Doamne...

Cioc-cioc.

-Cine e?

-Eu sunt, Doamne. M-am ratacit. Nu stiu care e drumul meu. Pe unde sa o iau?

-Imediat iti dau harta vietii tale. Ai atatea drumuri de parcurs. Sunt multi cei care au nevoie de tine, de zambetul tau, de caldura sufletului tau, de imbratisarile tale.

Dumnezeu se duce si-mi aduce harta. E atat de frumoasa. Are forma de inima si este inscriptionat numele meu. Intr-un colt, se observa o fotografie de-a mea...dar cu aripi. Zambesc. As rade, dar de fapt, imi vine sa plang. Sunt emotionata.

-Doamne, mai am o intrebare.

-Spune, draga mea.

-Chiar poti face minuni? Exista miracole?

Atunci, Dumnezeu zambeste -ca de fiecare plan pe care ni-l facem fara sa-i cerem permisiunea - ma ia pe dupa umeri si-mi zice:

-Da, pot face minuni.

-Chiar si pentru mine care nu te-am ascultat, am avut perioade in care te-am abandonat si am gandit urat despre oameni?

-Chiar si pentru tine. Cat de curand. Ai sa vezi! Stii ca nu ma pot supara pe tine. Atunci cand tu crezi ca te-am parasit, Eu de fapt te tin in brate si am mare grija de tine. Te indepartez putin de oamenii care nu stiu sa te aprecieze. Te rog sa-i ierti. Ei au nevoie de rugaciunile tale si de iertarea ta pentru a invata sa traiasca altfel.

-Tu ma auzi mereu, Doamne?

-Intotdeauna.

-Si de ce nu-mi raspunzi cand te intreb: "De ce Doamne iarasi eu?"

-Iti raspund. Mereu. Sunt lectii de viata. "Ce nu te omoara, te face mai puternic."

-Multumesc Doamne. Te rog, atunci cand privesc spre Tine, sa-mi dai un semn.

-Cu siguranta, draga mea. Drum bun si o viata frumoasa. Si...ai grija la miracolul din viata ta. Pe curand.

Zambesc si incep sa cobor treptele...

21 de cuvinte

Am gasit pe blogul lui Tudor Chirila un joc de cuvinte. Sa spui care sunt cele 21 de cuvinte care iti caracterizeaza viata.
Incerc sa le definesc pe ale mele. E dificil, trebuie sa recunosc.
Acestea sunt:
-sensibilitate, zambet, bucurie, incredere, mama, parinti, familie, inger, educatie, carte, stilou, prietenie, dragoste, responsabilitate, frumusete, punctualitate, arta, divin, joc, armonie, destin.
Sunt prizoniera cuvintelor. Vreau sa sortez doar cuvintele care imi fac bine, sa le alung pe cele dictate de rautate, razbunare, frustrare, invidie, neputinta de mai mult.
Arta conversatiei e greu de invatat.

"Casatorie de amatori" - de Anne Tyler

In jocul dragostei, al casniciei si al intamplarii, toti suntem niste amatori, pare sa ne spuna romanul lui Anne Tyler, care urmareste destinul unei casnicii, de la inceputul ei, asezat sub spectrul celui de-al Doilea Razboi Mondial, pana la un deznodamant aparent neasteptat, dupa 30 de ani.

Lipsa compatibilitatii si a comunicarii sapa in timp rani ce nu se pot vindeca. Cuvinte spuse cand nu trebuie, nu pot fi uitate. Produc ecou. Daca nu esti fericit, renunta. A stii cand sa renunti, este o arta. Fiecare poveste de dragoste are farmecul si misterul ei.

"Gandurile ii faceau noptile asa de lungi. In minte ii navaleau toate gandurile rele de demult. Traise viata gresit; o daduse in bara. Se maritase cu barbatul nepotrivit doar pentru ca asta fusese directia in care mergea si nu stiuse cum sa o schimbe; asa ca ii daduse inainte si se purtase de atunci incolo asa cum nu era de fapt, ca o fiinta cicalitoare si afurisita. Lasase ca oamenii pe care ii iubea sa-i scape printre degete -chiar si pe Michael, pe care il iubise cu adevarat, fie ca era barbatul potrivit sau nu: rabdarea lui, sobrietatea lui si firea lui onesta, atat de incantatoare. Cum fusese posibil ca Michael s-o paraseasca?"

Editura Humanitas Fiction - Colectia Raftul Denisei

Doar cuvinte

Ascult Patricia Kaas.

