Muzica si pictura

Am primit un link despre un mozaic pictural... este superb. Dati click AICI.  

Fiecare patratel din mozaic e facut de alt pictor.
Daca faci click pe oricare din patratele, îl vezi in detaliu - si e cu totul altceva.
Greu de închipuit.

Dorul doare

Candva, cunoscusem un mulatru...

Ne potriveam intelectual... mi-a recitat poezii in Gradina Botanica.. mi-a facut declaratii stand in genunchi... Totul, o joaca frumoasa, despre care aam scris la timpul respectiv. Acum mi se pare ca au trecut secole. Ii daruisem prima carte de povesti, pe care ii scrisesem dedicatie dictata de el: "pentru viitorul meu "sot" cu mult drag". 

Violenta lui inscrisa in gene, ne-a separat. Accidental ne-am intalnit. I-am spus ca sunt intr-o relatie. Nu m-a crezut, probabil. De ziua mea, anul acesta, am mers la teatru cu un prieten. Ne-am intalnit acolo.

In aceasta seara, mi-a scris pe messenger.

M-a intrebat daca mi-a promis vreodata ca ma ia de sotie sau am crezut eu asta vreo clipa.

Asa se intampla mereu? Dorul si cuvintele nespuse ajung sa macine?

Discutia noastra... :

 

El: hola. am si eu o intrebare. am vorbit noi vreodata serios ideea casatoriei noastre
Eu : nu

El: sau ai crezut vreun moment treaba asta,ca nu vreau sa ranesc pe nimeni
Eu : nu... nu m-am gandit niciodata ca ne vom casatori
El: ti s-a parut vreodata ca mi-as fi dorit lucru asta
Eu: nu, nu si nu
El: ca am mustrari de constiinta
Eu : vaaai..nu ai de ce. te poti insura linistit. stiu ca nu m-ai iubit nici macar o secunda
El: si oricum stiu ca nu m-am purtat frumos
Eu : deloc
El: scuze
Eu : te-am iertat de mult. dar ce ti-a venit acum?
El: am vazut cartea de povesti. si era scrisa dedicatia pe care mi-ai dat-o tu. era scris viitorului meu sot,bine cu ghilimele
Eu: stii ca m-ai fortat atunci. a fost o joaca.
El: si nu as fi vrut sa-ti creez sperante aiurea
Eu: stai linistit ca sunt fericita. stiu ce merit.
El: pai da. poate nu te meritam
Eu : deloc. a fost de mult..oricum.

El: cum iti este in relatie?
Eu : minunat,
El: va luati oficial?
Eu: posibil
El: felicitari. k, toate cele bune si sa va mearga bine.

Noi

Cocorii ne aud dragostea.

Se bucură pentru seninul din noi.

Pădurea absoarbe zâmbetul vioi

Ce apare din cleştarul armoniei.

Într-o zi, vom fi cocori..

Albaştri... vioi... fericiţi.

Degetele tale sunt clape ale dorului.

Îţi ating privirea cu sărutul din vis.

Te transformi în fluviu...

Mă acoperi plângând după paradis.

Eu...

Ieri, am fost la Sinaia. Îmi doream să mă caţăr, dar uitasem cât e de greu. Am urcat până la cota 2000. Pe drum, am vrut să renunţ. Un domn care cobora, îmi spune:

- Haideţi că puteţi. Mai este puţin. La cabana Mioriţa găsiţi ceai bun, cafea delicioasă şi o ciorbă de burtă foarte gustoasă.

- Daaa... mulţumesc... :)

Am stat în vârf de munte cam o oră şi jumătate. Am privit cerul senin. Într-o parte era aşezaţi în straturi nori pufoşi, păduri verzi şi munţi. M-am lăsat mângâiată de razele soarelui şi de adierea vântului jucăuş. Mi-am încărcat bateriile.

La coborâre, am mers la Mănăstirea Sinaia... :)

...

Azi, m-am trezit cu o febră musculară pe cinste. 

Am pornit spre inspectorat. La metrou, având mâinile ocupate, o doamnă mă întreabă:

- Vreţi să treceţi?

Până să răspund eu, dânsa mi-a pontat cartela.Mi-a plătit călătoria. Am mulţumit şi am zâmbit.

Uneori, sunt uimită în mod plăcut că sunt ajutată de oameni, ca şi cum aş părea neputincioasă. Alteori, sunt oameni care mă văd puternică, bogată, capabilă şi îmi cer ajutorul. Trăiesc o viaţă interesantă... :)

Am mers la biserica Sf. Ioan Botezătorul şi am aprins o lumânare.

Viaţa mea

Plutesc... sunt într-o stare în care nu mă recunosc. Sunt obosită...ştiu asta...şi organismul meu îmi dă semnale. Nu foarte grave.. o migrenă... o durere de ficat... puţină ameţeală şi o amorţire a simţurilor. Îmi doresc să fac una, alta, să învăţ ceva nou, să scriu... să citesc... pur şi simplu mintea mea refuză. Acceptăsă facă asta numai şi numai când ştie că e urgent şi e nevoie.

Pe seară... m-am plimbat puţin prin ploaie. Promisesem unei fete drăguţe, plină de viaţă, de ambiţie, veselă şi foarte deşteaptă (v-am spus vreodată că sunt fascinată de inteligenţă?) că-i dăruiesc cărţile mele pentru nepoţelul de un an şi 4 luni. Am cunoscut-o la nuntă. Ea este biochimist. 

