Crize

Criza biliară bate criza finaciară.

Din cauza stresului că nu mă voi putea adapta în sistemul educaţional, din cauza faptului că am o baftă de şefe cu frustrări multiple, care mă văd ori fraieră ori un copil ieşit în viaţă să miroasă puţin despre ce e vorba... am căzut pradă crizei biliare. E din ce în ce mai aprigă cu mine. Eu, am vrut să fim prietene, să o las acolo să stea lângă ficatul meu drăguţ, dar ea, se pare că vrea să o elimin din organismul meu. Cum mă supăr puţin pe cineva, cum îşi face de cap.

Azi, stând cuminte, cu frisoane - de la durere cred - în pat, mă gândeam cum mă lupt eu cu cele două crize.

Tare greu... dar sper să ies învingătoare cu amândouă!

Şcoală

E trist învăţământul în ziua de azi. Nu mai înţeleg ce înseamnă învăţământ european. Că şcoala arată foarte bine?

E cumplit să mergi la şcoală şi să înveţi elevii să scrie. E dureros pentru un profesor. Sau poate nu pentru cei care consideră că, dacă în parlament avem analfabeţi, e ok să fie şi la şcoala asemenea specimene.

Credeam că sunt eu nebună şi depresivă. Azi, venind spre casă, în tramvai, un profesor de geografie - am dedus din discuţia telefonică purtată - spunea ca un elev i-a scris la test: "Vulcanii se formează... restul găsiţi în manual." Sau: "Nouă nu ne place cartea, noi suntem analfabeţi, nu ne place geografia." La care el le-a spus: " De anul ăsta o să vă placă."

Un coleg de limbi străine spunea la fel: " Ce să-i învăţ limbi străine când ei nu ştiu să scrie româneşte. Vom ajunge în câţiva ani să mergem la dentist şi să ne taie piciorul."

Nu pot să mă adun să fac ore. Nu sunt eu. Am găsit o clasă de a VII- a pe care o IUBESC de-a dreptul că sunt isteţi şi au o doză de bun simţ. Îmi vine să-i pup, să îi iau în braţe, să-i răsfăţ, că am si eu două ore pe săptămână când pot face biologie şi nu scriere.

Asta este viaţa în ţara în care trăim, ţara mea de glorii, ţara mea de dooooor şi jaaaaleee!

Baloane

Baloane colorate, de poveste, cu poveste!

Vreau să zbor, să ating un nor... să plutesc şi să mă încarc cu energie pozitivă şi bunătate.

Nu am dreptate?! Ia priviţi!

Muzică clasică

Sunt şi recunosc, afonă.

De câteva zile nu am o stare prea bună, nu pot dormi, iar dimineaţa mă trezesc obsosită şi irascibilă. Sau unde lumea nu mă lasă în pace, mă tratează ca pe o tipă ieşită de pe băncile facultăţii, toţi vor să-mi fie şefi, mă întristează.

Aşa că, azi noapte, era ora 1 şi pornesc televizorul. Mă uitasem la "Anatomia lui Grey", eram puţin "speriată" de ce vazusem pe acolo...

Ascult concert de muzică simfonică. Ceva ritmat. Semăna cu "Ciocârlia". Ha ha ha. Normal că nu era asta, dar mi-a plăcut. Dirijor Charles Dutoit. Nu pot înţelege roul dirijorului, dacă fiecare muzicant are partitură. Dar, nu mă luaţi în seamă. Sunt afonă. Nimeresc şi eu numai când nu trebuie. Apoi a început ceva de Ravel - Musorski, "Promenade". Drăguţel, dar mai trist.

Până la urmă am recunoscut că nu e pentru mine şi am oprit televizorul, mi-am râs de mine, şi am adormit.

Sper ca în seara asta să adorm fără probleme.

Somn uşor tuturor!

