Citat - Paulo Coelho

"Intalnirile importante sunt planuite de suflete cu mult inainte ca trupurile sa se intalneasca."

Paulo Coelho

VISUL UNUI COPIL - CONCURS DE 1 IUNIE

Roberta (13 ani), elevă clasa a VII-a, şcoala 125

 

Visul unui copil nu este ceva atât de uşor de exprimat în cuvinte. El decide întregul său destin şi, uneor, chiar îi reflectă personalitatea. Fiecare decide dacă are de gând să alerge nebun în căutarea locului în care ploaia cade invers şi intră înapoi în nori, dacă îşi va petrece restul veţii alergând împotriva timpului sau pur şi simplu va trăi fără niciun scop.

Mie îmi place să sper. Visez steluţe ce devorează flori şi curcubeie verzi. NU mă pot gândi, nu ştiu ce vreau sădevin. Mi-e teamă de felul lor brut de a limita universul, aşa că prefer să sper. Totuşi, dacă ar fi să mă bazez pe lucruri care-mi plac, ar fi cărţile. Mă hrănesc cu ele. Îmi hrănesc imaginaţia ce le devorează cu voracitatefără să privească ânainte sau înapoi, ci doar în prezent, la clipă, la secundă. Nu mă pot compara cu adevăraţii scriitori; eu sunt doar un ac fără albină, un vultur fără aripi, o secundă într-un minut sau dorinţ de-a lătra a unui câine mut. Cu toate acestea, nu mă consider în totalitate lipsită de dreptul de a spera. Vreau să schimb lumea. Vreau să îi fac pe toţi să înţeleagă că fiecare părticică de lume are rolul său. Dacă striveşti o furnică, cum o vei răsplăti? Şi ea avea ceva de făcut, trăia. Viaţa nu este formată dor din culori şterse. Încerc să fac oamenii să viseze, să îndreaznească să creadă, să fie curajoşi. Eu, chiar dacă mă împiedic câteodată de mine, alerg cu nerăbdare spre universul care mă aşteaptă cu galaxiile larg deschise. Alerg şi vreau să îmbrăţişez o stea, iar ea să-mi ardă pielea cu lumina ei. Cu cât alerg mai repede, lumea pare din ce în ce mai mare şi oamenii se topesc în culori şterse ce îmi pictează pielea în nuanţe neînţelese. Soarele îmi şterge paşii, aşa că nu ştiu calea înapoi şi în faţa mea sunt eu, şi mângâi aerul. Fug mereu. Dar nu fug de păreri, de idei, de sentimente, de încredere, de speranţe, de visuri şi de aberaţii. Chiar dacă am preferat abisurile pentru că îmi ofereau siguranţa căderii, acum vreau să zbor. Să admir fluturii şi fragmentele de curaj.

Lumea este superbă, dar vreau ca toţi să înţeleagă acest sentiment. Vreausă fac lumea chiar mai frumoasă, mai paşnică, mai încrezătoare.

Zi de sâmbătă cu poveşti

Trezită pe la 8.30... cu toate că organismul meu este stors de vlagă...

Am scris o poveste personalizată. 

Mulţumesc celor care au încredere în mine şi se alătură gândului, dorinţei de a face oameni (mici sau mari - tocmai am finalizat o poveste pentru un domn care schimbă prefixul luna viitoare) fericiţi.
Vă aştept comenzile la claudia_groza@yahoo.com (preţul este de 15 lei povestea; la două poveşti comandante preţul este de 20 lei).

Am plecat spre Universitate. Citisem despre colecţia "Poveşti în Pădurea Muzicală" de la Adevărul. Nu am rezistat tentaţiei şi mi-am cumpărat Beethoven. Sunt 8 cărţi în colecţie, cu CD ataşat.... merită achiziţionată pentru părinţii care îşi doresc o cultură solidă pentru pruncii lor.

Am revenit acasă... am mai scris o poveste, apoi am vizionat filmul "Descendenţii" cu George Clooney pe HBO Comedy. O poveste destul de tristă... despre viaţa unei familii... educaţia copiilor.. implicarea tatălui în viaţa copiilor... bani.. atitudine.

O seară minunată cu puţină lectură de poveste... :)
Să curgă poveştile... şi să le conştientizăm...
Fiţi atenţi la poveştile dn viaţa voastră... înfrumuseţaţi-le!

Citat

"Nu poţi învăţa nimic pe nimeni; poţi doar să ajuţi pe cineva să se descopere". 

Galileo Galilei

Tinereţe veşnică

Să fii veşnic tânăr nu înseamnă să ai 20 de ani; înseamnă să fii optimist, să te simţi bine, să ai un ideal în viaţă pentru care să lupţi şi pe care să-l cucereşti.

