Eu...

Mi-e greu sa traiesc... printre atatia oameni invidiosi, rai, seci, goi, flamanzi dupa barfe..

Stiu... sunt sanatoasa, am o meserie pe care o iubesc desi e foarte solicitanta si cere o perfectionare permanenta... 

Uneori, imi vine sa chem cate un parinte la fiecare ora sa predea, sa vada ce bine este sa fii profesor. Maine la o clasa, preda un elev, care imi dicta azi din manual. Culmea este ca, eu imprumutasem manualul unei eleve care da bacalaureatul la bio si pregatisem lectia din alte surse. "Ador" elevii care stiu lectia noua, dar nu stiu ultime lectii pe care le aveau de pregatit.

Ma doare teribil prietenia aceea falsa... oameni care vor sa ma vada, dar mi-au facut rau candva. Un mare rau, care poate duce spre lucruri bune, dar pe mine ma doare teribil. Este o rana sangeranda. Mi-e greu sa aud vocea unui astfel de om, mi-e greu sa ma intalnesc intre patru ochi. O voi face, deoarece am sufletul curat si m-am rugat sa fie iertata. Am iertat-o, dar nu suport ipocrizia... si dorinta falsa de a ma ajuta.

Sunt obosita si imi doresc o pauza... parca nu mai vreau sa vad decat anumiti oameni... sa citesc... sa merg la teatru.... sa dorm si sa scriu.

Poemul VI - Pablo Neruda (mi-a placut si daruiesc)

Mi te amintesc aşa cum erai astă toamnă.
Erai pălăria cenuşie şi inima liniştită.
În ochii tăi flăcările apusului purtau o luptă.
Şi frunzele cădeau în bălţile din sufletul tău.

Întinzându-mi braţele ca o plantă căţărătoare,
frunzele îţi împânzeau vocea, calmă şi împăcată.
Artificii de veneraţie în care setea-mi ardea.
Zambilă dulce şi albastră răsucită pe sufletul meu.

Îţi simt privirea călătorind, şi toamna se îndepărtează:
pălărie cenuşie, cântec de pasăre, inimă-cămin
către care dorurile-mi adânci au migrat
şi săruturile mele s-au răsturnat, fericite ca jarul.

Cer dintr-o corabie. Lot din întinsuri:
amintirea ta se-ncheagă în lumină, în fum, în ape liniştite!
Dincolo de ochii tăi, în depărtare, serile ardeau.
Frunze uscate de toamnă se învârteau în sufletul tău.

De-a rasul plansul.. (primit pe mail)

Te naşti într-un sat de pe lângă un oraş mai mare. Satul vostru are şi o şosea. Tu nu stai la şosea. Acolo stau ăia înstăriţi. Tu nu eşti.
Creşti auzind-o pe maică-ta spunându-şi cât e de proastă că l-a luat pe tac-tu şi spunându-ţi că dacă nu înveţi ai să ajungi că el. 
La şcoala din sat eşti primul. Maică-ta e mândră, vecinele sunt invidioase, iar taică-tău... bea în cinstea ta. 
Dai la liceu la oraş. Primul şoc cultural. Stai la o mătuşă. 
Domnişoară la 50 de ani. Pentru tine e zâna cea bună, pentru vecinii ei, "nebuna de la cinci". Îţi petreci mare parte la baie. Veceul în casă te fascinează.
După primul an de liceu în care ai fost doar al cincilea din clasă şi maică-ta aproape că te renegase, dar te acomodezi şi te faci tocilar.
Ţi se zice "Ţăranu", fetele îţi vorbesc frumos doar când îţi cer tema, băieţii joacă fotbal cu ghiozdanul tău. 
Ajungi la facultate. La Bucureşti. Al doilea şoc cultural. 
Maică-ta îţi trimite scrisoare că poate să moară liniştită. 
În aceeaşi scrisoare, mă-ta mare zice că ea vrea să te vadă însurat şi că moare dup-aia. 
Stai la cămin şi te descurci cu mâncare de acasă ţinută la rece pe pervazul ferestrei. Şi aici eşti printre fruntaşi. 
În ultimul an de facultate, te duci internship. 
Stai opt luni neplătit, după opt luni şeful biroului îţi zice: "Avem un post liber". Accepţi chiar salariul minim pe economie. O suni pe maică-ta şi-i dai raportul. E atât de fericită încât, se gândeşte că, acum că te-ai realizat la Bucureşti, ar putea să-l lase pe tac-tu şi să vină să stea cu tine. 
La job vii primul şi pleci ultimul. Lucrezi în weekend şi de-acasă. Eşti ultra-obedient şi pupincurist. 
Colegii sunt scârbiţi de tine, şeful te place şi te exploatează. Îţi măreşte salariul. Poţi chiar să îi trimiţi şi maică-tii nişte bani. 
Te însori cu cea mai frumoasă fată de la tine din sat. E şi ea 
venită la Bucureşti, dar nu a avut succesul tău. Faceţi nuntă în
sat. Maică-ta plânge, bunică-ta nu moare, în schimb e mort de beat taică-tău.
Eşti avansat. Ceva directoraş. Ea e gravidă. Faci credit pentru 
casă şi maşină.
Te aşteaptă 25 de ani de rate şi vacanţe în Turcia şi Grecia. Bunică-ta a murit, maică-ta vine la voi să vă crească plodul, taică-tău e tot la birt. Nu eşti fericit, dar eşti împlinit... 
si continuarea...
- ... vine criza - te dau aia afara - iti vinzi masina, banca iti ia casa - te intorci sa stai cu parintii in satul de unde ai plecat - nevasta-ta incepe sa spuna cat de proasta a fost ca te-a luat pe tine de barbat in loc sa-l ia pe Gheorghe care e recuperator (proxenet, traficant) in Spania si are vila cu piscina si meleu in curte!- incepi sa-ti petreci cat mai mult timp la birt (alaturi de taica-tu)... si bei ca fii-tu e primul din clasa! 

