Relaţii de prietenie

Când nu exista internet, prin anii 1996 (cred), era moda de a comunica prin scrisori. Îmi amintesc că apăruseră reviste despre telenovele, iar la final era o rubrică de corespondenţă. Pentru că îmi plăcea să scriu scrisori şi să comunic, am apelat la acest serviciu.

Am primit multe scrisori, dar am selectat doi oameni deosebiţi. Un artist, student la arte plastice, care îmi desena la fiecare scrisoare şi un băiat care avea o soră al cărei prenume era comun cu al meu (Lizica). De la artist, am învăţat să fiu perfecţionistă, autodidactă (mai ales că ai mei nu s-au înghesuit niciodată să investească bani în meditaţii; mulţumesc că am fost înzestrată cu inteligenţă) şi să nu laud, aşa cum o făcea el. Peste ani, viaţa ne-a adus împreună, culmea: să lucrăm împreună.... poveşti.... :)

Celălalt a plecat în armată. Îi scriam zilnic aproape. Ştiam că îl ajută să treacă peste chinul şi stresul de acolo. Când mai avea o săptămână şi termina - ca să vedeţi cât sunt de rea (şi nu-mi place  să mă laud cu asta) - i-am zis că nu vom continua prietenia noastră (reuşisem admiterea la facultatea; intrasem cu bursă... eee.... fiţe). Mi-a scris la câteva săptămâni că a făcut o depresie foarte urâtă, că a fost internat. Am regretat... şi de atunci cred că m-a "blestemat", şi de asta nu-mi găsesc sufletul pereche... liniştea sufletească.... 

*

Am devenit foarte atentă când pun punct unei relaţii.

Cu mine şi despre mine

Oameni care apar şi dispar din viaţa mea. Mă simt ca un magician. 

Mă irită oamenii care consideră că după trei mesaje, o convorbire telefonică şi două cuvinte pe messenger mă cunosc. Ieri am primit o invitaţie la un suc. Era o zi full pentru mine, plus că am acumulat o oboseală psihică fantastică şi urmează o perioadă cu două examene importante pentru mine. Refuz elegant. Primesc mesaj: "Eşti labil psihic. Se vede". Ei , ca să vedeţi. E ţara asta plină de psihologi! Du-te frate unde a înţărcat mutul iapa, şi vino când te-oi chema eu (astea erau vorbele bunicii mele).

Mă opresc să îmi iau şi buletinul de la secţia de poliţie. Nu mă pot apropia. O masă de oameni, mirosuri grele... mă întorc şi plec. Şi ce dacă nu votez!?

Merg la medicul de fmilie să las o adeverinţă. Aglomeraţie. Oamenii se uită l mine cu expresia: "Ce cauţi tu aici? Pari atât de sănătoasă!" :))

Ajung la şcoală. Elevii prezintă referate. Mi-e drag să-i ascult citind şi povestind despre viaţă.

-Doamna, vă rugăm, mai rămâneţi şi la anul?

-Nu depinde de mine... credeţi că mie îmi place să mă plimb în fiecare an în altă şcoală....? Alţi colegi (aici măcr am întâlnit oameni deosebiţi, culţi, profesionişti, veseli, îngăduitori), alţi elevi...

 Ultimele zile de şcoală sunt cele mai grele. Săptămâna viitoare începe bacalaureatul. Succes tuturor ce vor traversa aceste momente emoţionante (curaj şi optimism! nu e dracul chiar atât de negru!).

Pe seară, plec pe jos de la şcoală. E cald. Mi-e somn. Mă întâlnesc cu un prieten să-i înapoiez o carte... Mănânc şi mă răsfăţ. 

Observ că aveam un telefon pierdut de la o doamnă director a unei şcoli unde predasem vreo doi ani. O sun. 

- Am nevoie să mă ajuţi să publici pe undeva scrierile unei fetiţe de clasa a III-a. Draga mea, dacă aş fi în locul tău aş pleca din învăţământ mâncând pământul. Au ajuns părinţii ăştia să le ştie pe toate.

- Sunt agresivi. Ştiu. Sunt întâlniţi peste tot. Şi la liceu e la fel. Le spunem că ai lor copii fumează, şi răspund: "Nu, e imposibil. Copilul meu nu.... ". 

-Da, nu îţi mai poţi face meseria,că ei vin cu idei. "Nu e bine aşa, trebuie făcut aşa.... "

- Eu le-aş propune acestor părinţi să candideze pentru postul de ministru. :) Îmi place meseria. Şi atâta timp cât mai există 10 copii cu bun simţ, care învaţă şi sunt dedicaţi  educaţiei, rămân în învăţământ. 

