Blog la final

M-am gandit, m-am razgandit...dar, am hotarat: blogul se opreste aici.

Oricum, sunt lucruri care au fost postate pe diverse site-uri (www.121.ro; www.garbo.ro; ), criticate bland sau aspru.

Blogul a inceput de la o scriere postata pe www.flu.ro, am fost incurajata sa scriu, spunandu-mi-se ca as avea talent.

Apoi, am citit blogul Andreei Raicu exact in ziua cand presa vuia ca s-a despartit de Tudor Chirila. Culmea...cauza ar fi fost un text de pe blog, gurile rele parca le-au cobit. Am zis: "Hai sa incerc." Dar am gresit...mi-am "vandut" o parte din suflet si chiar nu se merita.

Poate e mai bine. Poate pierd timpul scriind prostii, in loc sa-mi canalizez energia spre ceva constructiv. Azi, am primit o agenda ce nu are inscriptionate zilele. Am decis: "Este lacasul cartii mele". E un vis de-al meu de a scrie o carte. Am sa incerc. Va chem la lansare. Promit!

Sa ne vedem cu bine!

Limita

Ma aflu la limita dintre viata si moarte. Asa vreau. Sa vad cum e.

Daca as intra in moarte clinica, cine m-ar plange? I-ar pasa cuiva de mine? As vrea sa traiesc asa ceva. Mi-as dori ca sufletul sa-mi pluteasca deasupra corpului si sa privesc oamenii care-mi vor fii alaturi.

Sunt tare curioasa...

....text inspirat de o fraza din "Jurnalul unei scriitoare" de Virginia Woolf.

Viata...dragoste....mariaje

Intr-o saptamana in care stresul si-a pus amprenta asupra mea, descopar ca, ale mele probleme sunt minore.

Femei frumoase, cariere stralucitoare, bani, dive in adevaratul sens al cuvantului...sunt inselate, urmarite, puse intr-o lumina gri a reflectoarelor. Vezi Mihaela Radulescu, Jennifer Aniston, Angelina Jolie(Actrita a facut o criza de isterie dupa ce si-a surprins iubitul in timp ce ii facea masaj tinerei care are grija de cei sase copii ai cuplului. Enervata la culme, Angelina l-a palmuit pe Brad si a concediat-o pe bona - sursa 9AM News). Jennifer Aniston, parasita din nou -sursa 9AM News.

De multe ori, ma gandeam: "Sunt femei frumoase, inteligente in lumea asta, care nu si-au gasit sufletul pereche -desi nu exista (e vorba doar despre un om cu pasiuni si ganduri asemanatoare cu ale tale) - care nu au familia lor. Cine sunt eu sa vreau asa ceva? Ce am special ca sa merit?"

Nimic...sunt un nimeni...o femeie stearsa...atat de obisnuita...care nu se remarca prin ceva special...

Exista dragoste? Exista mariaje perfecte?

Stiu ca se poate, doar daca iti doresti cu adevarat...si iubesti acel om asa cum e...si chiar si defectele lui il fac frumos in ochii tai. Si doar daca intelegi ca nici tu, nici el nu sunteti perfecti. Si toti avem defecte fizice si morale...Si nu stim toate regulile codului bunelor maniere...Si ce daca? Il iubesti asa cum e...pana cand moartea va v-a desparti!

SCRISORI DE LA TEDDY

In timp ce se afla in fata copiilor din clasa a 5-a, Doamna Thompson, in prima zi de scoala, le-a spus un neadevar. Ca majoritatea profesorilor, le-a spus elevilor sai ca ii iubeste pe toti la fel de mult. Totusi, acest lucru nu era posibil, deoarece in primul rand, cufundat in banca sa, era baietelul numit Teddy Stallard. Doamna Thompson il urmarise pe Teddy in anul precedent si observase ca acesta nu se juca cu ceilalti copii, hainele sale erau neingrijite si era murdar mai tot timpul. Si Teddy putea fi nesuferit. Se ajunsese pana acolo incat Doamnei Thompson ii facea placere sa scrie pe lucrarile acestuia, cu un creion gros si rosu, un X mare si ingrosat si sa ii dea nota 4. La scoala la care preda doamna Thompson, trebuia sa revizuiasca toate caracterizarile elevilor, iar pe Teddy il lasase intentionat la urma. Totusi, cand a deschis dosarul acestuia, a ramas surprinsa sa vada ca profesoara din primul an scrisese "Teddy e un copil istet, isi face temele cu grija, este manierat si este o placere sa fii in prajma lui". Profesoara din clasa a 2-a scrisese "Teddy este un elev excelent, apreciat de colegii sai, dar este tulburat de faptul ca mama sa sufera de o boala incurabila, iar viata de acasa trebuie sa fie foarte grea". Profesoara din clasa a 3-a scrisese "Moartea mamei sale il afectase foarte mult. Se straduieste foarte mult, dar pe tatal sau nu il prea intereseaza, iar climatul de acasa il va afecta in curand, daca nu se va schimba ceva". Profesoara dintr-a 4-a a scris "Teddy este retras si nu mai este interesat de scoala. Nu are multi prieteni si uneori adoarme in timpul orei"

