Ganduri

Mi-era pofta de glucoza... nu mai vazusem de mult prin magazine. Ieri, mi-a adus mama. 

Am dat zapada si m-am rugt sa fie bine... sa facem o lume mai bun, mai vesela, mi credincioasa.... Oare cum se putea inainte si acum nu? 

Colega de romana imi spune in cancelarie ca nu a citit romanul Anna Karenina,dar ca a vazut filmul si concluzioneaza: "Mare curva Anna Karenina asta!" :) 

In ger, mi-e dor de vocea ta calda... mi-e sete de sarutul tau aromat, mi-e foame de mangaierile tale fine... si stiu ca te-m pierdut.... E cazul sa scriu despre toate in cartea povesti noastre ce a fost si poate va mai fi... :)

Oameni neseriosi, care mi-au folosit ideile si povestile pentru a face "planuri de afaceri", mi-au folosit timp pentru a le pune cap la cap si acum s-au dat la fund... 

Imi spun: "Rabdare si perseverenta, Claudia!"

Maxima zilei:

 

Cand lucram cu oamenii sa ne aducem aminte ca nu lucram cu fiinte ale logicii. Lucram cu fiinte ale emotiei.

Dale Carnegie

Zicale

Pastreaza-ti bunatatea ca pe o comoara. Invata sa daruiesti fara ezitare, sa pierzi  fara regrete, sa castigi fara cruzime.

George Sand

Desprinde-te de sentimentul ca esti fortat de timp.Curge impreuna cu el si atunci te vei fla la locul potrivit, in momentul potrivit si vei fce lucrul potrivit. 

Eileen Caddy (1917-2006)

Astazi voi incerca sa fac doar cat cuprinde ziua de azi, sa nu ma incarc cu toate problemele vietii mele spre rezolvare. 

Autor necunoscut 

 

Sibiu - Conferinta "Formare profesorilor de matematica si stiinte"

In perioda 25-27 am fost la Sibiu, pentru diseminarea rezultatelor de la cursul "Formarea profesorilor de matematica si stiinte". Au participat inspectoratele Bucuresti si Bihor. Au venit profesori din Bucurest, Cluj, Ilfov, Beius. Hunedoara,Oradea, Maramures... Am invatat lectii "asa da", "asa nu"... Am invatat lectii de viata. Au fost trei zile pline.Am invatat sa ne cenram pe elev, sa predam diferentiat... sa nu asteptam miracole de azi pe maine... finlandezii au reusit dupa  de ani. :)

Iubesc Sibiul... oameni calmi, educati, optimisti... :)

Orasul atat de curat... :) te imbia sa te plimbi indiferent de ora din zi sau din noapte... :)
 

Fii puternic.. ridica-te.. fii TU

 Un text scris de Nicola Florina

Poate ai momente cand oamenii ti se par irationali, de neinteles si foarte egoisti….IUBESTE-I oricum ar fi!

Daca faci un bine, vei fi suspectat ca l-ai facut din cine stie ce motive egoiste. FA BINE orice ar spune lumea.

Sinceritatea si cinstea te fac vulnerabil. Continua sa fii sincer si cinstit.

Ceea ce te straduiesti sa construiesti intr-o viata se poate spulbera intr-o zi. CONTINUA SA CONSTRUIESTI!

Oamenii au cu adevarat nevoie de ajutor dar s-ar putea sa te atace daca incerci sa-I ajuti! AJUTA-I TOTUSI!

Daruieste lumii tot ce ai mai bun si poti primi ca rasplata o lovitura sub centura. Daruieste lumii tot ce ai mai bun indiferent de consecinte.

Problema pe care crezi tu ca o ai s-ar putea sa nu fie adevarata problema. De cele mai multe ori problema tine de interiorul tau nu de exterior. Ea tine de atitudinea pe care o adopti in anumite circumstante sau situatii.

Ai o adevarata problema daca atitudinea te impiedica…te paralizeaza sau te distrage de la a trata o problema ca pe un obstacol ce trebuie intotdeauna trecut.

Cand te prabusesti ridica-te!
Cand te prabusesti din nou….ridica-te din nou!

Nu devenim victime decat daca singuri permitem sa devenim astfel datorita unei atitudini gresite sau unei perspective inadecvate asupra vietii. Secretul succesului nelimitat nu sta in ce ni se intampla ci in felul cum REACTIONAM la ceea ce se intampla.

Priveste intotdeauna numai jumatatea plina a paharului atunci cand ceva ti se intampla.

Bronzata si cu doua gemene foarte dragi sufletului meu

Poezie haioasa.... primita pe mail (nu stiu autorul)

Într-un sat, o vacă grasă,
Cum sunt vacile tâmpite,
Dar frumoasă şi lăptoasă,
S-a gândit să se mărite.

Boii, de la mic la mare,
Au venit cu tot belşugul,
Toţi voiau să se însoare,
Că-s deprinşi să tragă jugul.

