joi, martie 1

Promovare

Pot părea răutăcioasă! ȘTIU! Dar chiar nu sunt, martor îmi e Dumnezeu! 
Am ajutat de fiecare fără regrete, fără a sta pe gânduri. Am ajutat oameni frumoși să își împlinească dorințe!
Dar când vine vorba de mine... de dat mai departe (celebrul SHARE) un articol cu cărțile sau jucăriile mele croșetate, toți sunt foarte ocupați.
Știu că Dumnezeu are grijă de mine, dar uneori doare, ustură până în măduva oaselor! 
Nu mai întreb de ce pentru că e retoric! 
Toate se vor așeza cu bine cu voia lui Dumnezeu!
Emoții pozitive și constructive!

Emoții

Îmi doresc să fac ceva pentru a fi mai bine copiilor mei. Încerc. Mă zbat și întreb de zeci de ori, în 2-3 locuri. Pornesc la drum cu cineva, care pe parcurs se dovedește că nu preaștie cu ce se mănâncă una și alta. Mă trezesc descoperită și înspăimântată. Întreb din nou în stânga și în dreapta, așteptând ajutor și lămurire!
Doamne, ajută-mă și luminează-mă! 

O primăvară minunată!

Să ne fie primăvara liniștită, încarcată cu bucurii și minuni, cu vise împlinite și multă bunătate! 

luni, februarie 26

CARTE NOUĂ ÎN CÂTEVA ZILE

O puteți precomanda la adresa claudia.groza@gmail.com
Preț: 15 lei plus taxe poștale

Șoapte

Poveștile mă înconjoară și vreau să le scriu și să bucur oameni, în special copii. Adorm în fiecare seară după ce îmi legăn copiii, de parcă aș fi tras la jug. Las laptopul pornit, doar-doar am să mă trezesc cu energie din plin și voi scrie cursiv, ca și cum muza și îngerii creativității îmi vor dicta poveștile. 
Sper să mă adun, să mă vitaminizez și să scriu zi de zi cât mai mult!

Prietenii dureroase și neînțelegeri

Uneori, indiferența oamenilor de la care am așteptări mari mă dărâmă. Rămăsesem blocată într-o întâmplare care m-a durut cum nu m-a durut nimic niciodată. Acum ceva timp, o prietenă bloggeriță mă roagă să îi pun o vorbă bună la o scriitoare care îți oferea cărțile gratuit. Am făcut! Nu îmi e greu să fac fapte bune. Din acel moment, scriitoarea mă ignoră total, deși discutasem să facem un interviu paralel și eu credulă lucrasem noaptea la întrebări și răspunsuri, iar prietena mea devine preferata. Întâlniri,cadouri, etc., etc. Nu știu ce m-a durut de fapt! Dar a fost ca o rană sângerândă. Mă rugam să pot ierta și să trec peste, deoarece nu stăteam într-o carte promisă care nu a mai fost expediată, deși la prietena mea ajungeau toate. Poate neseriozitatea. Poate că scriitoarea nu mi-a explicat ce s-a întâmplat, că nu mă place sau că nu sunt la valoarea ei. Habar nu am! Zilele trecute i-am scris prietenei mele! Cică tot la mine ar fi problema și să merg să discut cu cineva de specialitate. Posibil! 
Am dezamăgit și eu oameni, dar mi-am cerut iertare! Și nu am devaforizat pe nimeni! 

sâmbătă, februarie 17

Gânduri

Cald și frumos! 
Am ieșit afară. Cu treburi: abonament RATB, cumpărături. Mă simt vinovată că nu le dedic timp doar lor pentru parc, joacă, socializare. Acasă mă așteaptă povești de scris, vase și rufe de spălat, rufe de împăturit (ideal ar fi și de călcat).
Am plătit facturi și datorii. A scăzut dramatic cifra din cont. Mă gândesc deja ce să fac pentru suplimentarea venitului în perioada următoare. Mă uit cum zboară scutecele la gunoi. Laptele praf se termină în două zile. Vreau să îi duc la diverse evenimente și constat că e destul de scump (nu ar fi dacă am avea două venituri! :( ) și amân. Sufletul se strânge ghem și geme de tristețe. 
Citesc pe facebook mămici despre mămici care își permit bone și femei care să le ajute la curățenie sau și mai bine bunici care preiau nepoții câte o săptămână. Și un weekend ar fi bine și de folos!
Am atâtea idei de povești și proiecte începute. Un domn de la o editură îmi spune că sunt talentată, dar că îmi trebuie organizare eficientă. Da! Știu. Am liste peste liste pe biroul de acasă. Când tai câte o sarcină îmi vine să dansez și să cobor, apoi să urc cele trei etaje ale blocului. În fiecare zi îmi spun: „în noaptea aceasta scriu! în noaptea aceasta pun cărțile în bibliotecă! în noaptea aceasta calc!” Micuții nu dorm fără mine când mă știu acasă! Îi adorm, iar Domnul Ene așa mă vrăjește încât, chiar și la insistențele mele dureros de puternice de a mă lăsa doar o oră să dorm, se face dimineață, iar eu trebuie să mă trezesc să plec la școală. Pe drum îmi fac scenariile pentru orele de curs. Ce au nevoie elevii să rețină din acele lecții? Cu ce mijloace să fac lecția? Etc.
Îmi amintesc că am o carte în geantă. Citesc două-trei pagini și trebuie să mă opresc! Îmi e doooooooor să citesc până în zori. Îmi e dor să pot rezista noaptea! Însă,organismul își cere drepturile. Ficatul simt că îmi explodează. Durerile de cap sunt atât de puternice încât îmi vine să mă decapitez. Când citesc ceva emoționant plâng mult! 
Am tot ce îmi doresc, dar nu îmi permit o DOZĂ DE AJUTOR! E greu, epuizant și frustrant de greu. Soțul e mândru și nu vrea să acceptăm ajutor. Doar Dumnezeu mă poate ajuta cu apariția unui OM care chiar să mă ajute (măcar la treburile casnice care au rămas restante!)