*

Pe seară, discut cu un prieten despre poveştile mele. Sunt criticată că sunt prea simple, că nu au o idee originală, care să fie un wooow total. 

Mulţumec pentru sfaturi. Voi scrie şi un wow total. Aceste poveşti aşa au fost gândite. Să fie simple şi copiii să găsească frumuseţea din lucrurile simple (flori, animale, cuvinte, prieteni) care îi înconjoară. Nu voiam fantezie şi lucruri neobişnuite. Mă miră uneori că părinţii nu văd importanţa acestor lucruri. 

Nu mă mai supăr. Am nevoie şi de critici dure... nu doar pozitive şi constructive. Oamenii sunt atât de diferiţi (că nu degeaba îmi doresc să studiez, să aprofundez psihologia), încât e nevoie să-i ascult pe toţi (nu chiar.... zău aşa, timpul meu este preţios) şi să trag o concluzie.
probabil ca să mai amortizeze critica - hahaha - mi-a spus că mă vede ca pe o femeie foarte cuminte.
- Cum adică?, întreb curioasă.
-Nu te văd spărgând ceva, jignind pe cineva. E ca şi cum ai mânca numai zahăr.
- Aşa îmi spun şi colegii de cancelarie. Însă, mai fac şi eu răutăţi. Nu sunt perfectă... (de exemplu, i-am zis colegului de germană să nu mai streseze copiii. El răspunde: "nemţii sunt punctuali". "Da, nemţii da. Însă tu dacă te duci la oră la fix, nu înseamnă că îţi faci şi treaba precum un neamţ". Şefa de catedră, mi-a zâmbit. E un tip care vrea să pară ceea ce nu este: profesorul ideal. Hahaha.... Spre ghinionul meu şi al lui, noi am mai fost un an colegi... şi ştiu foarte bine cum îşi făcea orele. Într-o zi, îmi spune: "Îţi stă bine ca profă. Meriţi să fii filmatăşi dată la Tv." "Bănuiesc că în sensul bun... mi s-a mai spus că mă caracterizează meseria, chiar de către oameni avizaţi".)

*

Nu vreau să mă las pradă lenevirii. Îmi doresc să găsec puterea de a străbate timpul... şi a face cât mai multe lucruri frumoase! Vreau să trăiesc intens.... să întâlnesc oameni, să învăţ, să râd, să iubesc.... :)

Am castigaaaaaaaaaaat :)

Buna seara,

Am bucuria de a va anunta ca ati castigat 2 carti de la
blogul Colectionarului ( la concursul :
http://blogulcolectionarului.net/2012/05/concurs-castiga-2-carti-editia-a-2-a)
.
Ati castigat urmatoarele 2 carti :

Dimiter de William Petter Blatty
Hotul de trupuri de James Bradley

Am nevoie de numele dumneavoastra complet + adresa unde sa fie trimis
premiul (expediat prin Posta Romana).

O seara buna,
Colectionarul :)

Nunţi, teatru şi poveşti

Acum ceva vreme, o bună prietenă de liceu, mi-a spus că sora ei se căsătoreşte. Vieţile noastre au semănat până la un punct. Ele şi-au pierdut ambii părinţi la un an diferenţă. Cancer. 

Luni, mă sună şi-mi spune că nunta se apropie.

- Nu te-am invitat, deoarece ştiu ce părere ai despre nunţi.

- Misha, am mers la multe nunţi, şi mi-au plăcut... însă nu mai cred în acest miracol pentru mine. Dar am crescut împreună... o ştiu pe Denise  din clasele mici, vin la biserică. Aş veni şi la restaurnt, numai că am o serie de cheltueli acum, care mă ţin pe loc.

- Sigur, te aşteptăm...

*

Azi, eram la oră. Ascultam de zor. Sună telefonul. O colegă de facultate. Închid. Încerc să fiu model pentru elevi. La pauză sun.

- Clau... prietenul meu m-a cerut în căsătorie.

- Felicitări. Mă bucur pentru tine (chiar este o fată finuţă, deşteaptă, frumoasă, care a suferit mult din dragoste, merită să fie fericită din plin). 

- Ştiu asta... şi de aceea, m-am gândit că ai putea să-mi fii domnişoară de onoare.

- Cu mare drag... după examenele fierbinţi din vară, mi-ar prinde bine titlul de cea mai sexy domnişoară de onoare. ;)

*

La ultima oră... o elevă îmi povesteşte despre pasiunea ei pentru teatru. De fapt, mama ei o duce de mică la teatru (ştiam eu că educaţia de acasă face totul; mie şi acum îmi reproşează mama că investec bani mulţi în teatru şi cărţi.... ufff... ce viaţă). Este o fată deşteaptă... pleacă în Suedia cu bursă pentru un an de zile.

