Tobias la scoala prticulara

Am pornit pe o vreme ploioasa si mohorata spreo scoala particulara. Frumoasa cladirea. Holurile sunt decorate cu munca elevilor. O multime de lucruri atractive. Simti ca esti intr-o institutie de invatamant. Este spatioasa si luminoasa scoala. Elevii sunt putini. Cate 15 intr-o clasa. Tot sa lucrezi asa.

Il iau pe Tobias si mergem intr-o clasa de II-a. Ce frumooooos! Ne asezam pe jos. E atat de curat. Au covor in clasa (nu plin de hartii si mancare cum este in scolile de stat; pote citesc si elevii mei). 

Ma prezint. Ei stiu sa citeasca.

-Oaauu... tu ai scris cartea?

-Da, eu.

-Cum ai scris-o? Cu stiloul? Arata-ne.

-Inseamna ca tu esti o autoare?

-Da... sunt.

-Dar nu esti foarte cunoscuta.

-Am scris de abia 3 carti....  unele povesti se aud la radio Itsy Bitsy.

Ne asezam in cerc.... unii stau pe burta (asa lecturam cand eram mica) si citim pe rand. Copiilor le place. Mai ales ca tocmai fusese un incident cu un elev mai mic, care fusese jignit, spunandu-i-se "maidanez" de catre unul de la a II-a. Constat ca banul, uneori strica educatia. Unii parintii considera ca oferindu-le copiilor bani, acestia sunt fericiti, iar ei pot sa munceasca pana tarziu in noapte... Alti parinti investesc in educatia copiilor, dar le ofera atentie, dragoste, incredere... le dau acel gram de bun simt.

Aceasta promovare a lui Tobias... este in primul rand o lectie pentru mine... ca viitor parinte. Sper sa nu uit aceste lectii... unele atat de triste... si dure. Nu ne dam seama ce frustrati vor deveni acesti copii, care traiesc singuri... dar in lumea banilor. 

La o alta clasa de  II-a (aveau ora de lectura; fiecare copil citea - pe jos - o carte; nu stiu daca la stam exista astfel de ore), le vorbesc putin despre vise. 

- Eu vreau sa zbor.

- Eu vreau sa am un iepure.

- Eu vreau sa castig 50.000 de euro.

- Eu vreau sa nu am niciodata soareci in casa.

- Eu vreau sa ma sinucid.

- Eu vreau sa devin vedeta si sa am succes.

Destul de socante dorintele unor copii de numai 8-9 ani.

Fata de hartie - de Guillaume Musso -vALLuntar

M-am inscris in campania vALLuntar. Am experimentat si anul trecut. M-a fascinat, asa ca, n-am stat pe ganduri cand am redescoperit campania. Iubesc natura... o data prin faptul ca apartin unei zodii de Pamant, si apoi ca sunt biolog. 

Am citit "Fata de hartie" de Guillaume Musso... cu sufletul la gura. Este scrisa intr-un ritm alert... limbajul este usor... actiunea te captiveza... iar personajele sunt atat de reale. Oameni simpli... cu probleme normale, firesti... iubiri esuate... medicamente.. depresii... criza financiara... studentie... cancer... amintiri triste... boli si operatii... decadere... optimism... viata cea de toate zilele. Fiecare cititor se regaseste putin in paginile cartii...

Calatoria ultimului exemplar al cartii cu defect de tipar m-a emotionat si m-a tinut in alerta.  Faptul ca scriitorul Tom Boyd este si profesor d eliteratur (un vis de-al meu) m-a impresioant. Cartea am citit-o cu creionul si carnetul alaturi. Cand ii spunea lui Billie ce carti sa citeasca sau cartile care i-au fost recomante lui de profesoara sa din facultate am inteles ca este bine sa notez si sa lecturez acele carti. Obligatoriu. Prietenia atat de stransa si adevarata intre Tom, Clare si Milo m-a trimis inpoi la prieteniile mele din adolescenta. Am gasit cateva prietene de nadejde. 

Ma gandesc sa experimentez partea cu o carte lasata in locuri publice... pentru  calatori linistita. Eu am jucat acest joc... dar trimitand prin posta unor oameni bine alesi. 

Cartea mi-a oferit ctev sfaturi de scriere creativa... sfaturi oferite de personajul Billie... personaj literar de fapt. Recunosc ca finalul a fost neasteptat. Suspansul si emotia au existat pe parcursul intregii carti... 332 de pagini.

O recomand cu multa caldura, mai ales celor care cocheteaza cu scrisul.

M-a amuzat teribil ca apare si firma de curierat internationala UPS... unde lucreaza cativa oameni dragi mie.

Calatoria prin divese orase... inclusiv Parisul meu drag si mult dorit... m-a bucurat. :)

Va rog mult sa comentati... pentru a putea planta un copacel in aceasta Romanie blamata.

Oscar pentru publicitate

http://www.youtube.com/watch_popup?v=fER-WhFUzoA

Eu azi...

Joi...21 februarie... :)

Opresc telefonul din 10 in 10 minute.  Sunt obosita. Simt ca nu ma pot trezi. Totul se invarteste cu mine. Anemia isi face de cap. Intr-un tarziu, reusesc. Trezit... ruga pentru o zi usoara.

Un dus relaxant... paine prajita si cafea... :)

O convorbire telefonica de afaceri... alta personala.

Corectez teste. Citesc cateva "povesti" ce descriu un dialog intre diferite componente ale sistemului circulator. Imi plac. Slava Domnului ca exista si copii care VOR sa fa lucruri interesante.

After school.... bucurii si rasete cu elevele de a VI-a. 