Vaca,, însă ,ca o fată,
Cu avere şi trusou,
Îi respinge îngâmfată :
„Cum să mă mărit c-un bou ?”

”E un cal prin curţi vecine,
Care pătimaş mă strânge,
El e genul meu, tip bine,
Armăsar sadea, pur- sânge !”

Vaca, tot făcându-i curte,
Îşi atinse idealul,
După tratative scurte,
S-a căsătorit cu calul.

„Ah, ce şansă pe mireasă !”
Comenta în pom o cioară,
„El - aristocrat de rasă.
Ea - o biată pierde-vară.”

Dar curând , ce tragedie !
Vaca se certă cu calul,
Pân'departe-n deal la vie,
S-auzea întreg scandalul.

În zadar, când stingea lampa,
Vaca-n fiecare noapte,
Se plimba făcând pe vampa,
Cu ispitele-i de lapte.

Ba , mai mult, se întâmplase,
Ca jucând pe îndrăgostita,
Calul, furios, îi trase ,
Două palme cu copita !

Şi atunci, cu dezolare,
Vaca prinse a pricepe,
Cum că soţul ei mai are,
Trei amante, toate iepe.

Asta-i prea de tot, îşi zise,
Îl dau dracului de cal.
Şi-ntr-o seară părăsise,
Domiciliul conjugal.

Slabă, galbenă,uscată ,
De necazuri şi nevoi,
Vaca noastră, resemnată,
Se întoarse printre boi.

Dup-atâta chin şi jale,
Vaca multe a-nvăţat.
Primul bou ieşit în cale,
Îl acceptă de bărbat.

Nunta lor a fost vestită,
Că s-a dus prin văi ecoul,
„Ce pereche potrivită !
Vaca noastră şi cu boul.”

Ea comandă , el ascultă.
El cu munca , ea tapaj.
Este, fără vorbă multă,
Tipul clasic de menaj.

Totuşi, vaca ( ne şopteşte,
un măgar) , c-aşa-i măgarul,
Prin păduri mai zăboveşte,
Uneori cu armăsarul.

Dar, eu cred că-i calomnie,
Măgăria ce ne-o spune.
Totul e , că-n căsnicie,
Treaba merge de minune.

Vaca poate, ştie satul,
Chiar şi grajdul să-l răstoarne.
Boul nu-i decât bărbatul.
Ca dovadă, poartă coarne !

Şi aşa, trec ani şi ani,
Şi precum am prins de ştire,
Au făcut şi trei juncani,
Şi trăiesc în fericire.

În povestea mea , de faţă ,
Nu e nici un lucru nou,
Pentru orişicare vacă,
Soţul ideal e-un BOU ...

 

24 ianuarie - Ziua Unirii

Alexandru Ioan Cuza (sau Alexandru Ioan I; n. 20 martie 1820, Bârlad, Moldova, astăzi în România – d. 15 mai 1873, Heidelberg, Germania) a fost primul domnitor al Principatelor Unite și al statului național România. A participat activ la mișcarea revoluționară de la 1848 din Moldova și la lupta pentru unirea Principatelor. La 5 ianuarie 1859, Cuza a fost ales domn al Moldovei, iar la 24 ianuarie 1859 și al Țării Românești, înfăptuindu-se astfel unirea celor doua țări române. Devenit domnitor, Cuza a dus o susținută activitate politică și diplomatică pentru recunoașterea unirii de către puterea suzerană și puterile garante și apoi pentru desăvârșirea unirii Principatelor Române pe calea înfăptuirii unității constituționale și administrative, care s-a realizat în ianuarie 1862, când Moldova și Țara Românească au format un stat unitar, adoptând oficial, în 1862, numele de România,^[1] cu capitala la București, cu o singură adunare și un singur guvern.^[2]

Cuza a fost obligat să abdice în anul 1866 de către o largă coaliție a partidelor vremii, denumită și Monstruoasa Coaliție, din cauza orientărilor politice diferite ale membrilor săi, care au reacționat astfel față de manifestările autoritare ale domnitorului.

Asemenea multora din elita românească din vremea sa familia lui Cuza avea și rădăcini grecești.

Primii ani de viață

Născut în Bârlad, Cuza a aparținut clasei tradiționale de boieri din Moldova, fiind fiul ispravnicului Ioan Cuza (care a fost de asemenea un proprietar de pământ în județul Fălciu) și al Sultanei (sau Soltana), membră a familiei Cozadini de origini fanariote. Alexandru primește o educație europeană, devenind ofițer în armata moldovenească și ajungând la rangul de colonel. S-a căsătorit cu Elena Rosetti în 1844.

În anul 1848, Moldova și Țara Românească au fost cuprinse și ele de febra revoluțiilor europene. Revolta moldovenilor a fost suprimată repede, dar în Țara Românească revoluționarii au preluat puterea și au guvernat în timpul verii. Tânărul Cuza a jucat un rol suficient de important pentru a i se evidenția înclinațiile liberale, avute în timpul episodului moldovenesc, astfel că este transportat ca prizonier la Viena, de unde a fost eliberat cu ajutor britanic.

