Nu, mulţumesc, Doamne

Te văd si te aud, Doamne.

Ia-mi lacrimile şi răsuceşte-le în cornete.

Ia-mi tremurul sufletului şi ascunde-l în tunelul groazei.

Lasă-mi doar zâmbetul care

Zgâriat de tocurile pisicilor

Aduce mereu alinare.

Şterge-mi iubirea din genele păcatului

Nu e pentru mine, îmi dă tulburări de vedere.

Nu am meritat nicicând sărutul unui bărbat.

Păstrează-ţi, Doamne iubirile toate,

Risipeşte-le în aer, pe aripi osoase şi hexagonale,

Pune-le în apa de la robinet,

Trimite-le prin poştă, ţestoaselor din Laponia.

Nu, mulţumesc, eu nu îmi doresc!

Carti

Am inceput lectura unei carti cumparate de mult... "Colectionarul" de John Fowles. Ma tine treaza in miez de noapte, dandu-mi fiori.... :)

Azi am ridicat de la posta "Fiecare pacient spune o poveste" de Lisa Sanders, Editura Trei. De-abia astept sa citesc povestile oamenilor... sa ma descopar si sa invat ceva din fiecare marturisire. :)

Se apropie vacanta... si sper sa imi implinesc visele.... lecturi... calatorii... odihna... veselie... imbratisari... :)

Voi ce mai cititi? :)

De fericire.... de una... de alta

Cand brotacii au plecat la razboi, mi-am cumparat o tona de fericire. De ce va intrebati? (stiu ca sunteti curiosi!). Pentru ca mie imi e frica de broscoi. Cu toata magia, credeti-ma ca nu se transforma in feti frumosi.

Scriu despre fericire, pentru ca aseara cineva voia sa-mi ofere fericire.

-Dar sunt fericita! Am aproape toate motivele sa fiu fericita.
-Vreau sa fii si mai fericita.
-Mi-e de ajuns portia de fericire de acum. Daca mai iau fericire in acest moment, mi se face rau...

Azi in cancelarie, o colega imi povestea ca este "fericita" deoarece fiul si-a revenit dintr-o depresie sora cu moartea.
- Nu am sa-i cer sa invete mai mult decat poate. Nu-l mai stresez.
- Foarte bine faceti. Lasati-l in ritmul lui... nu va spun cat mi-a luat mie sa-mi iert mama ca m-a fortat sa invat atat. Acum, cand am "depasit" inteligenta familiei, nu e bine... si ma jigneste in continuare. Daca e asa, nicicand nu-ti vei multumi parintii.
- Claudia, eu nu am fost niciodata frustrata. Nu mi-am pus copii sa faca lucruri pe care eu mi-am dorit sa le realizez si nu am avut ocazia. Ma simt bine in pielea mea.

Sunt fericita pentru ca mi-am intalnit colega de banca din generala.

Fericirea imi este asortata cu bluza lila ce imi alinta pielea in razele soarelui zglobiu.

Fericirea are gustul unui morcov rece.

In joaca... o poezie

noaptea se sfarseste.
arunc mantia de stele arse in ritm de cha cha,
si caut o craca libera
sa citesc o carte.
am nevoie de un raspuns pentru baiatul de la anticariat.
intr-o buna zi am sa renunt la cafea
fiindca totul in jurul meu e fluid.
am vrut sa te sun
dar simteam nervozitatea ta
ca un furuncul copt la lumina lupei.
intuitiile mele se coloreaza in indigo,
perechea de ochi caprui ma va chema la Paris.
o umbra fericita se strecoara sub praf....
e chiar Abel.

Examene.... scoala.... examene... :)

Ajung eu la scoala... linistita, pregatita sa vorbesc 6 ore. O colega tinerica se plange ca nu stie ce va face din toamna, ca se simte exploatata la maxim pentru ca este suplinitoare. Imi aminteste de mine (care si acum sunt la fel de muncita, daca nu imi arat anii ce-i port cu mandrie in buletin... ) la varsta ei.
- Draga mea, eu m-am suparat atat de tare incat am plecat din sistem. Am stat 3 ani departe de nebunia asta... numita invatamant, insa este menirea mea. Simt ca pentru asta m-am nascut.
-Stiu, si eu sunt la fel, dar nu mai suport ca nimeni sa nu stie nimic... dam examen in mai si nimeni nu stiu ce va fi si cum va fi.
Intru la ore. Timpul trece. La pauza, o colega imi spune ca s-a afisat pe site-ul inspectoratului perioada in care se fac inscrierile pentru titularizare: 2-12 aprilie.
-Perfect. Trebuie sa imi schimb buletinul mai devreme. Este tot ce imi doream. Sa imi stea oul de Paste in gat.... :)

Sunt sunata cu rugamintea sa aranjez pentru un reportaj la scoala unde am predat in ultimii doi ani. Trimit si eurugamitea unei asa zise prietene, pe care eu o ajutasem anul trecut sa faca un interviu cu psihologul scolii. Intre timp, ea a devenit o mare doamna, poeta importanta, nu mai poate raspunde unei umile profesoare. Ok. Mai cunosteam alti jurnalisti. Sunt sunata de o doamna.
-Buna Claudia. Sunt Raluca X, de la ziarul Y. Cred ca ne cunoastem si de la "Incubatorul de condeie" - un proiect literar la care participasem impreuna. Am primit mailul de la tine. Mi l-a redirectionat colega mea, Carmen. Spune-mi mai mult date despre proiectul ce se desfasoara maine la scoala. {Doamne Iti multumesc ca existi}.
-Multumesc din tot sufletul.

Dupa 6 ore, si ramasa fara grai, ma suna doamna directoare de la scoala unde am completare de catedra.
-Te rog s atreci in seara asta sa semnezi ceva.
-va rog, semnati dvs. in locul meu.
-Nu fac asa ceva. Vino!
- Dar este 18.20. sunt obosita.
-Iti las documentul la paznic. Vii si semnezi.

Si iote asa, mi-am facut eu plimbarea de seara....

Ajunsa acasa, am aflat ca voi lua motul finutului meu in vara, cand parintii lui vor face si cununia civila. Perfect. Ma linistesc si eu cu toata nebunia ce bantuie in jurul meu...

Nu pot sa cred ca este ora 21.42.... si maine am ore si un examen la orele 18... si asa trece viata pe langa mine... in examene si concursuri petrecand-o....

Si... cum sa nu fiu fericita?:))

Campanie umanitara: VREI SA FII UN IEPURAS?

Sa incercam pentru o zi macar sa fim mai buni, sa ne amintim de cei care nu au... si isi doresc. :)

Va multumesc!

Îl privesc

Îl privesc şi ştiu că s-a ascuns în gândurile mele.

Memoria lui este o acadea colorată.

Zâmbind, îmi spune:

“- Geniile nu se nasc, ci devin!

Memoria e ca un elastic.

Te cunosc cu toate principiile, zâmbetele, tristeţile,

Aberaţiile şi frumuseţile tale.

Te ştiu somnoroasă şi veselă, te ştiu tot timpul,

Te iubesc, te urăsc, te iert şi te iau cu totul.”

Îl privesc şi mă amuză costumul lui de clovn.

Este piticul Romantic de la circul de vise.