Sunt prinsă într-o plasă a neputinţei...
Nu pot să merg la un curs de dezvoltare personală pe creativitate... (acesta:
Te aşteptăm la reCreiere pe 14 octombrie!
De aproximativ o lună de zile ne străduim să lansăm un eveniment de o zi, pe al său nume: reCreiere.
“re”-ul vine de la “restart”, iar “creiere” vine de la creierele noastre. De
ce să ne restartăm creierele? Pentru că uneori avem nevoie să scăpăm de
rutină, să încercăm să învăţăm ceva nou, să socializăm.
Astfel că duminică, pe 14 octombrie, vă aşteptăm la reCreiere, locul în care 100 de oameni se vor întâlni cu 10 alţi oameni cu experienţă în următoarele trei domenii: comunicare, creativitate şi motivare) pentru că nu am bani. Salariul îl iau după 15 octombrie.
Îmi doresc să fac o minibilioteca la şcoala unde predau 6 ore şi nu ştiu dacă voi avea cu cine discuta în acest sens. Dacă nu se poate, voi dona cărţile copiilor, în funcţie de merite.
Îmi doresc să ajung la lansarea de vineri, de la Muzeul de Istorie, "Maşinile Regelui", dar cartea costă 33 de lei, nu ştiu dacă îmi permit luxul.
Nu mă mai pot pot bucura de nimic... simt că nimeni nu mai vrea să facă nimic... totul este o mască...
Uneori simt că trăiesc degeaba... doar pentru simplul fapt că Dumnezeu mi-a lăsat încă suflare... dar nu mai transmit nicio emoţie, nu mai percep emoţii... nu mai pot nici să plâng, nici să râd, sunt îngheţată...
