Alandala

Zi de joi...usor polei...destul de cald fata de alte dimineti.

Ajunsa in curtea institului imi zaresc o colega, foarte cocheta; am impresia ca are bagaj, o intreb daca o pot ajuta si imi raspunde:"Doar cu prezenta!" Zambesc si mergem impreuna spre institut.

Ajung in laborator...imi fac un 3 in 1 sa ma incalzesc, ma apus de lucru. Sunt prinsa in atatea lucruri, incat am impresia ca nu fac nimic asa cum trebuie. Plus ca sunt una, sefii mai multi si toti iti cer ACUM ceea ce au nevoie.

Predau lucrarea in timp util...si iau o pauza binemeritata, stand la taifas cu a mea colega. 67 de ani, vaduva, fara copii...fapt ce-l regreta acum nespus si imi spune, cat de des poate, sa nu fac aceasta greseala. Sa imi vad de cariera dar sa fac si un copil. Mi-am promis ca dupa ce termin doctoratul, voi face si acest pas. Imi plac copii, imi doresc, dar sper sa-i fac din dragoste si nu din disperare sau egoismul de a fi mama, de a avea si acest titlu.

Isi dorea foarte mult sa mearga la teatru, dar nu mai avea bani. Desi imi promisesem ca nu o mai imprumut - asta doar pentru ca mi-a zis ca nu mananc ca sa-mi iau masina - nu am rezistat si am imprumutat-o si am incurajat-o sa isi faca rezervare. Mi-a multumit de nu stiu cate ori. E o femeie care pentru asta traieste: sociabilizare.

La plecare, am insotit o alta colega, care mi-a povestit despre motanul ei -chiar il rasfata- si despre mancare...mancare traditionala din Rusia, unde a stat 4 ani la reactorul Nuclear din Dubna, cum si-a cucerit sotul ducandu-i ciorba. Deci, e adevarat:dragostea trece prin stomac.

Apoi plimbare la ceas de seara...

Cam atat..pentru azi.

Tratamentul Infailibil pentru Vindecarea Inimilor Frante

fragment din "Mananca, roaga-te, iubeste" de Elizabeth Gilbert

"Vitamina E, dormi mult, bei multa apa, calatoresti departe de fostul iubit, meditezi si inveti inima ca asa e destinul."

Durere...

De ceva vreme, cam de pe 1 ianuarie, ma chinuie o durere cumplita de cap. O durere ce nu cedeaza cu una cu doua, ci staruie pana isi face damblaua.

Trebuie sa-mi inving comoditatea si fudulia si sa accept ca e musai sa merg la medic si, probabil, sa port ochelari.

Zilele astea, neputand face nimic, decat sa stau cu ochii inchisi si sa gandesc (oare?!)...am inteles ca viata mea e chiar frumoasa, chiar am de ce si pentru cine sa traiesc. Si nu oricum, ci sa traiesc frumos si curat!

Rautate

A fost o saptamana cu multa rautate, de fapt cuvinte rautacioase.

Un coleg, familist convins, ma intreaba de fiecare data cand ma vede cand ma marit. Daca as stii ca mariajul meu ar influenta :-fericirea celor din jur; - caldura in institut;-disparitia crizei economice; - m-as marita saptamana viitoare. Dar, cand stiu ca e doar un motiv de barfa, un motiv de curiozitate nesatisfacuta, ma dezgusta.

Asta e una din "problemele" ce-i framanta pe ai mei colegi.

Alta problema: Exista cineva in viata mea? Are bani? (pentru ca, dupa parerea lor, merit un barbat cu bani). Locuim impreuna?

Urmatoarea este cea legata de silueta mea. De ce sunt asa slaba? De ce nu mananc? Strang bani sa-mi cumpar masina? Sau casa? Sau vreau sa calatoresc nu stiu pe unde? Sau pentru ca imi platesc doctoratul nu am bani suficienti pentru mancare?

Raspunsul pentru toate e unul singur: tin la intimitatea mea. Nu amestec viata profesionala cu cea personala. Da, prefer sa fiu secretoasa.

Gramezi de rautati...cuvinte pline de rautate, rostite taios... Ma intreb: pentru ce?

Culori - de Evgheni Evtushenko

Cand chipul tau
a aparut prima oara
in mototolita mea viata,
am inteles cat eram de sarac.
apoi, cu incetul, lumina
lui speciala purtata pe
arbori, pe rauri, pe mare
a insemnat debutul vietii in culori,
despre care inca nu stiam nimic.
Si sunt speriat, mi-e teama
ca rasaritul se va sfarsi ,
ca minunile,
lacrimile si bucuria se
vor sfarsi.
Teama-iubirea mea-
O hranesc pe cea de neprihanit,
Teama ma invaluie.
Stiu ca minutele acestea sunt scurte
si ca toate culorile din ochii mei vor disparea
cand chipul tau va apune.

TEAMA

Mi-e teama de mor!

Mi-e teama de mine...nu ma recunosc.

Mi-e teama de esec.

Mi-e teama dezamagire.

Mi-e teama de singuratate...dar uneori mi-o doresc.

Mi-e teama de oameni.

Mi-e teama de nou...desi imi doresc sa fac lucruri noi.

Mi-e teama de ceea ce pana acum mi se parea firesc si normal.

Mi-e teama de mor!

...cartea despre mine

“Cutreierand prin uimitoarea lume a basmului, iti doresc ca sa pasesti cu pasi repezi in lumea realitatii de maine in postura de invatatoare sau de ce nu, o gingasa dar exigenta profesoara. Pana atunci eu iti doresc succese depline.” Cu prilejul zilei de 8 martie 1988
Asa a inceput totul… Era un vis care incepea sa fie incurajat de oamenii dragi din viata mea.
Mi-am dorit sa fiu invatatoare, apoi profesoara de limba si literatura romana. Cand am inceput sa studiez chimia, in clasa a VII-a, m-au vrajit elementele chimice, simbolurile lor, iar profesoara m-a fascinat. O femeie tanara, frumoasa, care stia sa impuna respect, sa-si faca materia iubita. In liceu, m-am indragostit de stiinta ce studiaza viata (bios = viata, logos = stiinta). Am participat la olimpiade, am patruns in tainele celulei si am descoperit o lume magica, piese minuscule care pun in functiune un organism, uneori atat de complex cum este omul. Am decis sa urmez facultatea de biologie.
Au fost 4 ani cu emotii, frumusete si durere – in special la laboratoarele cu disectii- dar am obtinut diploma ce-mi oferea libertatea si sansa de a deveni profesoara. Osciland intre munca de cercetare si munca la catedra, am ales sa-mi urmez visul.
Pe ultima suta de metri am facut dosar, depus la inspectoratul scolar si au inceput asteptarile pentru repartizare...scoala generala sau liceu…Emotii intense. Drumuri zilnice la inspectorat, nervi, cozi, imbranceli…pentru ce?! Nu stiu nici eu…nici pana in ziua de azi. Imi pierdusem speranta de a obtine post, dupa atatea zile in care mi se tot spunea ca nu mai sunt posturi pentru biologie. Dar, asa cum spunea Coelho, “atunci cand iti doresti ceva, tot Universul conspira la realizarea visului”, asa s-a intamplat si in cazul meu. Intr-o seara, obosita, dezamagita, am fost trezita aproape de miezul noptii – ca in povesti - de sunetul strident al telefonului. Nu era nimeni altul decat inspectorul scolar pentru a ma instiinta ca s-a eliberat un post la o scoala generala, Scoala de Sud, in sectorul 4.

....................................

Sper sa o finalizez...