Campanie umanitara: VREI SA FII UN IEPURAS?

Sa incercam pentru o zi macar sa fim mai buni, sa ne amintim de cei care nu au... si isi doresc. :)

Va multumesc!

Îl privesc

Îl privesc şi ştiu că s-a ascuns în gândurile mele.

Memoria lui este o acadea colorată.

Zâmbind, îmi spune:

“- Geniile nu se nasc, ci devin!

Memoria e ca un elastic.

Te cunosc cu toate principiile, zâmbetele, tristeţile,

Aberaţiile şi frumuseţile tale.

Te ştiu somnoroasă şi veselă, te ştiu tot timpul,

Te iubesc, te urăsc, te iert şi te iau cu totul.”

Îl privesc şi mă amuză costumul lui de clovn.

Este piticul Romantic de la circul de vise.

Timpul si secretarele

In miez de noapte m-am trezit cu o cumplita senzatie de arsura la nivelul creierului. Ingaimam intruna: "Doamne ce ma doare, nu mai suport.... " Spre dimineata, am pus vata cu spirt in urechi, sperand sa-mi amorteasca durerea.

Oboseala, faptul ca ma gandesc la 1001 de lucruri, solutii, planuri... mi-a afectat neuronii. Am impresia ca imi pierd si memoria uneori.

Am fost sunata de la una din scoli sa merg sa semnez un tabel. Hei... dar oamenii astia au impresia ca eu detin bagheta magica si opresc Timpul in loc. Oare chiar asa de relaxata par? Nu mai am nimic de facut?

Ajung la liceu. Doamna secretara imi da un formular de completat, dar nu-mi spune ca ii trebuie pana la sfarsitul zilei. La 19.30 ma intreba daca e gata completa.
-Nu, raspund.
- Treaba dvs.

Ma deranjeaza teribil comportamentul acesta al secretarelor de "stii cine sunt eu?" Oricum eu nu sunt suferita de doamnele secretare. Nu stiu de ce. Sunt un alergen pentru ele, iaar ele produc anticorpi dupa ce eu paresc institutia. Atunci ma suna relaxate si imi vorbesc atat de frumos: "Ce faci puisor" si alte dulcegarii de genul.... :)

Am obosit sa ma lupt cu ele... stiu cine sunt, stiu care imi este locul... stiu ca nu le-am suparat cu nimic, nu le-am deranjat cu nimic - nu sunt genul sa le stresez cu n-spe mii de adeverinte si alte chestii. Stiu ca nu ma pot afara.... :) Ma bazez pe inteligenta mea... suficienta pentru a razbi intr-o lume a secretarelor.... :)

Ma intreb unde gresesc totusi... de nicio secretara nu ma suporta? :)

Cordonul de vise

Port rochia cu pliuri de dragoste uitată.

Atingerile tale sunt impregnate în catifea.

Pata mărului mâncat împreună

Stă lipită pe tivul îngust şi timid.

Gulerul şopteşte cuvintele

Scurse de la urechi spre buzele-mi moi.

Cusăturile se rup din lanţurile palmelor tale,

Nasturii se transformă în strigoi.

Port rochia cu etichetă de Paris.

Te aştept la podul înnodat din doruri şi lacrimi.

Cordonul de vise albastre

Se mişcă sub viaţa ce creşte din el.

Dor de calatorie, dor de Portugalia

Aniversare

Azi este ziua fetelor mele si a prietenei mele minunate, Ana Maria (alaturi de mine in fotografie).
La multi ani, sanatate si puterea de a va implini visele. Va imbratisez cu drag si dor si admiratie si bucurie si va multumesc ca imi sunteti aproape in momentele frumoase, dar mai ales in cele grele.

A fost o zi frumoasa... scoala... cinci ore obositoare. Am plecat cu durere de cap.
Mi-am rasfatat mama si sora asa cum am putut. Le-am oferit timp si atentie. Am jurizat concurssul de martisoare de la http://copiisimame.wordpress.com/concurs-national-de-martisoare/ (ce copii talentati, ce parinti deosebiti exista in lumea asta; FELICITARI!).

Am obosit.... am nevoie de o pauza.... mi-as dori sa am puteri magice. Sa imi ajut prietenii sa isi gaseasca o slujba... sa ofer ocazia fiecarui om sa isi gaseasca fericirea, menirea, implinirea. Uneori am impresia ca eu sunt norocoasa (in afara de faptul ca nu am o familie, am meseria pe care mi-am dorit-o dintotdeauna, sunt iubita de elevi, scriu si asta imi face bine, am prieteni buni, o mama si o sora care ma iubesc) si ma simt vinovata. Insa, am inteles ca stiu foarte bine ce-mi doresc si am luptat pentru asta.... nu am primit nimic gratis. :)

Citesc "Misterul regelui - Despre scris" de Stephen King... si am inteles cat de mult conteaza ca cineva sa creada in tine, sa te sustina, sa iti ofere feedback.... El a fost ajutat de mama lui care a vazut de mic talentul in el, iar mai tarziu de catre sotia sa, o femeie care si ea cocheta cu scrisul cand s-au cunoscut, si stia ce inseamna sa oferi credibilitate. Pe langa tehnicile de scris, cartea ascunde o poveste cutremuratoare..... asta insemnand o lupta cu droguri, o casnicie in conditii la limita supravietuirii... si un sfat memorabil: "cititi foarte mult si scrieti foarte mult".

Incerc sa aduc armonie, echilibru, bucurie, oriunde si oricui.

Anotimpuri de Radu Tudoran

Am finalizat romanul "Anotimpuri"....
Cutremurator.... realist... minunat....
Mi-a placut si notez cateva randuri:

"Am invatat sa nu mai plang pentru nimic. n-ai idee cata incredere mi-a ramas in viata. sunt sigura ca exista o legatura intre toate faptele noastre, de aceea nici nu vrea sa ma impotrivesc vreuneia. Am avut zile intregi in care a trebuit sa stau de vorba cu mine, si m-am gandit ca singurul mijloc de a gasi fericirea este s-o cauti in orice intamplare. "

Anotimpurile deruleaza ca un film mut. Romanul a inceput intr-o zi de martie. Se termina intr-o iarna, cu ninsori abundente.

Viata este o pelicula colorata, pe alocuri presarata cu fragmente alb-negru... atinse de pete, ce pot fi: rautati, invidii, esecuri... apoi un soare jucaus readuce culorile.