Impreuna... in sfarsit

"Dimineata. Ceata deasa. Ceata pica in par, care se increteste. Zgribulita, tine geanta la piept.
Apare soarele.Multumeste in gand. Este meteosensibila. Acum, este mai optimista, mai increzatoare si zambeste.
Dupa amiaza se intalneste cu el, omul drag. Brunet, inalt, ochi mari, frumosi, caprui, zambet senin, maini ferme si atat de calduroase. In curand ii va deveni sot. Este atat de fericita! L-a asteptat atata timp. Sunt bucurosi ca s-au regasit, ca au avut incredere ca sunt predestinati. Inelul de logodna este cel visat. Simplu si cu multa dragoste.
Se imbratiseaza de fiecare data cand se vad ca si cum s-ar revedea dupa ani, nu doar dupa cateva ore. Vin impreuna spre cuibusorul lor de nebunii. Merg linistiti, tinandu-se de mana. Ea ii soarbe fericirea din ochi. Ii zambeste. El ii fura zambetul de pe buze. Saruta atat de bine! Ea pluteste. Noroc ca el o tine de mana, astfel incat, coboara repede cu picioarele pe pamant.
Ea gateste exceptional. E o surpriza si pentru ea. El o saruta pentru a-i multumi ca a acceptat sa ii devina sotie, mama copiilor pe care si-i doreste cat mai curand.
Garsoniera lui este atat de intima, asa cum a visat ea. Cu un perete din geam, rafturi pentru carti, un acvariu mic cu pesti, flori proaspete in fiecare zi, calculator si o canapea confortabila.
Seara, stau unul langa altul, spate in spate si citesc. Apoi, stau imbratisati si vizioneaza filme.
In weekend-uri au program de miscare, hobby-uri si teatru.
In fiecare dimineata, la micul dejun isi planifica nunta. Sunt atat de multumiti ca s-au regasit, ca au inteles ca sunt sortiti si fac lumea mai fericita prin fericirea pe care o emana prin toti porii.
....
Si au trait fericiti,pana la adanci batraneti.. "

Viata este un puzzle

Dupa amiaza minunata. Curs de psihoterapie: "Viata ca un joc de puzzle".
Am inteles ca sunt o persoana norocoasa, ca se poate si mai rau - nu ca nu as fi stiut, dar am priceput cu aceasta ocazie.
Am cunoscut oameni interesanti, puternici, frumosi, optimisti, dornici de dezvoltare personala.
Am aflat ca, atunci cand o relatie de prietenie nu mai merge, inseamna ca nu mai merge, ca unul din doi a evoluat si celalalt nu vrea sa accepte schimbarea. Da, viata ne schimba. Sunt si persoane care vor sa ramana in spatiul de confort si nu vor sa evolueze. M-am linistit. In ultima vreme, ma simteam vinovata, am sufletul greu, crezand ca am gresit.
Visele, cand nu devin disperare, se indeplinesc.
Am plecat incarcata pozitiv, linistita, echilibrata, optimista, stiind ca pot sa-mi indeplinesc puzzle-uri.
Va voi tine la curent... sau poate nu.
Zambetul fie cu voi la tot pasul.

Casa iubirii

Dupa amiaza umeda de toamna tarzie. Ascult muzica, ma ingrijesc putin,discut cu oameni dragi, care ma incurajeaza, ma motiveaza sa merg mai departe, ca un demn pionier ce am fost - ha ha ha- si imi aduc zambetul, ba chiar rasul pe chip.
Decid sa ma uit prinlaptopul surorii, sa vad ce adaposteste. Gasesc fotografii si le privesc cu drag, cu jind, vesela si fericita - cat pot fi la ora asta. Descopar o nunta frumoasa, simpla,doar cu prieteni si parinti... atat de modest,sincer si adevarat... fara tam tam si trambite.
Visez...
Imi doresc cununie undeva prin ianuarie... sa fie zapada si rece, curat si basm.
Imi doresc alaturi oamenii cu adevarat dragi, sufletisti, care ma iubesc cu bune si cu rele, si nu ma vor langa ei doar cand sunt vesela, doar ca sa lefac lor pe plac si sa inseninez clipele petrecute impreuna. Nu sunt perfecta, nici nu vreau, nici nu pot. Cel care e perfect, sa arunce cu piatra.
Dupa nunta, vreau o saptamana de liniste, intr-o casuta ca cea din imagine... (casuta din Muzeul Satului).
Si... muzica sa se auda in surdina, si noi sa stam imbratisati, sa facem planuri, sa ne marturisim trairi si vise personale si comune...
Si... ingerii ne privesc, isi iau notite si ne aproba, in majoritatea dorintelor... copii, vacante de poveste, rasete, plimbari in aer liber, joaca, tinerete, voie buna, sarbatori cu traditii respectate si reinviate, bunici si multa IUBIRE! Dar, mai presus de toate, povesti... multe si frumoase, originale si de succes.

