Reintalnire si... amintiri

Mi se cere sa povestesc cum a fost reintalnirea cu profesoara mea de metodica din facultate. Emotionanta si frumoasa! Memorabila cu siguranta. O reintalnire dupa 10 ani.
Este atat de tanara, de increzatoare. E neschimbata - pentru cateva clipe m-am teleportat in amfiteatru, la seminariile de metodica. Este acelasi om pozitiv, vesel, optimist, care iti da curaj - chiar daca esti pe langa drum - te tine de mana si te aduce pe autostrada "POTI".
Mergand spre locatia unde se tinea cursul, imi aminteam perioada de practica pedagogica. La prima ora, am mers cu dansa, aveam catalogul la subrat si-i spun: "Nu mai stiu cum ma cheama". Raspunsul a fost, scurt si clar: "Tu fa-ti lectia. Iti spun eu cum te numesti." Si a fost bine. Elevii m-au placut, m-am descurcat, apoi au urmat cei mai frumosi cinci ani din viata mea: 5 ani la catedra.
Am legat prietenii solide. Am intalnit oameni care au vazut ceva bun in mine, o urma de potential, care m-au incurajat si mi-au spus ce trebuie sa fac, m-au determinat sa nu renunt cand mi-a fost greu, zicandu-mi: "Ai intrat in hora, trebuie sa joci." Si am iesit la liman de fiecare data.
Totul e sa vrei si sa misti macar un deget. Dumnezeu iti da puterea si ajutorul de care ai nevoie pentru a finaliza.

Cumparati dinozauri

CORA... supermarket... cumparaturi.

Vad un stand mobil cu inscriptia "Lumea dinozaurilor numai la Cora". Ma apropii. Dinozauri draguti, din plus, diferite "specii", unii haiosi foc, cu mot ciufulit -nu ma poti abtine sa nu zambesc(daca ai suflet de copil sigur o vei face). Acolo, doua fetite la 13-14 ani, extrem de dragute si zambarete, imi spun ca reprezinta Fundatia Salvati Copiii si, in prezent, se desfasoara o campanie pentru ajutorarea copiilor care nu au posibilitatea de a merge la scoala. Imi spun ca, prin banii colectati din vanzarea dinozaurilor, pot ajuta un copil sa invete, sa se bucure.

Am vazut un pliant care m-a impresionat. O fetita de 9 ani, cu chip angelic, blonda, cu ochi albastri -un albastru senin- atat de tristi si plansi. [Ma intreb, de ce oamenii fac copii ca sa-i chinuie? De ce Dumnezeu nu da copiii -care sunt niste ingeri- celor care au posibilitati de a-i creste? Nu inteleg cum suflete asa pure, indura raul din lumea asta, foarte rar ramanand buni si senini. Imi amintesc de colegii mei din scoala generala -pe rand, baieti si fete- crescuti la camin. Capatasera o duritate in comportament, in voce... desi, daca stiai sa te apropii de ei, aveau suflete minunate.]

Fac apel la bunatatea voastra, si va IMPLOR, cumparati dinozauri de la casele de marcat CORA.

Va multumesc din suflet. Nu veti regreta. De fiecare data cand veti folosi cheile avand breloc unul din dinozaurii haiosi si viu colorati, veti zambi si va veti simti impacati. Ati dat sansa unui copil de a ajunge OM. Asa se nasc marii oameni, cei care stiu ce inseamna greul, ce inseamna sa nu ai. Tot ei ne vor invata sa daruim. Din putin se face mult.

O zi senina si cu multi dinozauri!

Lebede albe, lebede negre

Lebede albe, lebede negre... pe un lac al lor -pe care il impart cu bunavointa cu un pui de rata (tare mandru de compania sa).
Primesc o piesa muzicala in dar. Dar din dar... sensibil pentru extrem de sensibil (http://www.youtube.com/watch?v=Sz1idnMQFOA). Ascult si incep sa visez cu ochii deschisi... liniste... frumos... cald... Cismigiu... viata... lebede. Albe si negre.

Alb si Negru... firma de costume pentru mirese si miri. Alb si Negru inseamna fericire? Posibil. Alb si negru inseamna fiecare din noi. Bun si rau. Frumos si urat. Cald si rece. Trist si vesel. Zambet trist, zambet bucuros. Inger si demon. Rasa alba, rasa alba. Egoism, altruism. Energie pozitiva, energie negativa. Credinta, ateism. Dulce, amar. Pur si impur. Vis si cosmar, ras si plans, viata si moarte... Nimeni nu e perfect, nimeni nu are totul. Trebuie sa ne acceptam si sa-i acceptam pe cei din jur, asa cum sunt.

Lebede... pe lac... gratie... eleganta... model de liniste si pace, metoda de relaxare, exemplu de socializare.

Priviti-le!

Scriere creativa

Inceput de poveste... eu, doareu sunt un viitor povestitor.

De azi, voi invata sa scriu povesti. Sa-mi descriu viata ca o poveste, sa vad doar lucrurile frumoase din jurul meu, sa imi pun in valoare calitatile, sa diminuez defectele.

