Final si inceput

Aseara am finalizat cursul de "Scriere creativa". A fost o poveste minunata. Am fost incurajata sa scriu si am scris. Si seara nu pot adormi caci atunci imi vin tot felul de idei pe care trebuie sa le dezvolt si sa scriu lucruri frumoase. Sa va spun ca stiinta nu ma mai pasioneaza? Deja ma gandesc sa revin in invatamant si sa scriu pentru copii, mai mari si mai mici.

Acum, veti afla ceva despre mine. Imi place sa cunosc oameni. Sunt fascinata de oameni. Privesc oamenii din jurul meu, incerc sa le ghicesc trairile.

Pot spune ca sunt fericita!

Am cunoscut oameni minunati la acest curs. Am furat cate ceva de la fiecare. Putina veselie, incredere, sensibilitate, creativitate, frumos, perseverenta, curaj.

Sa va spun ca am luat si lectii de cum sa fii o mama model, o mama deosebita? Da... am adaugat si asta in dosarul experientei mele de viata.

Am invatat sa scriu si m-am descoperit putin pe mine. Mi-am facut prieteni.

Mi-am regasit un profesor drag, un om care face 1001 de lucruri interesante si le face mai mult decat bine. Un om care mi-a dat incredere si mi-a purtat noroc.

Le urez tuturor sanatate, mult succes, zambete si bucurii la fiecare pas!

Idei

O idee vine si bate la usa sufletului meu.

-Hai sa dansam in ploaie, spuse soptind.

-Voi raci si nu am timpul necesar sa zac, ii raspund grabita, oarecum iritata.

-Dar e o ploaie calda de vara.

-Bine, hai, fie, treaca de la mine.

Am iesit in ploaie. Am ras si am visat. Am facut hora impreuna cu aceasta idee si suratele ei. M-am simtit zana. Ele radeau si strigau:

-Iti multuuumim... ne-ai facut fericite, ne-ai eliberat de stres si de tristete.

-Cu mare drag. Macar voi sa fiti bine.

-Si tu vei fii. Curand, ai sa vezi. Viata ta se va schimba, datorita suratelor noastre: ideile bune care te inspira.

Pleaca si ma lasa in ploiae. Privesc dupa ele. Dispar ca un fum.

Ma scutur si spun:

-Sunt obosita. Am halucinatii.

Intru in casa. Merg la dus, ma infasor cu prosopul, imi fac un ceai. Iau un paracetamol, ma asez in fotoliu sa citesc. Din aburii ceaiului iese un duh vorbitor:

-Hai sa omoram visele si asteptarea. Nu duc nicaieri. Oamenii sufera din cauza lor.

-Nu pot face asta. Eu, una, as muri in secunda urmatoare. Am atatea vise pentru care lupt, si ma zbat si traiesc. Astept... astept sa fiu ceea ce imi doresc. Simt ca sunt pe drumul cel bun. Mai am o distanta scurta de parcurs. Nu vreau sa devin ucigas de VISE!!! NU VREAUUU!

Simt o mana ce-mi atinge usor umarul.

-Ai visat urat. Stai linistita. Visele sunt pe maini bune. Nu le omoara nimeni.

Ma uit atent, dar persoana, imbracata in alb stralucitor, dispare putin cate putin.

Cate idei imi vor mai chinui imaginatia si sufletul?

...

Vreau sa zbor... sa ies din cotidian, sa ajung pe taram de poveste.

Nu ma regasec. Am adormit dupa ce am dansat hore si alte stiluri la o nunta. Am visat mult, dar nu mai stiu ce. M-am trezit obosita. Caldura de afara m-a izbit cu putere si m-a doborat. Am mai dormit o ora, sa-mi revin.

Nunta din poveste? Trei zile si trei nopti... Ce frumos...

Nu stiu cum va fi povestea vietii mele... dar as vrea o nunta de poveste, cu personaje optimiste si pozitive.