De-acum, doamna Thompson intelesese problema si i-a fost rusine de ce facuse. S-a simtit si mai prost cand elevii ei i-au adus cadouri de Craciun, legate cu panglici frumoase si impachetate in hartie stralucitoare. Mai putin Teddy. Cadoul acestuia era impachetat cu hartie obisnuita de culoare maro. Doamnei Thompson i-a fost greu sa il deschida in fata celorlalti. Unii dintre elevi au inceput sa rada cand a descoperit o bratara careia ii lipseau unele pietre si o sticluta de parfum pe trei sferturi goala. Ea i-a certat cand a observat ca bratara era draguta si parfumul mirosea frumos. Teddy Stallard a ramas dupa ore in acea zi doar pentru a-i spune "Doamna Thompson, astazi mirosi exact ca si mama". Dupa ce copiii au plecat, a plans timp de aproape o ora. In acea zi, a incetat sa mai predea citirea, scrierea si aritmetica si a inceput sa ii invete pe elevi. Doamna Thompson i-a acordat o atentie deosebita lui Teddy. Pe masura ce lucra cu el, mintea sa a inceput sa isi revina. Cu cat il incuraja mai des, cu atat acesta reactiona mai bine. Pana la sfarsitul anului, Teddy ajunsese cel mai istet elev din casa, si, in ciuda promisiunii ca ii va iubi pe toti la fel, Teddy a devenit alintatul sau. Un an mai tarziu, a gasit o scrisoare de la Teddy in care ii spunea ca e cea mai buna profesoara pe care o avusese vreodata. Au mai trecut inca sase ani pana a mai primit un semn de la Teddy. Apoi el i-a scris ca terminase liceul al treilea in clasa, si ca ea ramasese cea mai buna profesoara pe care o avuse. Patru ani mai tarziu, a mai primit o scrisoare care spunea ca va termina in curand si facultatea cu cele mai bune rezultate. Inca o data o asigura pe doamna Thompson ca fusese cea mai buna profesoara. Apoi au mai trecut inca patru ani si a mai venit o scrisoare, cu acelasi mesaj, dar numele expeditorului era schimbat: Dr. Theodore Stallard. Apoi o noua scrisoare in care o anunta ca se va casatori. Ii spunea ca tatal sau a murit cu cativa ani in urma si o intreba daca ar vrea sa participe la nunta si sa stea in locul in care sta de obicei mama mirelui. Bineinteles ca a acceptat. Si a purtat bratara careia ii lipseau unele pietre si a folosit acelasi parfum pe care il primise demult de la Teddy.

S-au imbratisat, iar Teddy i-a soptit la ureche "Multumesc pentru ca ai crezut in mine. Multumesc pentru ca m-ai facut sa ma simt important si mi-ai aratat ca pot insemna ceva." Doamna Thompson i-a soptit cu lacrimi in ochi "Teddy, ai inteles gresit. Tu esti cel care m-a invatat ca pot schimba ceva. Nu am stiut cum sa predau elevilor pana te-am intalnit pe tine." MORALA: Nu poti niciodata sa stii cum poti influenta viata altora prin ceea ce faci sau prin ceea ce nu faci. Tine seama de acest lucru in aventura ta prin viata si incearca sa schimbi ceva in viata celorlalti (si ar fi ideal daca ar fi in bine). Si nu uita!: Nimeni nu are dreptul sa priveasca o alta persoana de sus, decat in momentul in care se apleaca si ii intinde o mana pentru a-l ajuta sa se ridice!

Memorie

Memorie vizuala, memorie a numelor, memorie a datelor de nastere, memorie fel de fel.

Memorez fragmente de discutie...cu mimica si gesturi.

Am spus ca e un exercitiu pentru neuroni, dar nu e bine. Stiu, ne folosim doar 10% din capacitatea adevarata de memorare. Deci, putem mult mai mult. Dar, idealul este sa memoram lucruri utile.

