Cândva

Nu mă vezi,

Genele te-au orbit.

Nu mă auzi,

Cuvintele vipere te-au surzit.

Nu-mi vorbeşti,

Realitatea te-a amuţit.

[Într-o zi vei vrea să desenezi râme între sânii mei,

Orice... şi nu voi mai fi.

Să nu mă plângi.

Nu are rost. Va fi prea târziu.

Poţi să mă muşti.]

Nu mă atingi,

Căci eşti din gelatină.

Nu mă iubeşti,

Căci eşti o dâră de parfum.

De ce ai insistat să mă cunoşti?

Am uitat că eşti râul norilor cocliţi...

Odihna

Zilele acestea m-am simtit foarte obosita. Am furat cate o ora-doua de somn la pranz, dar asta in cazul in care efectiv organismul meu le-a cersit acuzand o stare de rau... voma, sau ameteli puternice.

Ii spuneam unui prieten aseara ca am reusit sa dorm la pranz, iar el razand imi spune: "foarte bine, odihna la tine e o virtute. stiu ca suna ciudat, dar tu ai un ritm nebun de viata. uneori e bine sa te mai opresti si sa privesti in jurul tau sau chiar in sufletul tau".

Astazi m-am trezit tarziu, cu toate ca citisem articolul "de ce e bine sa te trezesti la 5" si fusesem de acord. Insa, am dormit cu vise... si culmea, erau vise cu solutii pentru planurile mele. Subconstientul asta. M-am speriat cand am visat ca nu mai stiu sa conduc... desi, acesta este un automatism, nu? :)

Mi-e dor de calatorii... de-abia astept vacanta... am ceva oferte, asta in cazul in care gasesc si bani. Insa, ingerii sunt in preajma mea.... si va fi bine... toate se rezolva cu folos... :)

Pana atunci, ma bucur de vestile primite de la parintii care citesc povestile mele copiilor... :)
Promit ca in vacanta, voi scrie mult mai mult pentru ei. Daca pana acum era o pasiune de-a mea, acum devine o datorie pentru a bucura si a creste sufletele copiilor.

Imi doresc lansari sau mai repede spus promovari de carte in toata tara. Sper sa fac asta in vara, cu ajutorul prietenilor mei cunoscuti prin intermediul acestui blog. :)

Sa va fie saptamana bucurie... sa va gasiti curajul de a face lucruri frumoase pentru suflet si pentru minte.

Boala... rugaminte arzatoare.... emotie

Internetul mi-a facut figuri toata ziua. De fapt calculatorul... nu stiu..asa m-am plictisit de toate. Am avut o stare de ameteala si slabiciune. Mi se cer prea multe... incerc sa fiu puternica...

Acum cateva minute, deschizand mailul, am gasit un mesaj cutremurator la comentariile blogului. Mi-as dori sa am posibilitatea de a face mai mult... de a salva vieti... de a reda zambete.... NU POT, fir-ar sa fie. Insa, ajut cum pot. Sper ca strigatul sa fie auzit.... si sa aiba ecou.....

Buna ziua,

Ma iertati ca va deranjez .Vin cu rugamintea la d-voastra sa scrieti un articol pe blogul d-voastra si sa distribuiti mai departe pe facebook despre mama mea, Gabriela Tudorache care este foarte bolnava . Este diagnosticata cu meningiom , o tumoare cerebrala care i-a afectat vederea si trebuie sa se opereze cat mai repede la o clinica din Germania unde ni se cere 35 000 EUR plus cheltuieli de cazare si transport .

Viata si vederea ei depind de aceasta operatie , iar mie si fratelui meu ne este foarte greu sa o vedem cum indura zilnic cumplitele dureri de cap si ametelile .Timpul nu ne permite sa asteptam si va rugam sa scrieti un articol despre cazul ei . Mai multe detali le gasiti pe http://gabrielatudorache.blogspot.com/. Sau ne puteti contacta la nr de tel. 0724342082. Va rugam , daca sunteti de acord sa ne lasati si un raspuns .
Va multumesc din inima pentru sprijinul acordat.

dumitru_gabriela31@yahoo.com

Seara de ieri

Seara petrecuta in compania fimelor... "Mananca, roaga-te, iubeste" si "Il vei intalni pe strainul visurilor tale" in regia lui Woody Allen. Interesant cel de-al doilea... ideea ca uneori iluziile fac mai mult decat medicamentele este de retinut... :)

Noapte in compania lecturii.... simt ca timpul nu-mi ajunge sa citesc si sa sa fiu acolo unde imi doresc.