Gandurile

Gandul Rau s-a hotarat sa faca o vizita rudelor sale. Cine altcineva decat gandurile bune. S-a imbracat la patru ace, si-a facut freza cu creasta -ultima moda-, si-a pus cercelul rotund in urechea dreapta si a pornit la drum.
Mergand atent, sa nu se sfarme, nu a zarit Constiinta care s-a oprit incet.
- Unde mergi, Gand Rau? intreaba aceasta, mirata. N-ai mai iesit de mult la plimbare.
- In vizita la rudele mele, raspunse timid. Sunt abatut in ultima perioada, simt ca nu mai am mult de trait si am decis sa rezolv toate disputele cu cei din jur.
- Foarte bine. Sa nu le tulberi prea tare. Sa nu starnesti amintiri ce nu-si mai au rostul.
- Nu, promit. Imi voi folosi simtul umorului. Bruma de umor ce am avut-o din nascare, zise Gand Rau.
Ajuns la capatul strazii, coti spre dreapta. Lucrurile bune, frumoase, corecte sunt intalnite mereu la dreapta. S-a oprit in fata unei case simple, modeste, cu un etaj. Exteriorul vopsit in alb, cu flori in gradini si iedera pe casa. Suna la sonerie. O data. Inca o data. Se auzi cheia rasucita in usa.
- Nepoaateee! spuse Gandul Rau si se napusti asupra Gandului Bun.
- Heii... pastreaza distanta. Nu vreau sa ma intinezi, se apara Gand Bun.
Rudele au aparut una cate una in salon.
- Ce-i cu tine aici? intreba Gand Senin.
- Simt ca sunt pe cale sa dispar din lumea aceasta, si am zis sa va vizitez.
- Deci nu vor mai exista decat ganduri de bine? se interesa Gand Frumos.
- Da. Eu sunt ultimul Gand Rau din familia gandurilor. Oaia neagra ce exista in fiecare familie.
- Am o idee, zise triumfator Gand Dulce. Sa facem o magie. Toate gandurile de bine sa-l sarute pe Gand Rau si acesta va deveni un gand de bine.
- Nu se poate, spuse timid, cu privirea in pamant Gand Rau. Ma irit de la sarutat.
- Trebuie, trebuie, trebuie... au sarit cu gura gandurile. Si au atacat.
L-au sarutat pe Gand Rau, pe urechi, pe nas, pe gura, pe maini.
Acesta se gadila... radea din rasputeri si, incetul cu incetul se umplea de inimioare pe tot corpul.
Dupa ritual, Gandul Rau s-a transformat in Gandul Iubirii.

Azi... si nu numai

Ascult vantul, gandul, vuietul marii si strigatul pomilor. Ascult cantul pasarilor si susurul apelor. Ascult ploaia si soarele, luna si stelele. Ascult tot ce ma inconjoara.
Azi, oamenii m-au cautat. Au avut nevoie de un zambet, de o vorba incurajatoare. Au simtit pur si simplu nevoia sa fie langa mine.
E o senzatie interesanta. E ca si cum i-as parasi in curand. Simt ca nu voi mai sta mult cu ei.
Portarul mi-a zambit s mi-a urat o zi minunata. Am ridicat ochii spre cer si am spus: "Ajuta-l Doamne!"
De dimineata, o colega mi-a facut cafea cu lapte. E asa bine sa fii rasfatata!
Un alt coleg, mi-a impartasit ca este colectionar de vederi (si eu). Altcineva, mi-a povestit cu amanunte despre examenele copiilor (bacalureat si admitere in liceu) si despre festivitatile de final de an. Am zis ca, poate unde stie ca am fost 5 ani profesoara si o inteleg. Am ascultat emotiile unui viitor tatic si nerabdarea de a-si vedea baietelul. A urmat un "tu?"... care a fost rasturnat rapid printr-o avalansa de urari. O prietena m-a sunat sa-mi spuna ca mi-a citit povestea pentru copii si ca-i place.
Nu sunt un bun psiholog... dar stiu sa ascult.
Ar fi bine sa ma ascult si pe mine. Din cand in cand, in fiecare zi, sau poate doar azi...

Sirag de margele

Am primit un sirag de margele cu dedicatia: "In viata ta sa fie barbati cate margele are acest sirag". Este asa lung... Nu m-au incantat cuvintele. Am luat-o ca pe un blestem, desi nu cred in asta. [Citeam ieri ca nu e bine nici in destin sa crezi, caci altfel nu iti mai asumi greselile, crezand ca asa ti-a fost scris acolo Sus].