Egoismul, cheia spre succes

Am primit un mail care mi-a facut foarte bine... sau nu m-am mai simtit atat devinovata de decizia pe care am luat-o: sa stau mai mult cu mine, sa nu mai spun atat de multe despre mine, sa fiu acolo unde simt ca trebuie sa fiu, sa nu mai fac pe maica Tereza, sa invat saspun : Nu, Nu pot, Nu am timp.

Cititi....

"Devino extrem de egoist prima oara pentru a putea cu adevarat sa
oferi cadourile tale intregii lumi

Ce vreau sa spun cu asta ?

Stiu ca este o afirmatie foarte provocatoare si sigur se vor gasi
oameni care sa spuna ca este o greseala sa iti intaresti ego-ul
cand toate invataturile spirituale ale omenirii spun ca Ego-ul
trebuie slabit si diminuat in viata fiecarui om pentru ca toti sa
devenim niste fiinte pure, pline de iubire si compasiune astfel
incat omenirea sa fie un urias cor de voci angelice care traiesc
din ceea ce le ofera mama natura, sunt in armonie cu toate
animalele salbatice si transforma intreg pamantul intr-un rai.

Ei bine, experienta mea de viata imi arata ca oamenii nu vor sa fie
un urias cor de voci angelice.

Dimpotriva.
Viata nu e dreapta.

Viata nu da lucruri bune sufletelor pure si lucruri rele sufletelor
pacatoase.

Ne-am nascut in aceasta lume ca fiinte spirituale insa obligati sa
traim o existenta pamanteasca.
Am inceput o viata complet noua cand am incetat sa stau cu
privirile spre cer in asteptarea vreunui ajutor care sa imi pice in
brate si am inceput sa plec privirea spre propria mea persoana,
spre ego-ul meu, spre corpul, mintea si emotiile mele. Si mai adanc
de trup, minte si emotii, spre sufletul meu. Cele mai strafunde
adancimi ale psihicului meu.

Am inceput sa nu mai visez la o lume ideala, in care e suficient sa
nu gresesti ca sa fii fericit.

Am incepu sa traiesc viata. Am inceput sa invat lectii si sa tratez
suferinta si boala, asa cum spune minunat Cioran ca pe "al 5-lea
meu anotimp"

Un anotimp al experimentarii profunde, al autocunoasterii si al
descoperirii propriei comori interioare.

Fara sa imi uit sufletul, inocenta si bunatatea, am devenit un om
foarte egoist. (http://www.personalitatealfa.com/blog/cum-poate-egoismul-sa-iti-salveze-viata/)
Pe curand,
Pera Novacovici