Am descoperit acum, cautand adresa unde e cursul, ca, coordonatoarea cursului de scriere creativa e profesoara mea de metodologie din facultate. Ce mica e lumea! Nu-mi vine a crede! De abia astept sa o revad. Nu stiu daca isi va aminti de mine. Dar, nimic nu e intamplator. Chiar ma bate gandul sa ma intorc in invatamant -dupa o pauza de trei ani- asa ca voi avea nevoie de sprijinul si sfaturile dansei.

Sper sa-mi pastrez doza de realism.

Lacrimile le voi transforma in fluturi.

Vantul va mangaia sufletul trist, inveselindu-l.

Zambetul va fi prietenul meu in fiecare clipa, la orice pas.

Bucuria va sti toate secretele mele.

http://www.damaideparte.ro/index.php/cum-sa-scrii-o-poveste-si-ce-sa-faci-cu-ea-miniworkshp-uri-de-scriere-creativa/710/

Micuta Napoleon(a)

Incerc sa fac multe lucruri. Unele pentru sufletul meu, altele pentru cei din jur. Am ajuns sa fiu un mic Napoleon. Vorbesc la telefon, scriu si un e-mail, ascult in surdina si ceva muzica. Vreau sa fac cat mai mult si divers.

Acum am luat o pauza de la legislatie si imi incarc bateriile scriind putin aici.

Pe seara, particip la un curs de scriere creativa. De abia astept. Asta e pentu sufletul meu. Mereu mi-a placut sa scriu...

Maine imi exercit functia de cercetator... ma ocup de stiinta. Vineri particip la sustinerea unei teze de doctorat. Sambata prezint o lucrare stiintifica.

Ma intreb adesea, cum am reusit sa studiez stiinte exacte (bine ca am urmat o facultate despre viata -Biologia) si, cu toate astea, sa fiu asa visatoare si sensibila.

Sunt intr-o perioada in care imi doresc altceva. Poate un "nou" inceput? Daca mi se ofera sansa, n-am sa spun nu.

Dilema pleonasmului

Am o mare dilema si am nevoie de ajutor. Sper sa ma citeasca si sa ma ajute cineva.

De mica am fost invatata sa evit pleonasmele. Am luat si cateva ghionturi seriose din cauza lor. Cateva exemple:

Avanseaza inainte.

Intoarce-te inapoi.

Dilema mea se refera la "un nou inceput". Inceputul e unul si bun. Intotdeauna nou. Nu s-ar potrivi mai bine "un alt inceput" sau doar "un inceput"?

Fir-ar sa fie! Inceputurile sunt oricum infricosatoare, imi creaza emotii, ma trec toate naduselile pana inteleg cum stau, din nou, lucrurile.

Un inceput poate fi mai bun, daca imi schimb dioptriile si privesc viata altfel, dintr-un alt unghi, cu mai multa incredere si speranta, daca inteleg ca trebuie sa fac compromisuri, daca nu cer prea mult.

Lista de lecturi

Am vazut ca se poarta listele de lecturi. Cred ca e bine sa-ti impui sa citesti cat mai mult si mai divers. Am "furat" o astfel de lista de pe un blog. Apartine lui Dragos Bucurenci, un om cu o energie fantastica, care face enorm de multe lucruri. Il am ca model. Promit sa fac cat mai multe lucruri interesante, sa socializez, dar in primul si-n primul rand sa am grija de suflletul meu prin lectura si muzica, si arta... apoi sanatate -miscare in aer liber (el promoveaza mersul pe bicicleta)... apoi, mai vad eu.

[Uite cine citeste:
Dragoş Bucurenci: "Nu cred că avem scriitori [români] care să merite efortul unei pasiuni."

Conduce Asociaţia MaiMultVerde. A publicat o carte (RealK), a scris sau mai scrie în publicaţii generaliste (Tabu, Esquire, Academia Caţavencu, Elle) şi culturale (Dilema, Dilema Veche, Observator Cultural). A fost şi pe sticlă cu emisiuni proprii pe TVR1, TVR Cultural. A câştigat numeroase premii pentru activitatea pro-mediu. A jucat în piese de teatru.
Posibil pentru România: Dragoş Bucurenci, într-un interviu despre "inamicii" pădurilor: cărţile.

Ce cărţi te-au marcat?
Nu-mi plac listele. Şi nici clişeele. Cărţile trebuie să-ţi placă sau să te lumineze, nu să te marcheze.

Primele cărţi care-mi vin în minte într-o ordine afectivă:

Biblia, Patericul,

"1984" de Orwell,

"Noi" de Zamiatin (asta mi-a fost recomandata de cineva priceput si citit)

"O zi din viaţa lui Ivan Denisovici" de Soljeniţîn

"Drumul către servitute" de Hayek

"Această dragoste care ne leagă" de Doina Jela

"Haide, bre!" de Irina Nicolau

"Despre caracterul legilor fizicii" de Richard Feynman

"Ce spui după ce spui bună ziua?" de Eric Berne.

Sunt cărţi care m-au mişcat, asta-i sigur.]