Tremuri in taceri
Tacerea se tupila in spatele cuvintelor. Timpul valsa in eternitate cu tot cu tineretiile-i trecatoare. Traia inauntrul tau un tremur si trebuia sa il termini, sa-l scoti din tine. Timida, cu obrajii trandafirii, tociti de lacrimi, tinzi sa ta rusinez de tentatia de a visa. Esti prabusita la pamant cu capul rezemat de tapetul aspru si genunchii apropiati de piept. Nu puteai sa zbori, caci ca un tunet timpul iti fransese aripile. Era tarziu sa-ti rescrii trecutul. Iar atatea trairi te trageau in jos, taine pe care numai sufletul tau le cunostea. Umbra perdelei te mangaia cu tandrete, iar soarele se turna talazuri aurii pe pereti. Ceasul ticaia, secundele treceau fara tact, iar cu trena lor in spate, orele se scurgeau ca niste trecatori rataciti in trotuare. Dar uite, s-a asezat o turturica pe pervaz si ti-a lasat un tichet spre lumea viselor, o pana pe care-ai transformat-o intr-o pereche de aripi, atat de inalte, incat zgariau tavanul.
