe degetele de la maini. Pentru un compliment "Doamna sunteti frumoasa", pentru o imbratisare sau un zambet, fac sacrifici enorme, psihic...:(
Ca totul sa fie "perfect" ascult Corina Chiriac "Inima nu fi haina".
Am vazut cosar azi. Am zambit. E semn de bun augur. Mi-am amintit ca acum cativa ani am mai vazut unul si s-a intamplat ceva bun in viata mea.
Azi, am umblat mult si am fost privita mult. Habar nu am de ce... dar sper ca cei care ma privesc, sa vada ceva bun. O privire increzatoare macar...
Cu lacrimi in ochi, la ceas tarziu in noapte, inchei aici...