Pentru restul: numere de telefon, task-uri (ahh...urasc sa folosesc combinat cuvinte in engleza si romana, desi e in trand; ptiu...am facut-o again...hai ca o tin lant), aniversari folositi, fara rusine, post-it-uri (astazi sunt bolnava :)) ). Plus ca tehnologia va este alaturi...agende electronice etc.

Zi cu memorie de elefant!

RELATII NECONSUMATE - IUBIRI INCHIPUITE

Un fragment dintr-o scriere veche... Azi, cred ca am gasit...dar am momente in care ma ratacesc, ma lovesc de parerile celor din jur, chiar de opinia lui. Mi-e greu sa mai stiu ce e bine, daca am gasit ce trebuie. Se spune ca "nu e bine sa pierzi timpul cu cineva care nu vrea sa si-l piarda cu tine." Poate eu am zis: e el, dar el poate vrea alta femeie. Nu sunt perfecta. Nici nu vreau, nici nu pot. Sunt momente in care nu as vrea sa treaca timpul, sa fim doar noi doi. Sunt momente in care as vrea sa-i spun:"lasa-ma! uita-ma! de ce ne-am intalnit?" Eu stiu. Pe mine m-a schimbat aceasta "intalnire". Indiferent de ce va fi, nu regret. Culmea, am invatat sa am rabdare...o virtute pe care n-o aveam.

De cate ori, la inceputul unei relatii, nu ne-am spus: el este alesul. Vom trai impreuna, la bine si la rau, pana ce moartea ne va desparti?
De cate ori un parfum barbatesc nu ne-a facut sa visam cu ochii deschisi la o aventura? Dar de o mangaiere firava, a unor degete fine, care vi s-a intiparit adanc in memorie, va amintiti? Sau de cuvinte frumoase, complimente soptite la ureche, in timp ce mainile se jucau agale prin par...?!
Am sufletul plin de dragoste...o dragoste pentru el, barbatul vietii mele, omul minunat, vesel, sincer care sa-mi ofere inelul de logodna impreuna cu magicul "TE IUBESC" si sa-mi devina astfel logodnic, sot, tatal copiilor mei, stapan, print si cersetor (de dragoste!...) Oare exista? Oare il voi gasi?
Adorm, gandidu-ma la el. Nu stiu cum vreau sa arate. Vreau doar sa simt ca-mi este sortit!
Ma trezesc intinzand mana sa-l gasesc langa mine. Poate mi-a vegheat somnul. Deschid ochii incet. Zambesc...incerc sa fiu frumoasa, asa...de la prima ora a diminetii. Pentru el si numai pentru el! Zambesc. Zambet trist...caci nu-i nici azi. Dar continui sa zambesc. Poate maine va fi!
Mi-am promis, pentru a nu stiu cata oara, ca nu ma voi mai atasa de cuvinte. Cuvintele sunt pentru carti. Acolo este locul si farmecul lor. Dar, de la vorbe la fapte cale lunga....

......

Atrag (prin candoare) si resping (prin sensibilitatea exagerata) barbatii. Cand simt ca va fi bine, renunt. Cred ca mi-e teama ca voi dezamagi, cand se va descoperi ca nu sunt perfecta, nici pe departe asa puternica cum vreau sa par, ca nu stiu si nu pot fi permanent amabila si zambareata. Mi-e rusine ca nu pot fi FEMEIA IDEALA.
Cu toate astea, iubesc…in vis...in gand…iubesc cu ochii deschisi.

Cu toate astea, inca mai sper la dragoste…la rochia de mireasa…la o iubire ce se va consuma pana ce inimile se vor contopi si va rezulta una singura, care sa bata la unison. Pana atunci, iubesc imaginativ. Stiu ca nu sunt singura, stiu ca nu e nicio rusine sa visezi la dragoste…
Viata e prea scurta sa imi fac procese de constiinta…Daca intr-o zi, voi fi iubita la aceeasi intensitate ca in imaginatie, promit ca voi oferi in schimb: tandrete, bucurie, imbratisari, dragoste, bunatate, zambet, alinare, toleranta, sufletul meu...
“Pasii tai, cautandu-ma, se vor opri/Am sa-ntind mana care te va primi/Am sa rad si-am sa cant cu tine, tot mereu/Am sa-ti fiu ecou.”

Azi, cred ca am incurcat jurnalele...

OSCAR 2009

Marissa Tomei

Cuplul ideal...