Ma doare cand vad atatia oameni trist si deprimati si fara vise in jurul meu... se plang ca nu au motivatie sa faca una sau alta. hei, dar cu sufletul tau cum ramane. Fa ceea ce iti place... mai ales ca unii au si timp si bani. In fine, nu dau lectii... Stiu pe pielea mea ca, daca nu gasesti in tine puterea de a ridica, de a escalada munti.... nimeni nu te poate ajuta.

Mi-e dor de teatru.... rau de tot... asa ca, azi voi porni in cautare de bilete... asa nu se mai poate fratilor....

Duminica frumoasa si vesela!

Nu, mulţumesc, Doamne

Te văd si te aud, Doamne.

Ia-mi lacrimile şi răsuceşte-le în cornete.

Ia-mi tremurul sufletului şi ascunde-l în tunelul groazei.

Lasă-mi doar zâmbetul care

Zgâriat de tocurile pisicilor

Aduce mereu alinare.

Şterge-mi iubirea din genele păcatului

Nu e pentru mine, îmi dă tulburări de vedere.

Nu am meritat nicicând sărutul unui bărbat.

Păstrează-ţi, Doamne iubirile toate,

Risipeşte-le în aer, pe aripi osoase şi hexagonale,

Pune-le în apa de la robinet,

Trimite-le prin poştă, ţestoaselor din Laponia.

Nu, mulţumesc, eu nu îmi doresc!

Carti

Am inceput lectura unei carti cumparate de mult... "Colectionarul" de John Fowles. Ma tine treaza in miez de noapte, dandu-mi fiori.... :)

Azi am ridicat de la posta "Fiecare pacient spune o poveste" de Lisa Sanders, Editura Trei. De-abia astept sa citesc povestile oamenilor... sa ma descopar si sa invat ceva din fiecare marturisire. :)

Se apropie vacanta... si sper sa imi implinesc visele.... lecturi... calatorii... odihna... veselie... imbratisari... :)

Voi ce mai cititi? :)

De fericire.... de una... de alta

Cand brotacii au plecat la razboi, mi-am cumparat o tona de fericire. De ce va intrebati? (stiu ca sunteti curiosi!). Pentru ca mie imi e frica de broscoi. Cu toata magia, credeti-ma ca nu se transforma in feti frumosi.

Scriu despre fericire, pentru ca aseara cineva voia sa-mi ofere fericire.

-Dar sunt fericita! Am aproape toate motivele sa fiu fericita.
-Vreau sa fii si mai fericita.
-Mi-e de ajuns portia de fericire de acum. Daca mai iau fericire in acest moment, mi se face rau...

Azi in cancelarie, o colega imi povestea ca este "fericita" deoarece fiul si-a revenit dintr-o depresie sora cu moartea.
- Nu am sa-i cer sa invete mai mult decat poate. Nu-l mai stresez.
- Foarte bine faceti. Lasati-l in ritmul lui... nu va spun cat mi-a luat mie sa-mi iert mama ca m-a fortat sa invat atat. Acum, cand am "depasit" inteligenta familiei, nu e bine... si ma jigneste in continuare. Daca e asa, nicicand nu-ti vei multumi parintii.
- Claudia, eu nu am fost niciodata frustrata. Nu mi-am pus copii sa faca lucruri pe care eu mi-am dorit sa le realizez si nu am avut ocazia. Ma simt bine in pielea mea.

Sunt fericita pentru ca mi-am intalnit colega de banca din generala.

Fericirea imi este asortata cu bluza lila ce imi alinta pielea in razele soarelui zglobiu.

Fericirea are gustul unui morcov rece.