De-a râsu' plânsu'

Metrou dimineaţa devreme. Multă lume citeşte cuminte. Îmi place. Oamenii sunt preocupaţi de lectură.

Într-o lume nebună, nebună, nebună... e firesc să te abandonezi cărţilor.

Am impresia că nu mă mai regăsesc. Am impresia că lumea vede în mine o fraieră, ce poate fi cumpărată cu o cutie de bomboane. Îmi vine să râd şi să plâng. Nu mai ştiu ce trebuie să fac. Mă las purtată de vânt... timpul trece şi nimic nu mă mai mulţumeşte. Aş vrea mai mult... să fac mai mult... să-mi îndeplinesc vise.

Sunt găsită întotdeauna când este nevoie de mine. Apoi, pauză. Şi urmează o pauză lungă până la o altă ciocolată... pe care e accept din bun simţ sau pentru că nu am mai mâncat de mult ciocolată?!

Sunt credulă. Cred că oamenii chiar apreciază ce fac. De unde. Aş. Nici vorbă, nici pomeneală. Vor să îşi scoată ei pârleala, să pară şefi capabili şi alte cele. O fraieră le face treaba pentru o ciocolată, pentru că nu are tăria de a-şi apăra statutul, experienţa, bunătatea, pentru că nu ştie să spună "NU".

Oare mă voi imuniza vreodată la răutăţi, frustrări, bârfe şi ce o mai fi în jurul meu?!

Mă voi aprecia vreodată la propria mea valoare?!

Poate da, poate ba...

Drum...

Un gând... spre dor si spre frumos.

Ajunge, mângâie obrazul copilului rebel, zâmbeşte şi fuge. Îi e teamă să recunoască dragostea ce o caută şi este atât de aproape.

Clipă te roog, mai stai. Mai rămâi o clipă, doar o secundă şi spune-mi că e adevărat.

Timp, spune-mi că sunt de fapt un copil şi aş vrea să fiu în bancă şi să am vârsta lor, şi să fiu răsfăţat de un adult.

Da... gândul trebuie răsfăţat. Ca şi visul. Trebuie să am încredere în gânduri şi în vise.

Somn uşor, gând senine!

"Doi pe o banca"

Teatru... Emil Hossu si Catrinel Dumitrescu. Regia Tudor Mărăscu. Teatrul Nottara.

Dragoste... probleme de cuplu... Ea, disperata dupa stabiliate, dupa un barbat in viata ei, dragoste. El, aventurier... sex si atat. Fără obligatii. In final, el isi da seama ca isi iubeste foarte mult sotia.

Ea, ramane sa il astepte pe urmatorul barbat ce-i poate oferi iubire. Poate il gaseste.

"Doi pe o banca" este piesa unor tensiuni ascunse, aparent echilibrate. Urmarim, in fond, un joc al mastilor, o succesiune de confesiuni, care echivaleaza cu incercarea celor doua personaje de a crea porti durabile care sa-i lege, de a comunica efectiv.

Piesa este un love story original, despre doi oameni ale caror destine se intersecteaza intr-un parc, pe o banca, aparent din intamplare.

Dar cate astfel de intamplari amuzante, chiar ridicole, nu capata pentru noi, adesea, chipul Destinului? Mai ales cand este vorba de viata personala!

"Slogan" sau "Îndemn"

Am citit ceva ce mi-a plăcut şi mi-a atras atenţia.
Vi-l spun şi vouă: "E drăguţ să fii important, dar e mai important să fii drăguţ."
L-am zărit pe un perete dintr-un cabinet medical.
Am considerat că e un îndemn, DEMN (ador jocul de cuvinte) de urmat.
Gânduri senine tuturor!

Duminică

Îmi fac timp şi-mi caut prietenii. Un sms, un mail, un telefon. Mi-e dor de ei, uneori. Nu mai avem timp. Chiar reciteam pe un blog "Nu avem timp" de Octavian Paler. M-am speriat. M-am gândit că e bine să ştie că ţin la ei. Aşa cum pot şi cât pot. Am şi eu gânduri, probleme - mai mici decât ale altora, dar sunt ale mele - toane.

După o noapte de griji "impuse", m-am trezit foarte târziu. Dar, m-am trezit odihnită.

Am scris o poveste să-mi revin. Să fiu din nou copil, un om cu suflet bun, cum mi s-a spus azi... deşi nu mai cred. Nu cred că mai am răbdare. Nu mai suport răutăţi şi curiozităţi la adresa mea şi despre mine. Sunt un OM căruia îi creşte părul şi îi cresc şi unghiile. Adesea şi le taie. Alteori, nu. Vrea să fie rebelă.

Vreau să încep o săptămână cu încredere, cu speranţă de mai bine, mai frumos, mai bun, mai relaxant, dar mai presus de toate, mai SĂNĂTOS.

Vreau să fiu sănătoasă şi să am putere să fac lucruri bune şi plăcute pentru cei din jur.

Am învăţat azi - deşi ştiam - că nu trebuie să mai aştept nimic de la nimeni. Când fac asta, sufăr.

Nu trebuie să demonstrez nimănui că sunt bună. Trebuie doar să fiu bună. Trebuie să mă împac eu cu mine şi să fac cât pot şi ce pot.

A fost o duminică interesantă, cu multe lecţii de viaţă şi o rugăciune. Uitasem să mă mai rog şi am căzut. La propriu...

Îmi voi face liste de priorităţi... în cap de listă: "Multumesc pentru ce am!", "Te iubesc mama!", "Te ador, dragă soră!", "Mulţumesc că-mi sunteţi prieteni... " şi sunteţi mulţi... încadraţi în diferite categorii, dar îmi sunteţi dragi. Sper să am timpul necesar să vă arăt asta.

Îmbrăţişări şi vise împlinite!

Eu, seara

Aşa arăt eu seara. Mă transform, îmi pun boneta şi încep să citesc poveşti.

E o lume atât de frumoasă! Înveţi din fiecare poveste ceva.

Mai nou, răsfoiesc noua colecţie "Mari pictori" de la Adevărul. E minunată.

Am prieteni virtuali care mă răsfaţă cu astfle de poze drăguţe, în care mă regăsesc.

Lectură plăcută tuturor!

Ochi şi priviri

Am primit aceste fotografii preluate de pe internet. Discutam despre frumuseţea ochilor şi cât de mult pot exprima: tristeţe, sensibilitate, bun, curat, sincer, linişte, încredere, speranţă.