Ciudat... n-am sesizat ca erau 3-4 tipuri de margele. Dar, am inteles ca in viata mea, apar si reapar aceeasi barbati. Parca de fiecare data mai buni, cu ganduri mai bune, vazand lucrurile frumoase din mine.

Acum, imi doresc sa gasesc omul care sa ma vrea asa cum sunt, cu bune si cu rele, cu bucurii si necazuri, cu pozitivism si negativism... sa-mi fie alaturi la bine si la rau, pana ce moartea ne va desparti. Eu sunt dispusa sa ofer tot ce pot: bucurie, tandrete, zambete, bucurie, intelegere...

Astept margeaua UNICA din viata mea, cea care sa incheie siragul iubirilor mele...

1 Iunie

Pana ieri, la orele 24, imi doream cu ardoare sa devin doamna cu acte in regula. Credeam ca m-am maturizat si ar fi timpul sa devin sotie si mama in viitorul apropiat.
Dimineata, la prima ora, am fost trezita de un nor pufos si vesel, care mi-a zis:
-Buna dimineata si la multi ani!
-Cu ce ocazie? intreb, nedumerita.
-Astazi este 1 iunie. E ziua ta. Te voi purta in timp, in vremea copilariei tale.
-De abia astept.
Norul este condus de un vaslas chipes.
-Vom vizita personaje de desen animat. Guffy, Donald, Mickey Mouse.
-As vrea sa-l intalnesc pe Praslea cel Voinic. Se poate?
-Incercam. Daca nu dam de el, te multumesti cu Bestia?
-Da, dar sa fie transformata, adaug zambind.
Ajung in prima mea zi de scoala. Ma vad tremurand, cautand soare, caci aveam uniforma scurta si sosete. Codite cu pampoane. Eleva model - cum mi-a zis invatatoarea. Am vazut ziua cand aveam genunchii juliti, fiind trantita de un coleg, care - am aflat ca ma iubea - a vrut sa-mi atraga atentia. De mica eram pretentioasa si inabordabila se pare. Am gasit prima declaratie de dragoste din clasa a VII-a, manifestata prin executarea desenelor pentru ora de desen. Atunci nu m-a impresionat. Acum, imi dau lacrimile... de emotie si bucurie. Si ma plang ca nu am fost iubita! Asss... nu am stiut sa vad si nici sa apreciez. Am crezut ca totul mi se cuvine.
Ce vacante frumoase am petrecut. Copiii veniti la bunicii ce locuiau pe strada mea. Prietenii intense, jocuri minunate: leapsa pe cocotate, flori fete si baieti, cat e ceasul?, voley, badminton la fileu (ne certau mereu soferii de camioane ca nu puteau trece). Acum s-au ajuns. Au bani, masini, calatoresc in strainatate... au uitat unde au copilarit.
Cartile lecturate cu sufletul la gura, cu plansete si sperante ca se va termina cu bine.
-Gata... incepem calatoria spre lumea desenelor animate, spuse norisorul nazdravan.
-Bine.
Primul vizitat a fost Guffy.
-Bine ati venit. As vrea ca de la mine sa inveti sa razi in hohote intodeuna, m-a sfatuit dand din urechile lungi.
-Am sa tin minte asta. Multumesc.
-Ne indreptam spre Mickey Mouse. Tine-te bine, zise norul nastrusnic.
-Salutare, salutare. As vrea sa inveti sa iubesti asemenea mie, draguto.
-Am sa ma straduiesc, promit.
-Vom stationa la Donald, suiera norul.
-Vreau sa treci prin viata cu optimismul meu, imi spuse cu multa sinceritate.
-Asa sa fie, duck, am raspuns emotionata.
-Draga mea copila, acum vei ajunge la slujba, si te vei comporta ca fata mosului: cuminte, harnica si modesta, spuse norul, lasandu-ma -cam brusca aterizarea- in pat.
Ma trezesc, privesc ceasul... si vad ca am calatorit 10 minute. Gata... la munca!
Acest drum mi-a dat energia si speranta ca am , inca, un suflet de copil.
Voi cum v-ati distrat azi?