Acasă... m-am uitat pe internet şi am găsit un artciol scris de Daniela Fugaru Kammrath,şefa site-ului 121.ro, unde mai scriu şi eu din când în când la rubrica "Mesajul din sticlă" (acolo este un obsedat care mă pândeşte când public şi scrie nişte comentarii mizerabile... dar nici el nu este în stare să vină cu ceva mai bun. N-am mai scris aşadar...).

Articolul Danielei este acesta:

http://sheblogs.121.ro/my_body/2012/08/curatenia-de-toamna/?utm_source=feedburner&utm_medium=feed&utm_campaign=Feed%3A+sheblogs121ro+%28Sheblogs%29

Vreau să răspund la cele trei întrebări:

1. Care sunt trei lucruri care ti-au reusit in vara asta?

2. Ce vrei sa faci in toamna asta pentru tine?

3. Vrei sa inveti ceva nou?  Si daca da, ce anume?

1. În vara asta:

- am ajuns la mare (chiar de două ori);

- am cunoscut oameni deosebiţi (sunt avidă de a lua contact cu oameni minunaţi de la care am ce învăţa); mulţumesc Manuela pentru convorbirea de duminică...eram singură în camera de hotel, mi-a făcut tare bine.

- am luat peste 7 la concursul de titularizare (probabil că puteam mai mult).

2. Vreau să:

- TERMIN CU BRIO un proiect la care muncesc de 5 ani... şi simt că nu se mai termină..  şi simt că nu mai găsesc puterea de a-l finaliza;

- scriu muuult şi să particip cel puţin la două concursuri literare;

- îmi găsesc liniştea şi echilibrul... 

. 

3. Daaa... vreau să învăţ o limbă străină: portugheza. 

Eu şi ceilalţi

Undeva... cândva... în vara aceasta am cunoscut pe cineva. Avusese o relaţie cu un fotomodel şi trăise la Monaco. Aveam un program aglomerat. Nu am avut timp să-l integrez în viaţa mea. Începuse să facă presiuni şi am renunţat.

Acum, m-a rugat să-l sun, deoarece el mi-a şter numărul de telefon, de nervi. A fost în concediu la Monaco. 

Îl sun. Şi-a depus actele să plece din ţară, deoarece se întoarce Băse la Cotroceni. 

- Foarte bine. E şi Raduleasca acolo, nu te plictişeşti. 

- Măcar eu ştiu ce vreau de la viaţă. Tu nu.

- Ştiu foarte bine ce vreau... şi vreau să răzbesc aici, în România. Bine că tu ai aflat ce vrei de la viaţă la 42 de ani. E minunat!

....

- Ai prins buchetul?

- Nu! Sper să mă mărit şi fără buchet.

-  Da, dar cât mai repede. 

- Când va fi să fie şi pentru mine.

(oare de ce oamenii care sunt "fericiţi", mă stresează pe mine.... cu dorinţe pe care mi le doresc, însă nu ţin de mine).

.....

De ce scriu pe blog? E o întrebare a unui cititor permanent.

Scriu pentru că am nevoie să mă eliberez... de răutăţile pe care le primesc sub diverse forme... pentru că experienţele mele pot ajuta, într-o formă sau alta, pe cineva... pentru că astfel am cunoscut oameni... pentru că îmi place să scriu (mai ales că sunt citată chiar de verişoara mea..ca să nu spun plagiată)... pentru că este un jurnal mai mult sau mai puţin amănunţit, care îmi va rămâne peste ani... (deja scriu aici de 4 ani).

Domnişoară de onoare

Nuntă la Mamaia.... chiar pe malul apei... mai ceva ca-n filme.

Eu, domnişoară de onoare. Nu mi s-a acordat niciodată atâta importanţă la o nuntă. Mă gândeam la filmul "27 rochii".... acum aştept să mă mărit şi eu.... hahaha.

Fusesem cu mireasa să îşi cumpere rochiţa. 

Le-am făcut o poveste personalizată, care i-a bucurat mai mult decât orice cadou primit.

Am mers după lumânări. 

- Ce domnişoară drăguţă, spune doamna care s-a ocupat de aranjamentele florale! 

Mai târziu, descopăr că era invitată la local.

- Vaaai...ce domnişoară drăguţă.... 

- Daa...este Claudia, prietena mea, afirmă mireasa.

Socrul mare, biolog de meserie... doctor în biologie marină. Era foarte "mândru" că sunt biolog... cu toate că eu îmi doream să fi fost un bun jurnalist sau o scriitoare de renume. :))

Naşa însărcinată în 6 luni, foarte finuţă, a dansat muuuuult. 

Nu am prins buchetul... l-am lăsat să cadă... şi l-a ridicat altcineva. :) Nu mai cred de mult în aşa ceva.

Mi s-a pus voalul, vorba generelui - un băiat vesel, cu mult bun simţ, educat, inteligent - :

- Îţi punem voalul, în semn de admiraţie şi de preţuire că ne-ai fost alături şi te-ai comportat exemplar în calitate de domnişoară de onoare.

...

La drum am mers cu doi biologi, un el şi o ea. Tineri... 25 de ani.. Atât de veseli, de frumoşi, cu mult bun simţ... m-au tratat ca şi cum ne-am fi ştiut de ani buni...

Am cântat, am dansat în maşină... se uitau ceilalţi şoferi la noi, ca la nebuni... :)

Au fost două zile frumoase pentru mine... cu oameni deosebiţi... 

...

Acasă... aceleaşi discuţii filozofice cu oameni care au impresia că ştiu totul, dar de fapt... vor numai să jignească şi să producă suferinţă. Eu sunt de vină, că accept să le ascult problemele,să încerc să îi ajut... şi de fapt ei mă înjunghie pe la spate. Ruşine, domnule, ruşine. Îţi meriţi soarta... crede-mă!