Eu şi răbdarea....

.... baba şi mitraliera. Mereu mi-am impus să am răbdare. DA, D, DA. RĂB-DA-RE!!!!

Am rugat un prieten, ce lucrează la o editură (deci are experienţă şi răbdare... şi şcoala vieţii având vreo 51 de ani) să-mi corecteze un manuscris. Îmi trimite un mail că teza este corectată dar nu poate fi trimisă pe mail. Îl sun, rugându-l să o expedieze prin transfer.ro. 

- Gata, am trimis-o.

Verific mailul.

-N-a ajuns.

-Aşteaptă... off... fiţi-ar răbdarea de râs să îţi fie.

- hahaha... doar mă cunoşti.

- Ar trebui să înţelegi foarte bine bărbaţii.... să vezi şi tu cum e să ţi doreşti "ceva" şi să nu mai ai răbdare.

- Bine, bine.... încerc să fac tot posibilul să am răbdare, dar şi să vă înţeleg.

Mi-a spus că e târg d ecarte la Chişinău. Drăguţ! Eu aştept bookfest-ul din 30 mai - 3 iunie. Poate merg să dau nişte autografe alături de Tobias.

Seară magică tututor. :)

Un nou look

După discuţii plictisitoare, drumuri fără nicio rezolvare,mi-am spus că ar fi timpul să mă răsfăţ. Mâine încep şcoala, aşa că, am ales să mă tund. 

Aşadar, mi-am sunat coafeza. Avea agenda liberă. Minunat! M-am dus, m-am tuns şi mi-am crescut încrederea în mine cu procente bune. :))

De azi, timp de un an de zile, editura ALL lansează CAMPANIA "CARTEA CĂLĂTOARE". Ţineţi pasul cu lectura. Urmăriţi cartea care vă face cu ochiul şi cereţi să vină în mâinile dvs. Mai multe detalii, în rândurile de mai jos:

Săptămâna viitoare, pe 23 aprilie, este Ziua Internaţională a Cărţii. O sărbătorim printr-o nouă campanie, Cartea călătoare, ce încurajează lectura şi cultivarea interesului pentru cărţi.
Cei care vor da startul campaniei Cartea călătoare sunt 50 de bloggeri din grupul vALLuntar. Am pus la dispoziţia lor cărţi la alegere de pe www.all.ro. Fiecare blogger implicat în campanie va trebui să citească şi să dea mai departe cartea primită. La rândul lui, cel care primeşte cartea o citeşte şi o dă apoi mai departe. Fiecare cititor trebuie să intre pe pagina de Facebook.com/Editura.All sau pe Twitter, folosind hashtagul #carteacalatoare, şi să ne spună titlul cărţii şi unde se află ea (oraşul).

“De fiecare dată când citim, intrăm într-o călătorie fantastică, o aventură în lumea cărţii. Ne-am gândit să le oferim cărţilor o aventură în lumea oamenilor, să le trimitem pe ele într-o călătorie minunată, în care vor întâlni pasionaţi de lectură. Va fi o călătorie vie pentru cărţile noastre călătoare. Păcat că ele, cărţile, nu pot spune decât povestea scrisă cu litere de cerneală pe paginile lor, pentru că, dacă ar putea spune şi povestea locurilor pe care le vor vedea, ar fi una magnifică. Drum bun, cărţilor noastre călătoare!”, a declarat Mario Demezzo, Vicepreşedinte Grupul Editorial ALL.

La final, va fi realizat traseul fiecărei cărţi din campania Cartea călătoare. Perioada de desfăşurare a campaniei este 23 aprilie 2012 – 23 aprilie 2013.

Cărţile ce fac parte din campania Cartea călătoare pot fi recunoscute uşor, prin eticheta explicativă lipită pe coperta întâi. Urmăreşte cărţile călătoare şi în oraşul tău! Spor la citit

Hai cu speranţa.... :)

Ieri am fost zguduită bine de tot de depresiile şi problemele celor din jur. Ca un făcut, am primit n plângeri de: lipsă de chef pentru socializare, depresia după despărţirea de un tip beţiv (indiferent cu ar fi tipul, despărţirile dor; chiar şi cele fără cuvinte, fără sens şi în care ai investit enorm;) care s-a transmis şi în familia respectivă.