Revenind în Moldova în timpul domniei Prințului Grigore Alexandru Ghica, a devenit ministru de război al Moldovei, în 1858, și a reprezentat Galațiul în divanul ad-hoc de la Iași. Cuza a fost un proeminent politician și a susținut cu tărie uniunea Moldovei și Țării Românești. A fost nominalizat în ambele țări de către Partida Națională, care milita pentru unire, în defavoarea unui prinț străin. Profitând de o ambiguitate în textul Tratatului de la Paris, este ales domn al Moldovei pe 17 ianuarie 1859 (5 ianuarie după calendarul iulian) și în Țara Românească pe 5 februarie 1859 (24 ianuarie după calendarul iulian).

Elena Cuza

Elena Cuza

Palatul familiei Cuza de la Ruginoasa (astăzi Muzeul Cuza)

Articol principal: Elena Cuza.

Elena Cuza se înrudea cu neamul Sturdzeștilor,^[3] al Balșilor și al Cantacuzinilor.^[4] Judecând după portretul realizat de Szathmary, când avea 38 ani, putea fi socotită o femeie foarte mică și subțire, cu o expresie severă, cu ochi negri și foarte timidă. Educația ei urmase calea obișnuită în epocă: guvernantă franceză și germană, pensionul Buralat, anturajul social și literar al mătușii sale Agripina Sturdza, din Iași.

În 1844 ea l-a întâlnit, s-a îndrăgostit și s-a căsătorit cu Alexandru Ioan Cuza. El era o fire extrovertită, impulsivă, care se simțea bine printre oameni, se purta foarte galant cu femeile.^[5] Ea era o introvertită, cu o mulțime de inhibiții. Slabele șanse ca acest mariaj să meargă au fost anulate de la început de incapacitatea Elenei de a-i oferi un urmaș soțului ei și de faptul că a pus datoriile față de mamă înaintea celor față de soț^{[necesită citare]}. La 30 aprilie 1844 scria: „Crede-mă, mamă, noile sentimente pe care le am față de soțul meu nu mă vor împiedica să te iubesc.” După ce s-au căsătorit, ei s-au stabilit în modesta casă a părinților lui Cuza, Ion și Sultana, din Galați.^[6]

Deși soția sa nu a avut copii, ea i-a crescut ca pe propriii săi copii pe cei doi fii avuți de Cuza cu amanta lui, Elena Maria Catargiu-Obrenović: Alexandru Ioan Cuza (1862 (unele surse menționează anul 1864^{[formulare evazivă]}) - 1889) și Dimitrie Cuza (1865 - 1888), care s-a sinucis.^[7]

A împărtășit cu stoicism exilul soțului detronat și, după moartea acestuia la 16 mai 1873, „i-a păstrat memoria cu o extraordinară devoțiune, neîngăduind să se rostească un singur cuvânt despre slăbiciuni pe care le cunoștea, le îngăduise și-o spunea cu mândrie – le iertase, ca singura care pe lume putea să aibă acest drept.”^[8]

Înfăptuirea unirii

Articol principal: Unirea Principatelor Române.

România în timpul domniei lui Cuza

Unirea Principatelor Române a avut loc la jumătatea secolului al XIX-lea și reprezintă unificarea vechilor state Moldova și Țara Românească. Unirea este strâns legată de personalitatea lui Alexandru Ioan Cuza și de alegerea sa ca domnitor al ambelor principate la 5 ianuarie 1859 în Moldova și la 24 ianuarie 1859 în Țara Românească. Totuși, unirea a fost un proces complex, bazat pe puternica apropiere culturală și economică între cele două țări. Procesul a început în 1848, odată cu realizarea uniunii vamale între Moldova și Țara Românească, în timpul domniilor lui Mihail Sturdza, respectiv Gheorghe Bibescu. Deznodământul războiului Crimeii a dus la un context european favorabil realizării unirii. Votul popular favorabil unirii în ambele țări, rezultat în urma unor adunări ad-hoc în 1857 a dus la Convenția de la Paris din 1858, o înțelegere între Marile Puteri prin care se accepta o uniune mai mult formală între cele două țări, cu guverne diferite și cu unele instituții comune. La începutul anului următor, liderul unionist moldovean Alexandru Ioan Cuza a fost ales ca domnitor al Moldovei și Țării Românești, aducându-le într-o uniune personală. În 1861, cu ajutorul unioniștilor din cele două țări, Cuza a unificat Parlamentul și Guvernul, realizând unirea politică. După înlăturarea sa de la putere în 1866, unirea a fost consolidată prin aducerea pe tron a principelui Carol de Hohenzollern-Sigmaringen, iar constituția adoptată în acel an a denumit noul stat România.^[9]