Morala: Ai carte, n-ai parte!

Separarea albusului de galbenus

Succes. Este foarte simplu, nu-i asa?

Jurnalul Annei Frank

Auzisem de mult ca este un must have al lecturii. L-am primti de ziua me de la Andra, prietena  mea draga din Cluj.

L-am tot amanat, din diverse motive.

Intr-un final, seara de seara am citit si l-am dus la sfarsit.

Este o lectie de viata. Oameni care traiesc ascunsi timp de 2 ani. care se bucura de o raza de lumina ce patrunde prind draperiile groase. Care traiesc din plin sarbatorile de iarna si zilele de nastere. 

Anna, care traieste perioada adolescentei departe de prieteni. este o fire sociabila. Imiplacedescrierea relatiilor interumane. faptul ca isi iubeste mama cu rezerva, dar isi adora tatal, ma surprinde. Dorinta de a invata in acele conditii grele, m-a impresionat. Dragostea ce se naste atat de frumos si curat intre Anna si Peter, m-a emotionat. Puterea Annei, dorinta ei de a reusi... m-a facut si mai puternica, mai dornica de a trai intens viata, cu bune si  cu rele.

Am dat cartea sa circule.... este prea minunata pentru a sta in bibioteca. :)

Daca aveti posibilitatea - mergeti la biblioteca - CITITI-O NEGRESIT!

A doua zi de perfectionare

Azi a fost foarte greu... obositor... si emotionant. 

Am fost impartiti in grupe de cate 5. Am fost pe rand profesor si elev problema. Am fost inregistrati, apoi am vazut filmuletele si am comentat pe baza lor. problema urmarita nu era continutul stiintific.... ci cum rezolvam situatiile problema in  care ne pun elevii. De exemplu, cand intra la ora dupa noi, cand vorbesc la telefon in timpul orei, cand arunca in colegi cu biletele, cand nu inteleg ce se transmite (informatia)...etc..

Au fost 8 ore luuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuungi, dar finalul a fost cel asteptat.

Sa predai in fata colegilor, este o provocare uriasa. Cu toate ca unii ne sunt sefi, si vin la inspectii. Dar e oricum altceva. 

Am invatat cum sa spun unui elev ce sa faca atunci cand este obraznic. Sper sa pot aplica la clasa... :)

Ma perfectionez

Zilele trecute, pe tabla din cancelarie statea scris: curs de perfectionare, "Competente in comunicare, performanta in educatie" - 25 de credite. 12, 13, 14 octombrie si 19, 20, 21 octombrie. 

Nu avem niciun chef. O doamna pensionara, care tine locul unei colege, imi spune:

- Inscrie-te. E super interesnt, iar trainerii sunt dedicati. Eu l-am facut in februarie.

M-am inscris.

Azi, cand sa incep, imi era asa greu sa ma trezesc. Mai ales ca aveam ore de la 15.30.

M-am dus is nu am regretat.

Am avut arta dramatic. ne-m jucat diverse jocuri. Am creat povesti. Am facut jocuri de dictie. Im pare rau ca a trebuit sa plec pentru  merge la ore.

Dragi colegi profesori, va recomand cursul cu mare caldura. Inscrierile se fac pe site. Veti primi un mail de confirmare.

http://www.competenteincomunicare.ro/