Muzica si vers. Cuvinte de dragoste. Muzica si dans.

Saxofon.

Frumusete: "Il me dit que je suis belle".

Cuvinte cu aroma de bun si curat si senin. Am sa impletesc o plasa in care am sa-mi invelesc sufletul.

Caut cuvinte noi...vreau sa fac comprese din ele, sa le astern pe obrazul palmuit de cuvinte dure, lipsite de sensibilitate, aruncate cu rautate, din frustrare si ...alte motive.

Suflet de copil

Vreau sa ma izolez. Sa fiu eu si cu mine.

Vreau sa fiu din nou copil. Sa ma joc, sa citesc povesti, sa colorez carti- ca apoi, sa-mi colorez viata. Sa merg la scoala. Sa sar capra la orele de sport. Sa fiu fetita cu codite, eleva model pe care o viseaza orice profesor.

Mi-e frica. Mi-e foarte frica. Cand eram mica, imi era teama de intuneric. Acum mi-e frica de singuratate, mi-e frica de oameni. Sunt atat de rai. Profita de sensibilitatea mea la maxim. De ce? Pentru a se simti ei puternici, CINEVA in fata mea.

Cand voi fi MARE, vreau sa fiu un om bun.

Am vazut filmul "Bedtime stories", comedie cu Adam Sandler si Kerri Russel. Visele, transpuse in povesti, se indeplinesc daca ai puterea de a crede in ele cu adevarat.

Un copil de trei ani, dupa ce m-am jucat cu el, intrebat fiind:"Iti place de fata asta?" a raspuns:"Da. E o fata chiar foarte buna."

Am zambit, zambesc si acum...si ma intorc la joaca.

Despre...

Dimineata tarzie...

Beau un ceai cu lamaie si citesc bloguri ...imi verific mail-ul. Mi se recomanda sa ascult Alexandrina Hristov. Sansa m-a facut sa aflu despre ea, tot de pe un blog, al Simonei Tache si am primit in dar cateva melodii ale ei, pe la sfarsitul lunii martie. Azi, am descoperit ca este nascuta in aceeasi zi cu mine, in luna florilor, in mai. Dar ea, spre deosebire de mine, are "totul". Eu, mai am mult de invatat.

Imi pun 1001 de intrebari....multe raman fara raspuns. Trebuia sa-mi inving pudoarea si sa le adresez atunci cand trebuia. Nu trebuia sa ma opreasca teama de a nu deranja.

Am decupat o parte din sufletul meu si am aruncat-o zeilor. Nu vreau sa mai stiu despre acea bucata a vietii mele. Nu vreau sa stiu ca am fost atat de proasta si mi-am lasat sufletul batjocorit.

Nu mai vreau poezie. Am inteles ca poetii vad doar frumosul creat de Dumnezeu, dar ranesc oamenii. Oare nu stiu ca si acestia sunt tot creatiile Lui?

Inca o lectie invatata. Ca si aceea cu diplomele si cu studiile la Strasbourg si Sorbona...dar in viata de zi cu zi se poarta mai rau ca ciobanii, ca oamenii care n-au citit in viata lor o carte.

Cum spunea cantecul? "Doamne priveste ce a mai ramas din oameni."

Pe apa simbetei

Roman 2009, Editura Tempus, scris de Ileana Vulpescu

Nu citisem nimic de aceasta scriitoare. Cartea mi-a fost imprumutata si am zis ca trebuie citita. Nu stiu daca am citit-o intr-o perioada buna a sufletului meu, dar se merita lecturata. Are cateva greseli de tipar, dar merge. Este o lectie de viata. O adevarata lectie de viata...de psihologie...de tipuri de personalitate...psihologia varstelor.

"Trebuie sa-nvatam sa ne despartim de toti si de toate."

"Unii oameni traiesc de la inceput sub semnul deosebirii dintre dreptate si recunoasterea ei, incat isi duc viata ca actori ai unei tagi-comedii, careia ii sunt si spectatori. Prea obiditi de propria conditie, isi dau seama de inutilitatea efortului de-a indrepta lumea,actionand singuri. Unii sunt astfel "intelepti"; altii -simulanti si arivisti; niste "hopa-mitica" ai tuturor timpurilor. Eroina se confrunta permanent cu o dilema existentiala: revolta sau acceptare a destinului. "Fericiti facatorii de pace" afirma Biblia. Fericiti si demni de respect. "Nefericiti cei care cred c-o vor afla undeva, candva...replica viata..." - Ileana Vulpescu