MĂRŢIŞOR

Din alb de nea nevinovat,
Din roşul dragostei curat,
Ţi-am împletit un Mărţişor
Să-l porţi la pieptul tău cu dor.

Avidă de poezie, precum un aurolac care îşi caută cu înverşunare doza, am fost amăgită prin luna decembrie că voi primi două cărţi cu poezii.

Le-am aşteptat cu sufletul tremurând... sunam din tren, din oraşe îndepărtate să verific dacă am primit poezii.

Nu, nu ai primit.... era răspunsul.
Am privit spre Tine Doamne, şi te-am întrebat:
-Zici să mai cred în oameni?
-Nu ţi-am spus nicicând să crezi în oameni. Ei sunt muritori şi schimbători şi ispite adesea. Ţi-am spus: "Cere şi ţi se va da. crede şi nu cerceta".

Am fost tristă.. mult timp... dar, se pare că mi-am învăţat o nouă lecţie de răbdare. Luni, zăcând şi dârdâind sub pătură, am auzit soneria. Era poştaşul.

- Cărţiiiiii!.... exclam. Mulţumesc.

Două volume de poezii, citite şi răscitite cu sufletul la gură... cu ceai şi mandarine...

Să încercaţi...
Sunt delicioase....
Toată noaptea am visat versuri... şi n-am dormit deloc... dar mă sim tmai vie, mai puternică, mai frumoasă, mai tânără.... ca niciodată....

Simt cum se scurge viata din mine

Ma dor oasele... ma doare pielea... corzile vocale refuza sa mai emita sunte.... am o febra interioara.... frisoane puternice...

Scriu cu greu si imi doresc o saptamana de concediu medical in care sa ma refac....

Ieri am fost la teatru.... Ich clovn, la Independent 84, o piesa de teatru inspirata din viata reala a unor studenti, originari din Moldova pitoreasca, care incearca sa faca bani si sa isi contureze un viitor plecand in afara: Berlin, apoi Londra. Este o lectie de viata... despre prietenie, despre relatia parinte-copil (unul din personaje este controlat de parinti si la 25 de ani), despre relatiile de iubire, despre importanta studiilor. Andra, care terminase facultatea de regie film in Bucuresti, a plecat la un master in Anglia, vrand sa uite complet de acest oras cenusiu timp de un an. Spunea ca in facultate a invatat doua lucruri: sa pari desteapta si sa incerci sa fii deosebita, sa faci lucruri interesante.

Piesa de teatru este prima dintr-o serie ce va lua avant prin participarea oamenilor de rand (inclusiv eu care m-am inscris, dar am fost nevoita sa renunt din cauza programului super aglomerat pe care il am) la cursul "Scrie despre tine" sustinut chiar de regizoarea piesei - Vera Ion si unul din actori, Sorin Poama. Sunt tineri, frumosi, energici.

O saptamana minunata!

Filmele imi inunda viata

Ieri discutam cu o buna prietena din Cluj.... si-a amintit cum ne-am cunoscut - prin intermediul doamnei care a infiintat "Salveaza vieti" -, avand legatura cu scrisul... :) Mi-a recomandat sa vizionez filmul "The Vow- Juramantul". Da, am spus, eu si filmele, baba si mitraliera (cu toate ca in ultima vreme m-a prins flama, cum se spune, dar asta in compania anumitor persoane).

Pe seara, dupa ce am finalizat povestea pentru revista MEKI, ma relaxez cu o baie bine meritata. Apoi imi rearanjez hainele in sifonier, in comapania muzicii. Imi promisesem sa nu mai deschid calculatorul. Nu de alta, dar mai aveam de munca. Asadar, imi iau notebook-ul primit de la Mos Craciun (super om, cu un suflet imens, care are grija de mine asa, din umbra) si-l pornesc. Offline, mesaj de la un domn grafician, un prieten cunoscut in tineretea mea, care, la fel, ma incurajeaza sa scriu (cica as avea talent) si ma indeamna sa citesc foarte multa literatura pentru copii (ieri am citit doua povesti). Uneori ma infurie aceste sfaturi. Dar, incerc sa le dau ascultare... in interiorul meu stiu ca imi fac bine, ca ma imbogatesc in primul rand ca om cu suflet de copil.

Cum spuneam, am primit mesajul urmator: "Cauta filmul intitulat The Secret World of Arrietty. O sa-ti placa, e in genul povestilor scrise de tine."

Credeti ca am rezistat? De unde!? Filmul este superb. Atat povestea, cat si desenele. Mi-am recunoscut putin stilul, intr-adevar. Faptul ca foloseste natura, gandacii si tot ce e frumos, prietenia etc.