Agitatie

O zi nebuna, nebuna, nebuna!
Greva la metrou... schimb traseul. Tramvai aglomerat, lumea se freaca de tine... se impinge sa obtina loc pe scaun, desi am si eu abonament RATB. Ajung la scoala.Vesti socante. Elevii au turnat apa in capul unui profesor, au luat catalogul si au modificat note. Daca mi se intampla asta, luam catalogul si il rupeam in capul lor. Adica ei nu pot fi atinsi, dar profesorii pot fi umiliti de niste pramatii care nu stiu nici sa citeasca.
Regret amarnic ca m-am intors in invatamant. Elevi fara rusine, fara bun simt, fara pic de educatie, care stiu ca au doar drepturi, nu si indatoriri.
Dupa amiaza, am aflat ca, ai mei colegi profita de bunatatea mea. M-au trecut de garda la cataloage - luni, de garda intre elevi - marti, sa scriu condica zi de zi. Deja s-a intrecut limita bunului simt. Ce am venit de la sapa? Nu sunt egala in drepturi cu ai mei colegi? Am studii asemenea lor, poate chiar mai mult.
Doamne, cu ce am gresit de am nimerit intr-o asemenea nebunie?
Plec sa platesc facturi... doamne cu prunci intra in fata. Off... sunt asa infometata dupa o zi plecata de la 6.30,incat nu mai suport nimic. Vreau sa fiu insarcinata sa mi se ofere locul in mijloacele de transport in comun, sa nu mai stau la cozi. Stiu, sunt rea.... dar sunt in aceeasi masura foarte obosita si foarte nervoasa. Profesorii primesc cele 8 zile fara plata in perioada vacantei, sa nu fie afectati domnii Goe (elevii)... offf....
De ce m-am intors Doamne, de ce? Alerg continuu, ma stresez, fac teste sa le fie usor, sa nu mai scrie la lucrari foarte mult... nu mai suport.
Trebuie sa caut de URGENTA altceva! Nu se mai poate! Invatamantul de stat nu merita niciun efort... Copiii buni se numara pe degetele de la maini. Pentru un compliment "Doamna sunteti frumoasa", pentru o imbratisare sau un zambet, fac sacrifici enorme, psihic...:(
Ca totul sa fie "perfect" ascult Corina Chiriac "Inima nu fi haina".
Am vazut cosar azi. Am zambit. E semn de bun augur. Mi-am amintit ca acum cativa ani am mai vazut unul si s-a intamplat ceva bun in viata mea.
Azi, am umblat mult si am fost privita mult. Habar nu am de ce... dar sper ca cei care ma privesc, sa vada ceva bun. O privire increzatoare macar...
Cu lacrimi in ochi, la ceas tarziu in noapte, inchei aici...

Care e antidotul tau pentru depresia de toamna?

Credeam ca sunt singura care a cazut in melancolie blegoasa. Imi spuneam ca sunt obosita, epuizata, solicitata intelectual, supraaglomerata. Dar, gasind tema aceasta pe SHEBLOGS (http://sheblogs.121.ro/featured-articles/2009/11/concurs-you-shape-sheblogs-etapa-a-doua-si-castigatorii-primei-etape/), constituind si tema unui concurs, am decis sa scriu despre ea.
Depresia nu e deloc usor de suportat. Stare de somnolenta, tristete, nu iti arde de nimic, nu ai chef de nimic, nu ai vrea sa vezi pe nimeni - mai ales ca oamenii te cauta doar cand au nevoie (dar eu vreau sa ma obisnuiesc cu aceasta idee, si sa nu mai astept sa primesc pe masura a cat daruiesc).

Tinzi spre o stare de hibernare, pana cand lumina soarelui e mai vesela si iti zambeste si iti bate usor pe umeri.
Ma lupt cu depresia ca Fat Frumos cu zmeul. Sper sa o inving. Si asta cat mai curand. Voi folosi oglinda magica, voi orbi depresia aratandu-i viata mea cu tot ce este mai frumos si mai vesel.
Antidotul meu? Lectura, muzica vesela, somn si scriere. Scriu ganduri, dorinte, povesti, orice ce ma poate elibera de zbucium si tristete. Scrisul descatuseaza sufletul. Il curata si il binedispune.
"Legeaatractiei" (http://video.google.ro/videoplay?docid=1836960593576684292&hl=ro&emb=1#)) este un film care iti da increderea ca, atragi ceea ce vrei. Asa ca, depresie sau nu, ma gandesc la lucruri frumoase, la concediul de vara, oameni dragi, amintiri deosebite, impliniri, clipe minunate din viata mea, atentia neasteptata din partea unor cunstinte care vad ceva bun in mine, elevii care ma plac... Ganditi pozitiv! Zambiti! Dansati si tineti un jurnal de iarna. Scrieti-i Mosului Craciun.
*

Acest articol a fost scris pentru concurs SHEBLOGS.

Caleidoscopul imaginatiei

Vara. Soare puternic. Camp. Cosasii cosesc. Miros divin de iarba proaspat cosita. Merg prin iarba. Privesc spre cerul senin. Soarele imi face cu ochiul.
La marginea campului, apare el. Noteaza ceva. Sau deseneaza. Nu stiu exact. Sper sa nu ma zareasca. Vreau sa ma ascund. Fara a ridica privirea ma striga. Raspund. Ma astepta. Daca ma cunoaste sau ma ghiceste asa bine, este pentru mine.
Plecam agale spre nicaieri. Dar suntem amandoi. Nu-mi este teama.
In curand, va fi bine. Cel mai bine.