In joaca... o poezie

noaptea se sfarseste.
arunc mantia de stele arse in ritm de cha cha,
si caut o craca libera
sa citesc o carte.
am nevoie de un raspuns pentru baiatul de la anticariat.
intr-o buna zi am sa renunt la cafea
fiindca totul in jurul meu e fluid.
am vrut sa te sun
dar simteam nervozitatea ta
ca un furuncul copt la lumina lupei.
intuitiile mele se coloreaza in indigo,
perechea de ochi caprui ma va chema la Paris.
o umbra fericita se strecoara sub praf....
e chiar Abel.

Examene.... scoala.... examene... :)

Ajung eu la scoala... linistita, pregatita sa vorbesc 6 ore. O colega tinerica se plange ca nu stie ce va face din toamna, ca se simte exploatata la maxim pentru ca este suplinitoare. Imi aminteste de mine (care si acum sunt la fel de muncita, daca nu imi arat anii ce-i port cu mandrie in buletin... ) la varsta ei.
- Draga mea, eu m-am suparat atat de tare incat am plecat din sistem. Am stat 3 ani departe de nebunia asta... numita invatamant, insa este menirea mea. Simt ca pentru asta m-am nascut.
-Stiu, si eu sunt la fel, dar nu mai suport ca nimeni sa nu stie nimic... dam examen in mai si nimeni nu stiu ce va fi si cum va fi.
Intru la ore. Timpul trece. La pauza, o colega imi spune ca s-a afisat pe site-ul inspectoratului perioada in care se fac inscrierile pentru titularizare: 2-12 aprilie.
-Perfect. Trebuie sa imi schimb buletinul mai devreme. Este tot ce imi doream. Sa imi stea oul de Paste in gat.... :)

Sunt sunata cu rugamintea sa aranjez pentru un reportaj la scoala unde am predat in ultimii doi ani. Trimit si eurugamitea unei asa zise prietene, pe care eu o ajutasem anul trecut sa faca un interviu cu psihologul scolii. Intre timp, ea a devenit o mare doamna, poeta importanta, nu mai poate raspunde unei umile profesoare. Ok. Mai cunosteam alti jurnalisti. Sunt sunata de o doamna.
-Buna Claudia. Sunt Raluca X, de la ziarul Y. Cred ca ne cunoastem si de la "Incubatorul de condeie" - un proiect literar la care participasem impreuna. Am primit mailul de la tine. Mi l-a redirectionat colega mea, Carmen. Spune-mi mai mult date despre proiectul ce se desfasoara maine la scoala. {Doamne Iti multumesc ca existi}.
-Multumesc din tot sufletul.

Dupa 6 ore, si ramasa fara grai, ma suna doamna directoare de la scoala unde am completare de catedra.
-Te rog s atreci in seara asta sa semnezi ceva.
-va rog, semnati dvs. in locul meu.
-Nu fac asa ceva. Vino!
- Dar este 18.20. sunt obosita.
-Iti las documentul la paznic. Vii si semnezi.

Si iote asa, mi-am facut eu plimbarea de seara....

Ajunsa acasa, am aflat ca voi lua motul finutului meu in vara, cand parintii lui vor face si cununia civila. Perfect. Ma linistesc si eu cu toata nebunia ce bantuie in jurul meu...

Nu pot sa cred ca este ora 21.42.... si maine am ore si un examen la orele 18... si asa trece viata pe langa mine... in examene si concursuri petrecand-o....

Si... cum sa nu fiu fericita?:))

Campanie umanitara: VREI SA FII UN IEPURAS?

Sa incercam pentru o zi macar sa fim mai buni, sa ne amintim de cei care nu au... si isi doresc. :)

Va multumesc!

Îl privesc

Îl privesc şi ştiu că s-a ascuns în gândurile mele.

Memoria lui este o acadea colorată.

Zâmbind, îmi spune:

“- Geniile nu se nasc, ci devin!

Memoria e ca un elastic.

Te cunosc cu toate principiile, zâmbetele, tristeţile,

Aberaţiile şi frumuseţile tale.

Te ştiu somnoroasă şi veselă, te ştiu tot timpul,

Te iubesc, te urăsc, te iert şi te iau cu totul.”

Îl privesc şi mă amuză costumul lui de clovn.

Este piticul Romantic de la circul de vise.

Timpul si secretarele

In miez de noapte m-am trezit cu o cumplita senzatie de arsura la nivelul creierului. Ingaimam intruna: "Doamne ce ma doare, nu mai suport.... " Spre dimineata, am pus vata cu spirt in urechi, sperand sa-mi amorteasca durerea.

Oboseala, faptul ca ma gandesc la 1001 de lucruri, solutii, planuri... mi-a afectat neuronii. Am impresia ca imi pierd si memoria uneori.

Am fost sunata de la una din scoli sa merg sa semnez un tabel. Hei... dar oamenii astia au impresia ca eu detin bagheta magica si opresc Timpul in loc. Oare chiar asa de relaxata par? Nu mai am nimic de facut?

Ajung la liceu. Doamna secretara imi da un formular de completat, dar nu-mi spune ca ii trebuie pana la sfarsitul zilei. La 19.30 ma intreba daca e gata completa.
-Nu, raspund.
- Treaba dvs.

Ma deranjeaza teribil comportamentul acesta al secretarelor de "stii cine sunt eu?" Oricum eu nu sunt suferita de doamnele secretare. Nu stiu de ce. Sunt un alergen pentru ele, iaar ele produc anticorpi dupa ce eu paresc institutia. Atunci ma suna relaxate si imi vorbesc atat de frumos: "Ce faci puisor" si alte dulcegarii de genul.... :)

Am obosit sa ma lupt cu ele... stiu cine sunt, stiu care imi este locul... stiu ca nu le-am suparat cu nimic, nu le-am deranjat cu nimic - nu sunt genul sa le stresez cu n-spe mii de adeverinte si alte chestii. Stiu ca nu ma pot afara.... :) Ma bazez pe inteligenta mea... suficienta pentru a razbi intr-o lume a secretarelor.... :)

Ma intreb unde gresesc totusi... de nicio secretara nu ma suporta? :)

Cordonul de vise

Port rochia cu pliuri de dragoste uitată.

Atingerile tale sunt impregnate în catifea.

Pata mărului mâncat împreună

Stă lipită pe tivul îngust şi timid.

Gulerul şopteşte cuvintele

Scurse de la urechi spre buzele-mi moi.

Cusăturile se rup din lanţurile palmelor tale,

Nasturii se transformă în strigoi.

Port rochia cu etichetă de Paris.

Te aştept la podul înnodat din doruri şi lacrimi.

Cordonul de vise albastre

Se mişcă sub viaţa ce creşte din el.

Dor de calatorie, dor de Portugalia