Şi eu am trecut prin diverse probleme ce mă doborâseră sufleteşte....

- Şi care a fost pastila de rezolvare?

- Să nu îţi plângi de milă. Să iei o foaie de hârtie şi să scrii ce vrei să faci cu viaţa ta. Pentru început, important este să stai puţin cu tine. Apoi, indicat ar fi să urmezi nişte cursuri (nu şcoală, ceva relaxant, hobby) care să îţi mintea ocupată... plus că mai întâlneşti oameni. Nu există om fără probleme, şi ale fiecărua sunt cele mai grave. Un bărbat îţi completează viaţa, dar nu îţi aduce fericirea absolută. Este şi el om, are şi el defecte şi toane, pe lângă calităţi bineînţeles.

....

Ca să-mi treacă moleşeala ce mă curpinsese, am pornit spre oraş (ca un iepuraş grăbit) să cumpăr cadou surorii mele. LA MULŢI ANI tuturor celor ce poartă numele sfântului Gheorghe, ce s-a luptat cu balaurul. Fie ca viaţa să vă dea curajul de a trăi frumos, sincer, curat, alături de cei dragi sufletului vostru.

La întoarcere, nu ştiu ce a fost în mintea mea, dar am citit poveşti despre diagnostice. Nu sunt ipohondră (am depăşit starea aceasta în facultate), dar pierderile de memorie asociate cu o formă de cancer limfatic sau demenţă după o viaţă trăită frumos, m-au determinat să pun capăt lecturii. Ce oi fi gândit când mi-am cumpărat această carte?

Înainte de somn, caut pe noptieră o carte pentru a-mi aduce visele. Găsesc "Bonjour tristesse" de Francoise Segal (o scriitoare franceză controversată, dar care a câştigat foarte bine din scris; avea mani vitezei; a murit în urma traumelor cauzate de un accident grav; făcea tratament cu morfină) pe care o începusem d emult, dar nu o finalizasem. Cele câteva pagini de final, moarte, accident de maşină, singurătate, tristeţe, m-au făcut să-mi doresc a citi Sandra Brown. Glumesc!

Nu mai visasem de mult. Am avut un vis ciudat. Era şi normal. Plecam îmreună cu mai mulţi prieteni,  cu trenul. La o staţie, dau copilul uei doamne cu multe bagaje, dar eu rămân în tren (care părea a fi tramvai). Mai merg o staţie, apoi mă întorc pe liniile ferate spre localitatea unde trebuia să cobor. Se făcea că eram şi cu sora mea. :) Prostii...

Aşa că... aveţi grijă ce citiţi.Şi că tot am adus vorba, azi e noaptea cărţilor deschise la Bastilia.

"Astăzi, 23 aprilie, cu ocazia Zilei Internaționale a Cărților, Librăria Bastilia (Piața Romană numărul 5) v-a pregătit o noapte specială.

De la ora 18:00 până la 3:00 toate titlurile vor fi reduse cu 20%. De la ora 19.00 începe Porc cu piper alături Matei Martin. De data aceasta rețeta aleasă este ghiveci măcelăresc din "Don Quijote". Intrarea este 10 lei iar rezervările se fac sunând la librărie.

De la 22.00 aveți parte de un concert de pian, electro și voce cu ruePavlov. Iar de la 23.30, 3 actori şi 3 scriitori vă invită la o lectură publică, fiecare în câte o cameră a librăriei. Vor citi Nora Iuga, Radu Paraschivescu, Bogdan Ghiu şi actorii Nicoleta Lefter, Mihai Smarandache, Alexandru Potocean."

Ils sont magnifique

http://www.youtube.com/watch_popup?v=jJxxHvWwQBw&vq=large

Hai să scriem o poveste

Este un vis de-al meu... exersat deja cu elevii mei, mici şi mari. 