Dupa ore, merg in AFI Cotroceni sa cumpar cadou pentru un pusti de 7 ani... un fel de frate al meu. Cate lucruri minunate pentru copii. Jocuri... puzzle-uri... diverse. Un cuplu de tineri.. studenti cred... si-au cumparat un puzzle pentru a avea ce face in aceasta seara. Am cumparat  un joc LEGO (fabricat in diverse tari ale UE), un joc de carti educative si caramele. Mereu am visat sa am un prieten/sot care sa apreciez copilaria si joaca. Pana acum n-am gasit... si acum cred ca e pre tarziu sa-mi mai doresc.

In drum spre scoala, in tramvai, am vazt un barbat care a facut criza de epilepsie chiar langa mine. M-am speriat... am inceput sa tremur. Omul tocmai ce iesise din spital. In Romania nu exista boli care sa aiba tratament gratuit? Avea un ajutor social de 150 lei. Cumplit.

Imi doresc sa fac o surpriza de 8 Martie femeilor de la un azil de batrani....:) Spe din tot sufletul sa reusesc. 

O seara minunata!

Newsletter "O zi buna"

Succesul necesită să fii dispus să acţionezi

Dacă vrei să ai succes poţi începe în orice moment.
Nu fă greşeala de a nu face nimic
doar pentru că poţi face foarte puţin.

Întotdeauna atitudinea ta
la începutul unei sarcini dificile va fi cea care,
mai mult decât orice altceva, îi va afecta rezultatul.

Pentru a ajunge într-un port trebuie să navighezi.
Trebuie să navighezi nu să stai ancorat.
Trebuie să navighezi în direcţia viselor tale, nu să rătăceşti.

O călătorie de 1000 de mile începe cu un pas.

Max Steingart

Oamenii cei mai de succes sunt visatori

Visele tale sunt viziunile tale a unde vei fi dupa batalie,
Rasplata ta la sfarsitul calatoriei catre succes.
Telurile tale sunt pasii pe care-i faci pentru a ajunge in final la premiu.

Daca nu esti dispus sa muncesti din greu si sa aplici o oarecare disciplina in viata ta,
toate visele tale vor ramane vise desarte,
mici calatorii iluzorii ale mintii tale care nu se vor materializa niciodata.

Fa pasi concreti pentru a-ti atinge visul tau cel mai arzator,
si incepe cu obiective solide numite teluri,
Visele tale sunt locul catre care vrei sa te indrepti,
telurile tale sunt cum vei ajunge acolo.

Primul pas absolut necesar
pentru a obtine lucrurile pe care le doresti in viata este:
Decide ce vrei.

Nu iti fie teama sa gandesti cutezator si sa indraznesti sa fii excelent.
Visatorii nu se multumesc cu mediocritatea.
Ei nu viseaza niciodata sa mearga doar jumatatea drumului.

Oamenii cu teluri reusesc pentru ca stiu incotro se indreapta.

Max Steingart

 

La gradinita

Cum va spuneam si ieri, plina de efervescenta, am fost rugata sa imi promovez cartea "Tobias, elefantelul colorat". 

Mai citisem intr-un spatiu deschis - la Carturesti din AFI Cotroceni - sub patronajul site-ul 121.ro. 

A fost superb de fiecare data. Ieri insa, au fost multi copii. Ii priveam cum vin adormiti, adusi d eparinti - in timp ce il asteptam pe domnul care se ocupa de organizarea evenimentelor. Doamne cat sunt de frumosi! Adorabili.

Incep prezentarea. Introducere..intrebari despre circ... despre lecturi acasa in cmpania parintilor. Aflu ca unora nu li se citeste. Altii prefera  benzile desenate.

Cand incep sa citesc... ma leg putin de ziua mamei, de 8 martie... de mama lui Tobias... un baietel incepe sa planga in momentul in care Tobias pleaca la circ. Adevarul ca mamele sunt de neinlocuit. 

Apoi, un pusti, imi spune:

- Stii ca eu am o iubita?

- Foarte bine (ce precoce esti... barbat adevarat!). Sa-i cumpere un cadou de Martisor.

- I-am luat deja....

Asa barbat hotarat, mai zic si eu. De ce nu s-au nascut si in generatia mea? :))

Le spun sa deseneze cum au inteles ei fragmentul lecturat.

O fetita, adorabila, superba... imi marturiseste, foarte sincera.

-Stii, eu nu prea le am cu desenul.

O alta fetita, completeaza, zambind.... cu tot chipul.

- Desenul este pasiunea mea.

- Fiecare deseneaza cum se pricepe.

*

Am plecat obosita...sigur, din cauza emotiilor de rigoare... dar incarcata cu voie buna si zambete si dorinta de a scrie mai mult, mai frumos.... cu speranta ca o voi face si pentru copiii mei...

Doare. Doare teribil sa iubesti copilaria... sinceritatea... zambetul... si sa le primesti fragmentat... :)

Promovare Tobias - Editura Aramis (MULTUMESC!)

Bucurie... 

Cu toate ca sunt obosita si foarte aglomerata, am intrat intr-un program de promovare al povestii lui Tobias, elefantelul colorat, organizat de editura Aramis. 

Azi a fost prima zi.

Copii minunati... frumosi, veseli si foarte isteti. Am discutat cu ei, am citit din carte.. un baietel a inceput sa planga. Mi-am amintit cat am plans eu la El Zorab. :) Am retrait acele momente. Am organizat un concurs de desene pana saptamana viitoare.

Ma bucur cand descopar ca pustii din ziua de azi iubesc cartile... benzile desenate... povestile.

Am prins din nou gustul de a scrie... sper sa dureze si mai ales, sa il pun in aplicare.

O zi de marti magica!