Apoi, am cautat si "Juramantul". Cine plangea la doua dimineata, stergandu-si nasul cu putere?! Claudia....

In urma unui accident, Paige, isi pierde memoria. Sotul ei, Leo o duce la spital. cand isi revine din coma, Paige nu-si aminteste decat trecutul indepartat, nu-si recunoaste sotul si prietenii, nu mai stie sa sculpteze, etc.

Simtindu-se confortabil, se intoarce la parintii ei, la vechii ei prieteni. Intr-un final descopera motivul pentru care renuntase la viata comoda si bogata pe care o ducea. Isi redescopera pasiunea pentru desen si sculptura.

Revine la sotul ei, care in tot acest timp i-a fost devotat, insa, a divortat simtind ca nu poate face mai mult.

Ideea: intotdeauna e important sa faci ce iti dicteaza sufletul, nu ce te indruma parintii (de ex. paige renunta la drept si se inscrie la arta) - frustrarea aceasta am avut-o si eu pana nu demult;
Toate se intampla la momentul potrivit: intalnirea cu anumiti oameni, despartirea de oameni, o carte lecturata, un film vizionat... etc. :)

O duminica frumoasa va doresc.... cu iesiri la aer, in imbratisarea soarelui prietenos, apoi o seara relaxanta in compania filmelor.

Orice om merita o imbratisare

Un bărbat costumat în urs îmbrăţişează oamenii de pe stradă, nimeni nu bănuieşte însă că persoana din spatele costumului este o persoană cu dizabilităţi. Chiar trebuie să ne deghizăm ca să fim apropiaţi? Daca ai inimă, trimite acest video tuturor prietenilor tăi, toţi merităm puţină iubire, toţi merităm o imbrăţisare.

O zi minunata...chiar de nu este

Dupa spart gheata din curte... dupa o portie de hrana sanataosa si bine meritata.... iau o pauza de internet...

Descopar aceasta melodie... o ascult sa-mi ridice nivelul vibrational....

Doresc sa o impart cu voi, cei care aveti nevoie - mai mult sau mai putin.



Ieri, am fost cautata de oameni.... nu v-am spus...

Intru la ore... telefonul suna. Il opresc. Prietena mea din Cluj avea nevoie de mine, sa o ascult.... Imi pare rau ca nu pot fi disponibila mereu...
Seara, dupa ce am lasat la posta povesti personalizate care sper sa bucure doua femei minunate, sunt sunata de o vecina. Avea nevoie de imprimanta. Din pacate, nici eu nu mai am toner.

E bine ca oamenii isi amintesc de mine, cand le e greu, cand au nevoie... probabil ca par o persoana descurcareata, ce poate oferi ajutor, care stie sa asculte... etc.

Orhideea

Acum doi ani, am primit din partea unei clase cu ocazia zilei de 1 martie, o orhidee. Pustiul care mi-a oferit-o, reprezentant al clasei, ma intreba săptămânal:

- Doamna, ce face orhideea.
- este bine, mulţumesc.

Într-o zi, şi-a pierdut toate florile. Am îngrijit-o cu dragoste şi dragoste pentru ei.

În februarie, avea trei boboci. Azi de dimineaţă, o floare minunată mi-a dat bineţe şi mi-a zâmbit.

Am început să plâng... de dor... de frumuseţe... de iubire....

Dragobete?

Hm... pentru mine toate aceste sarbatori care celebreaza dragostea, din ce in ce mai egoista, mai nebuna, mai frustranta, nu-si au rostul.....

Mi-e greu sa mai cred in puterea si frumusetea miraculoasa a dragostei...

Viata e o lupta cu tine si cu ceilalti... si cam atat. Ma limitez la o dragoste puerila pentru povesti, lectura, joaca, meserie, teatru....

Traiesc precum o papusa de pai, insufletita de Duhul Sfant, care se deplaseaza automat la scoala, la un spectacol pentru a nu-i crapa inima de dor de frumos, la o intalnire cu prietenii....

Da... sunt draguta... un coleg chiar ma ruga zilele trecute sa-mi fac arborele genealogic sa vada de unde acest fir elegant de frumusete... :)

Da... imi apreciez elevii si vreau sa ii vad realizati, si increzatori in fortele lor, si deschisi spre noutate, dar mai ales dornici sa traiasca si veseli.... :)
LUPT PENTRU ASTA....

In rest... daca privesc in sufletul meu, viata mea este trista, stinsa de mult... aproape nici urma de foc nu a mai ramas sa arda pentru mine...