Zâmbesc

Îmi place să zâmbesc. Uneori obosesc şi zâmbetul e mai chinuit. Dar nu mă las. Tot zâmbesc.
Ieri am zâmbit, căci am ajuns la o întâlnire cu mămici, deşi nu am ce căuta acolo. Nu sunt mămică - dar îmi doreeeesc enooorm de muuult să fiu - nici măcar de împrumut. Ceea ce ştiu să fac este să mă maimuţăresc, să mă scălămbăieli în fel şi chip. Asta ştiu, asta am executat. Puştii de doar câteva luni, au râs cu poftă. Eu, am zâmbit că le-am produs bucurie.
Azi, am zâmbit căci vânzătorul de la carnangerie mi-a urat o zi frumoasă ca sufletul meu. Ahhh, de-ar fi aşa, sigur aş avea o zi frumoasă. Acum, zâmbesc de cât sunt de modestă.
Sper să zâmbitţi zi de zi.
Verbul "a zâmbi" se conjugă întotdeuna la timpul PREZENT.
Zâmbete şi bucurii este sloganul meu!
Zâmbiţi mereu, pretutindeni şi indiferent de starea sufletească!
Cu drag,

Doareu

Pantofi cu toc

Pantofii cu toc. Atât de sexy, dar atât de periculoşi.

Câte dintre noi nu am mers, pe furiş, cu pantofii mamei? Îmi aminetsc şi acum. cu drag, discursul mamei: "Nu înţelegi că nu ai voie să mergi cu tocuri până nu ţi se formează piciorul?! Tocurile deformează muşchii gambei."

Am ascultat şi a fost de bine... am picioare frumoase. Ha ha ha. Glumesc. Numai eu ştiu de câte ori am furat pantofii mamei, cu flec metalic şi bocăneam prin curte.

Dar, nu la asta voiam să mă refer. Am o prietenă accidentată la scările de la metrou din cauza tocurilor. Astăzi, aşteptând o prietenă comună la metrou, am văzut o femeie foarte frumoasă şi cochetă, cu super tocuri, cum s-a prăbuşit pe scări.

Dragi doamne şi domnişoare, vă rog din suflet aveţi grijă. Folosiţi scările rulante la metrou. Sunt renovate, se renovează şi în alte zone.

Vă rog fiţi precaute. Sănătatea este preţioasă! Nu alergaţi când sunteţi pe tocuri. Nu le imitaţi pe doamnele din "Sex and the city".

Fiţi cochete, dar cu mare băgare de seamă!

În oglindă

"Oglindă, oglinjoară, cine e cea mai frumoasă în ţară?"... poveşti. Nu vă speriaţi. Nu sunt eu cea mai frumoasă, dar am învăţat ca frumuseţea nu e cea de la exterior. Aceasta e trecatoare.

Adesea sau până nu demult, oglinda îmi inspira teamă. Nu o priveam. Ea căuta să mă atragă de partea ei. Dar nu, nu puteam să-i fiu aproape.

-Ai ochi minunaţi, îmi spuse într-o zi, oglinda de la baie, în timp ce mă spălam.

-Mulţumesc, răspund, dar nu o privesc. Îmi ascund faţa în prosop.

-De ce nu mă laşi să mă bucur şi eu de ei?

-Bine, te las. Îmi adun forţa de a o privi. O fac pe furiş, cu coada ochiului.

-Eşti minunată. Ochii, sunt oglida sufletului. Tu ai un suflet bun, prea bun, pot spune. Eşti extrem de sensibilă. Trebuie să-ţi faci un scut împotriva răutăţilor oamenilor. Sunt mulţi oameni răi. Să nu te laşi afectată de ei. Înţelege că nu poţi ajuta pe toată lumea, cum de altfel, nu poţi fi pe placul tuturor. Mulţi oameni frustraţi te vor răni. Când te aştepţi mai puţin.

-Da, am învăţat asta. Ceea ce nu pot înţelege este de ce?

-Sunt prea slabi. Nu pot oferi ajutor. Nu pot oferi zâmbete sincere, obosesc prea devreme, spuse oglinda. Adesea, să priveşti în sufletul tău. Acolo se ascunde frumuseţea. Tu poţi percepe altfel lucrurile. Ai o altă scală de valori.

-Îmi doresc să fiu indiferentă la răutăţi. Să nu-mi afecteze încrederea în mine şi relaţionarea cu cei care au nevoie de sprijinul meu, chiar dacă este vorba doar de ascultare sau un zâmbet. Îmi doresc să fiu eu şi să fiu acceptată aşa cum sunt.

-Aşa va fi... aminteste-ţi: "Vreau să te văd pentru a-mi clăti ochii!"

Zâmbesc... e greu să fii TU, dar pe placul tuturor.