Vă aştept copiii la atelierul "Hai să scriem o poveste" pe care îl încep la Căsuţa cu surprize, locul unde copiii îşi trăiesc copilăria aşa cum este ea: magică, de neuitat, cu jocuri şi creativitate.

http://www.casutacusurprize.ro/hai-sa-scriem-o-poveste/

Scriind poveşti pentru copii, au descoperit că poveştile au viaţă. Ele trăiesc în fiecare dintre noi, în tot ce ne înconjoară.  Noi ne-am gândit să le lăsăm să zburde în lume. Aşa s-a născut „Clubul poveştilor”. V-ar plăcea ca propriul copil să îşi descopere talentul de scriitor? Lăsaţi-vă copilul să creioneze personaje şi să le salveze. Apoi să fie chiar el acel personaj şi să-i dea glas.

Prin meseria de profesor, am aflat că cei mici, copiii în general, au nevoie de poveşti. Ei sunt foarte creativi, iar eu doresc a le stimula şi folosi cât mai mult imaginaţia. M-am gândit la un proiect în care să scriem împreună poveşti, să le desenăm, să căutăm muzica ce ne-o inspiră şi la final să facem o mică scenetă, la care să fie invitaţi părinţii.

La Căsuţa cu Surprize, cei mici petrec 1-2 ore, învăţând tainele scrisului, având posobilitatea să-şi dezvolte imaginaţia, creativitatea, vocabularul şi să găsească încrederea de a-şi exprima liber propriile trăiri şi emoţii. Totul se desfăşoară într-o atmosferă relaxantă, sub atenta îndrumare a unui coordonator experimentat.

Ce activităţi fac copiii la Clubul Poveştilor din Căsuţa cu Surprize:

• Vom afla ce este o poveste, cine locuieşte acolo (vom face apel la lecturile personale).
• Se vor creiona personaje (vom vorbi despre personaje positive şi personaje negative).
• Muzica are povestea ei. Vom asculta melodii şi vom alege muzica potrivită poveştii pe care o scriem.
• Copiii vor interpreta rolul personajului pe care îl aduc în poveste.

Etapele:

1. Ce este o poveste? Cine locuieşte în poveste? (pornim de la un cuvânt: de exemplu legume, şi încercăm să creionăm o poveste).
2. Cum apar poveştile? (fiecare copil va introduce în poveste un personaj nou).
3. Fiecare copil va interpreta rolul personjului pe care îl crează.
4. Poveşti pe aripi de muzică (căutăm o melodie care să se potrivească poveştii noastre).
5. Finalizarea proiectului (miniscenetă). [Pot participa părinţii. Nu de alta, dar copiii merită aplauzele].

Prin aceste activităţi, ne propunem…

…Să le stimulăm creativitatea.
…Să contribuim la îmbogăţirea imaginaţiei lor.
…Să stimulăm  dezvoltarea vorbirii.
…Să încurajăm încrederea în sine şi libertatea de exprimare.

…Să le insuflăm pasiunea de a citi şi de a scrie.
…Să deprindă valorile spirituale.

Clubul Poveştilor este condus de Claudia Groza – profesor de biologie şi scriitoare de cărţi pentru copii (“Poveşti cu pilde pentru copiii isteţi”; “Tobias, elefănţelul colorat”; “Tolba cu poveşti”).

Număr de participanţi: 5-10 copii.
Vârsta: copii cu vârsta cuprinsă între 5 – 11 ani, grupuri diferenţiate pe categorii de vârstă.

Vă aştept cu drag şi nerăbdare la construit poveşti!

Mulţumesc pentru răsfăţ

Oare am fost atât de cuminte încât să merit tot ce îmi oferă viaţa frumos? Poate da, poate ba. 

Am trăit multe.... pe unele le-am uitat sau le-am ascuns foarte bine. Pe altele le port cu mine precum talismanele. Cu siguranţă, toate m-au făcut să fiu sigură pe mine, să fiu femeia de azi. 

Viaţa e darnică... important este să observi. Întâlnesc oameni care mă răsfaţă. MULŢUMESC! (sper ca într-o bună zi să mă revanşez). Să vă spun că azi am mâncat pe Champs Elysees (după ce am coborât de la cinematograf. "Plăcintă americană: din nou pe felie" m-a determinat să râd cu poftă, aşa că sigur mă voi îngrăşa)... aşadar, sunt din ce în ce mai aproape de Paris. Pentru mine totul este un joc. Paris nu este decât un "lux", dar nu ceva imposibil (un cititor al blogului mi-a trimis un link în care erau trecute costurile "vieţii în Paris", de la chirii, la o cafea - ce varia ca preţ în funcţie de terasa sau dozatorul unde o serveai; mulţumesc şi pentru asta. Când voi ajunge o scriitoare de succes internaţional, voi trăi un an la Paris; ca orice scriitor care se respectă - hahaha). Unele lucruri le iau în joacă. Şi culmea, tocmai acestea îmi reuşesc.

