Fericire

Am învăţat că poţi fi fericită şi fără lux.
Am învăţat că bucuria vine dintr-un sărut în zori de zi.
Am descoperit că atunci când cineva crede în tine, totul se rezolvă uşor şi rapid.
Am descoperit că bunătatea şi atenţia fac mai mult decât diamantele.

Păianjenul Ludovic - de CG

PĂIANJENUL STRĂLUCITOR

de Claudia Groza

Seara călduroasă de iunie nu anunţa nimic special. Ultimele raze de soare se jucau cu prichindeii care îşi serbau ziua lor. Ziua de 1 iunie!

- Ce o fi fost în capul meu când am ales să vin aici? se plângea un păianjen.

- Bună prietene!  Îţi mulţumesc că ai sosit! Ce mai faci? Promit că în seara aceasta vei mânca mulţi ţânţari! rosti fericit Sebastian.

- Da. Mulţumesc! Preferam să fiu totuşi în aer liber, împreună cu prietenii mei!

          Sebastian a pornit calculatorul şi a uitat de păianjen.

          Făuritorul de stele,  observând tristeţea micuţului Ludovic, a trimis un alai de trei stele vesele să-i dăruiască o coroană de diamante strălucitoare şi un ospăţ cu multe insecte. Care de care mai gustoase!

- Ludovic, primeşte o cină regală! Eşti un păianjen cu suflet curat şi bun! Felicitări pentru că ao ales  să vii în această casă, să-ţi vizitezi prietenul şi să-l salvezi de ţânţari!, şopti o steluţă cu voce copilăroasă.

- Ce onoare! Nu pot să cred că cineva s-a gândit la un biet suflet de păianjen!

          Fluturele Ceas a zâmbit.

- Voi dilata minutele! Ludovic merită să se bucure din plin de aceste momente.

După cina copioasă, Ludovic strălucea în camera întunecată  mai ceva ca un licurici.

- Somn odihnitor şi vise magice, tinere Sebastian! Îţi datorez acest ospăţ! Să ai parte de bucurii, minuni şi zâmbete în fiecare zi. Să întâlneşti dragostea! Să fii respectat şi susţinut în tot ce faci.

          Sebastian a zâmbit, s-a rostogolit pe partea cealaltă, continuându-şi somnul mult aşteptat după o zi epuizantă.

Ceea ce pare un sfârşit este de fapt un nou început.

Ludovic a părăsit camera tânărului, nu înainte de a-i lăsa coroane de diamante.

Sebastian a vândut-o unui colecţionar de diamante, după care a pornit spre drumul pavat cu fapte bune, cu zâmbete şi împliniri. Când nu se mai aştepta şi-a întâlnit DRAGOSTEA într-o floare de lotus.

Bucuria vieţii i-a însoţit pe cei doi tineri până la adânci bătrâneţi, când îşi depănau amintiri la gura sobei, sorbind cu nesaţ din vinul fiert cu scorţişoară.

Sport, sanatate si povesti la Bookfest

Cizmarul - film

Un film cu Adam sandler si Dustin Hoffman. 

O masina de cusut incaltaminte are puterea de a teleporta cizmarul in pielea personajului, Este lasata  mostenire de-a lungul generatiilor. Tot ce trebuia sa faca cizmarul era sa reuseasca sa salveze oameni, sa faca fapte bune.

Este o poveste frumoasa... :)

Inceputuri

Un nou inceput tanjea sa il imbratisez, sa il rasfat, sa cred ca se poate.

Profesional... de abia astept un nou inceput... colorat... prosper... vesel.

Scriitoricesc scriu nou.. si altfel... 

Dispariţia şotronului de CG

DISPARIŢIA ŞOTRONULUI

de Claudia Groza

O zi de primăvară se anunţa din calendar. Păsările ciripeau vesele, iar albinele îşi făceau treaba pe lângă flori.

Două fetiţe frumoase, una şatenă şi alta blondă, se jucau şotronul. Desenat frumos pe asfalt, cu cretă colorată, şotronul era fericit când le vedea pe cele două copile, Diana şi Miruna cât de bucuroase erau când nimereau pătrăţelele cu nasturele rupt de la un palton vechi.

- Hai Diana! Este rândul tău, spuse Miruna.

- La cât am ajuns?

- La 7.

- Cam dificil!

- Eeeee.. tu eşti expertă la acest joc. Eu sunt mai mică!

- Acest joc va dispărea acum! Pentru totdeauna! Hahaha... un râs puternic se auzi dintr-un tufiş.

Fetele s-au oprit din joc speriate. S-au prins de mâini şi au rămas privind spre femeia destul de tânără, cu părul negru ca pana corbului şi destul de încâlcit.

- Te rugăm! Nu ni-l lua. Este un joc frumos şi ne place foarte mult, rosti Diana, văzând-o pe micuţa Miruna cu lacrimi în ochi.

- Nu. Nu pot face asta! Mă deranjează veselia voastră. Nu suport să vă observ mereu chipurile fericite şi să vă aud glasurile cristaline, zbieră zgripţuroaica.

          Dintr-o singură mişcare, a scos o mătură dn spatele său şi a şters şotronul.

- Vei pieri pentru totdeauna, Şotronule – Haiosule – Strâmbule – Hoţule de veselie!

          Şotronul dispăruse. Rămăsese o urmă de cretă pulbere, dar şi aceea a fost suflată cu putere de zgripţuroaică.

          Norii s-au adunat la un semn al vântului care a şuierat. Din senin a început o ploaie cu stropi mari, grei şi repezi. Zgripţuroaica a dispărut,lăsând în urma ei un nor de fum înecăcios. Diana şi Miruna s-au adăpostit lângă trunchiul unui copac bătrân şi cu o coroană bogată.

- Nu vom mai juca şotronul! Era distractiv!, grăi Diana.

- Da. Mie îmi plăcea foarte mult. Mai ales când îl desenam.

- Miruna, nu fi tristă! Vom juca alte jocuri! Ai să vezi!

          Soarele jucăuş le-a trimis micuţelor câteva raze printre crengile groase ale copacului, invitându-le la joacă. Au fost stropite de picături de ploaie, deoarece păsările au zburat vesele spre lumină, scuturând frunzele.

- Dragelor, vă împărtăşesc o bucurie. Nu fiţi triste! Şotronul nu a dispărut. Priviţi pe alee. Am făcut unul pentru voi din petale de flori, frunze şi pietre. Este mult mai trainic! Va rămâne aici mult timp, aşteptându-vă glasurile voioase şi paşii micuţi să îl mângâie.

          Miruna şi Diana au privit fata cu părul de culoarea castanelor coapte, lung până în pământ şi au rămas uimite de atâta frumuseţe.

          Oare cine era?

        ...

a.     Zâna Jocului

b.     Zâna Copilăriei

c.      Zâna Veseliei

Va continua

Eu... autor si profesor...