Că tot venise vorba de nunţi, iar eu simt că nu mă voi mărita prea curând, mi-am promis că voi aplica pentru o bursă în străinătate.... şi nu aş vrea să mă mai întorc dacă reuşesc. Am obosit de aşteptări, de iluzii deşarte, de frici împachetate în staniol cu fundiţă roşie.... de relaţii banale.... Eu chiar îmi doresc să trăiesc... să fac ceva cu viaţa mea...

Dacă o familie nu mi-o pot întemeia singură, atunci voi face tot ce pot să realizez singură... şi nu mă opresc din drumul meu decât dacă vreo iubire sinceră, curată şi binecuvântată îmi va lega sufletul fedeleş. 

*

Aştept să îmi cereţi a scrie poveşti personalizate... aşa şi numai aşa pot obţine bani pentru a-mi împlini visul. 
VĂ IMPOR, promovaţi-mi proiectul poveştilor personalizate.
 Binecuvântări să se reverse asupra voastră.

Gânduri alese, îmbrăţişări şi vise împlinite!

Încercare de versuri

Simt cum soarele topeşte noroiul

ce a acoperit iubirea noastră.

Paşii tăi răsună ca un miez mucegăit

Într-o nucă.

Sufletul meu se tranformă în liră

Când cartea de la tine îmi şopteşte 

Că numi ea ne leagă iubirile,

Precum şireturile învechite de timp, 

de la adidaşii pe care-i încălţăm la jogging.

Horoscopul ne este favorabil.

când Marte se mută în casa iubirii,

Îmi telefonezi. 

Închid ochii şi încerc să îţi ating chipul.

Calmul, bucuria, râsul tău  mi se sădesc în palme.

Ne vedem curând.... 

Te rog să mă răsfeţi ca pe un ghiocel, 

Ca pe un obiect valoros, ce e nevoie să fie returnat.

E tot  ce ne oferă viaţa în luna lui Cireşar.

Cireşe copate din dragostea aşteptată de inimile noastre.

Azi

Se apropie finalul şcolii.... sunt obosită şi-l aştept, cu toate că mi-e greu să mă despart de elevi şi de colegi (într-adevăr un colectiv minunat).

Începe repetarea întrebării: 

- Ce faci de la anul ? (e vorba de an şcolar).

- Dau examen în vară... sau poate plec cu bursa... sau poate ma dedic scrisului... sau poate incerc in mediul universitar.... ma descurc eu cumva....

*
 Primit si de pastrat... 

Cei nascuti in zilele de 5, 10, 15, 20, 25, 30 – Tipologia E5 – Lemn si comunicare –

Oamenii E5 sunt neprefacuti, sinceri pana aproape de naivitate si cred cu adevarat in existenta unei laturi pozitive in fiecare din oameni. Vor fi foarte indragiti tocmai din cauza dragalaseniei si a naivitatii lor. Dar pentru ca asteapta mult de la ceilalti, poate prea mult, se vor lovi de mai multe dezamagiri de-a lungul periplului lor existential. Experienta este cea care ii poate invata sa fie mai critici, mai putin sensibili, mai putin modelati de dorintele celor din jur. Nu-si pierd insa puritatea sufleteasca si, cu oarecare efort, vor reusi sa-si pastreze neschimbata si bunatatea interioara

Se tem de viata in sine pe care o percep prea scurta, prea fragila, prea neprevazuta pentru a realiza tot ceea ce isi doresc. O iubesc insa si incearca sa profite de fiecare clipa pe care o petrec. Cred in fatalitate si in coincidente, avand o inclinatie catre lucrurile mistice, spirituale. Uneori se percep pe ei insisi ca pe niste inadaptati. Anii copilariei sunt cei care vor influenta in mod decisiv dezvoltarea si evolutia personalitatii lor. Pun de aceea pasiune in orice lucru marunt pe care il fac. Nu privesc oricum o floare, ci ca si cum ar vrea sa extraga printr-o simpla privire misterul existentei sale. Nu percep “oricum” nici iubirea. Nu o privesc ca pe o experienta, ci ca pe “acea” experienta. Chiar daca isi gasesc cu greu sufletul pereche, relatia cu persoana iubita va fi unica prin esenta sa

 

 

 

Mulţumesc Rodi

 O melodie superbă, descoperită pe o reţea de socializare, postată de  o prietenă talentată şi educată în ale notelor, solfegiilor....