Ana Aslan

Comenzi de povesti personalizate :)

Va rog frumos (dacă vreti şi aveti timp) să trimiteţi prietenilor - în special parinti - acest link cu proiectul meu de suflet: poveşti personalizate.

 

http://povestilelizei.blogspot.ro/2011/05/povesti-personalizate-pentru-copii.html

Mii de mulţumiri.

Claudia

POVEŞTI PERSONALIZATE LA CERERE

Poveştile au viaţă. Ele trăiesc în fiecare dintre noi, în tot ce ne înconjoară. Ţi-ar plăcea să ai propria poveste?

“Fiecare loc de pe pământ are o poveste a lui, dar trebuie să tragi bine cu urechea ca s-o auzi şi trebuie un gram de iubire s-o înţelegi.” - Nicolae Iorga

Aşa s-a născut miniproiectul “Poveşti personalizate”. De Sf. Maria, de ziua copilului dvs., al nepotului, al finului, al colegului de bancă al fiului/fiicei puteţi oferi un cadou personalizat. Mi s-a părut original. Fiecare persoană are propria poveste. De aceea, am nevoie de câteva date personale, cum ar fi: vârstă, pasiuni, preferinţe culinare, culori, etc. Mai multe detalii găsiţi aici: http://povestilelizei.blogspot.com/2011/05/povesti-personalizate-pentru-copii.html

Prima cerere de poveste: “Draga mea te voi promova, la toti prietenii mei. M-am uitat pe blogul tău, şi e o idee foarte bună, acea de a crea poveşti personalizate copiilor. Eu ţi-aş sugera să extinzi proiectul şi pentru oameni mari, crezi că poţi? Eu vreau 3 poveşti, ai o comandă fermă de la mine, vreau o poveste pentru Luca  ( e adevărat că e micuţ, dar deja a început să fie înnebunit după poveşti. El debordează de energie, veselie, entuziasm, iubeşte copiii, poveştile şi caii, vrea tot timpul poveşti cu cai!!!!!!!!!)”  

Astfel, s-a născut povestea pentru Luca.

EXEMPLU 1:

POVESTE PENTRU LUCA

Într-o zonă în care pădurea putea fi privită de sus, se întindeau dealuri verzi. Iarba de un verde smarald te îmbia să o îmbrăţişezi, să o miroşi şi să te joci cu ea. Din loc în loc, flori de diferite culori, vesele şi plăpânde te chemau să le admiri.

 Acolo, l-am cunoscut pe Luca. Mare ştrengar. Cine nu-l cunoaşte, ar fi cazul să dorească a-l întâlni. De ce? Este un băieţel vesel, care adoră caii. De unde această pasiune?

Cândva Luca primise un ponei de pluş. Dormea cu el la prânz şi seara. Jucăria îi ştia toate visele, toate dorinţele, toate friciile şi bucuriile.

-         Mi-aş dori foarte mult, ca într-o bună zi să pot călări un cal adevărat.

Dar, am fost surprinsă când mi s-au cerut poveşti pentru oameni mari. Colegi, prieteni, dar chiar şi medici cărora persoanele respective le purtau recunoştinţă.

Eu şi poveştile

Sper că nu aţi uitat de concursul cu poveşti pentru ziua internaţională a copilului. Scrieţi o poveste cu titlul "Visul unui copil". Premiile constau în cărţi. Termenul limită 31 mai. Adresa: claudia_groza@yahoo.com

Azi, o colegă de limba română îmi citeşte o compunere impresionantă aune eleve foarte modeste, dar extrem de inteligentă. O inteligenţă nativă. Colega îmi povestea că eleva i-a mărturisit că îi place să citească, dar nu are cărţi, iar biblioteca şcolii e mai mult închisă. Ora următoare, aveam eu oră la clasă. Le-am spus despre blogul meu şi despre concurs. Fără să dau explicaţii ce şi cum. Eleva de care vorbeam s-a luminat precum un soare de vară. Îi voi duce cărţi vineri. Ştiu că măcar le va aprecia. 

Pornind calculatorul la întoarcerea acasă, am găsit pe facebook un comentariu emoţionant: "Claudia, Flavia citeşte din "Tolba cu poveşti"! Spune că sunt tare frumoase poveştile!" Mii de zâmbete şi-au făcut apariţia pe chipul meu, iar sufletul mi-a şoptit: "Scrie Claudia... scrie... copiii citesc!"

Dragii mei vizitatori de blog, citiţi... bucuraţi-vă de frumos, de cărţi... învăţaţi de la personaje!