Răsfoind mailul, am descoperit un mesaj frumos. Îl împărtăşesc cu voi - mai ales că azi am discutat despre TED.

"Pentru o femeie care scrie poveşti... o să-ţi placă mult!"

http://www.ted.com/talks/elif_shafak_the_politics_of_fiction.html

Vreau ca poveştile  mele să ajungă departe... peste mări şi ţări, la sufletele cât mai multor copii.

 Dintre întâmplările mai puţin plăcute... mi-am sunat vărul să-i urez "La mulţi ani" şi mi-a spus să am grijă că cei cu multă şcoală, au sănătatea şubredă. Da, mulţumesc! Mi s-a tot spus. Eu mă controlez permanent. Şi promit că, în momentul în care devin un pericol public, mă arunc în Sena sau Dâmboviţa... treacă de la mine. :)

Am renunţat de mult să mai plec urechile la răutăţile celor din jur (nu am cum să plac tuturor şi nici nu vreau, sincer). Ştiu sigur că nu mă voi opri aici... şi mai ştiu că voi avea orfelinatul meu, şi voi ajuta copiii să devină ce îşi doresc, să îşi împlinească vise. 

De ieri... :) şi de prin Franţa

Dimineaţă, la cafea citesc "Strategiile samurailor - Cele 42 de secrete din cartea celor cinci cercuri de Musashi" de Boze Lafayette de Mente. Zâmbesc... deci, francez. 

Scriu o poveste personalizată şi o expediez. 

Merg să-mi fac rezolv una alta... şi constat că aşa a trecut vacanţa. Uff.... ce păcat.... :)

După amiază, se anunţă ploi. Cu zâmbetul la purtător, voie bună şi speranţă - că nu voi fi udată - plec în centrul capitalei. Şi nimeresc... pe strada Franceză. Şi mă opresc la terasa "La bonne bouche". Citesc meniul... observ creme broulee. Îmi amintesc că citisem în "Albastru pur" că înseamnă cremă de zahăr ars.  Începuse ploaia. Vorbele curgeau sau alunecau... prin zâmbete. Într-un moment de tăcere - cred - apare soarele. Pornim în promenadă.... 

Pe seară, încep lectura cărţii cumpărate acum câteva luni bune "Fiecare pacient spune o poveste - Enigme şi arta de a formula diagnostice" de Lisa Sanders, editura TREI. Nu credeam că va fi atât de captivantă. Curajul autoarei de a urma la o anumită vârstă facultatea de medicină, numai pentru pasiunea de a descoperi "povestea diagnosticelor", m-a impresionat. Am aflat că e atât de important ca medicii să asculte pacientul. Pentru stabilirea diagnosticului e important ca  viaţa ta să fie ascultată. Au fost făcute studii care au arătat că medicii nu ascultă pacientul decât foarte puţin... câteva minute. 

am uitat să menţionez că mi-am făcut analizele azi... hahaha. De ce? Cu ocazia sărbătorilor pascale, am fost sunată de colege (prietene) din liceu, facultate... iar întrebarea care mă "ucide" încet încet, a fost: "vreo criza biliară ceva? cu durerile de cap cum stai?". Aoleuuuuu... oamenii ăştia.... dacă ţi-e prea bine, nu-i de bine. Devii plictisitor. E important să te vaieţi, să plângi, să te cramponezi. Le-am anunţat că voi da de ştire când îmi va fi rău.... deşi nu.mi doresc... ducă-se departe, în deşert bolile şi răutatea tuturor.

Cam asta.... despre ieri...

Azi e soare... sâmbătă.... şi există multe motive să fiu veselă şi fericită.... :) [ ceea ce vă doresc şi vouă].