Poveste despre curaj si cai, dar mai ales despre prietenie

O fetita frumoasa si foarte cuminte, Sara pe numele ei, imi citeste povestile de pe blog. Este foarte desteapta. Ea insasi scrie povesti.

Prietena ei, Alexandra Groza este bolnava de leucemie. Are numai 6 ani. Este fetita zambareata din fotografie. Nu-i asa ca este adorabila? Este pasionata de cai. Sara a rugat-o pe mama ei sa imi scrie si sa imi comande o poveste personalizata pentru Alexandra. Emotionata, cu lacrimi in ochi si inima cat un purice, am scris o poveste despre curaj si cai.

Sara, copila minunata, esti o prietena de nadejde. Ingerii sa te apere si sa te lumineze in fiecare clipa. Parintii tai sunt binecuvantati cu o astfel de fata. Sa ii bucuri si sa ii iubesti toata viata!

Daca vreti si puteti, va las aici detalii despre curajoasa Alexandra (careia ii prevad un destin miraculos, va deveni cea mai frumoasa doctorita pentru animale). Nu uitati: din putin se face mult.

ALEXANDRA GROZA.

MULTUMESC DIN SUFLET!

P.S. Nu vreau sa credeti ca aceasta postare este o lauda... voiam sa va arat o lectie de prietenie adevarata si o alta lectie despre curajul de a infrunta boala, la numai 6 ani, cu zambetul pe buze.

Ma privesc in oglinda

Cand ma intorc de pe o parte in alta in timp ce visez frumos, imi dau seama ca toate visele se pot indeplini cand crezi in ele. Zambesc. Ma intind si ma trezesc. La baie, imi privesc chipul in oglinda si-mi soptesc: "POTI, vei reusi, esti atat de tanara!"

Suntem in decembrie. Privesc in urma, la acest an... inceputul a fost urat.... venisem dupa o depresie cumplita, cauzata de un barbat nesigur, care nu stia ce vrea si mi-a distrus putin - mai mult - echilibrul. Au fost alaturi de mine doi prieteni (F. si R.), care au reusit - cu greu, dar au reusit - sa imi arate frumusetea din mine.

L-am cunoscut pe micutul Cristian, care suporta cu stoicism boala, un cancer ce-i afectase creierul. Imbratisarea din seara precedenta mortii, mi-a demonstrat ca e timpul sa fiu puternica si sa lupt pentru a fi fericita. Nimeni, dar mai ales un barbat, nu merita sa imi pierd zambetul si dorinta de a reusi (asta am invatat-o si datorita unui alt prieten de blog, ce m-a sustinut in multe proiecte si m-a incurajat M.C.).

Apoi visele au inceput sa se implineasca...
- am botezat un baietel super frumos, vesel si cuminte.
- am publicat povesti in reviste diferite, una de mare succes in randul copiilor si anume MEKI.
- am obtinut post la un liceu bun.
- am mers la un atelier de scriere si am cunoscut-o pe Monica Ramirez. Am inteles ca pot scrie, in ciuda criticilor dure aduse de un domn scriitor ce voia sa ma cucereasca (habar n-am cum, deoarece m-a facut de ras la multe evenimente la care a dorit sa ma insoteasca; si eu credeam ca varsta, experienta de viata te fac mai intelept).
- am participat la cursuri de dezvoltare personala si am cunoscut oameni puternici si pozitivi;
- am cunoscut oameni diferiti... cu principii si personalitati diferite; unii veseli, altii ursuzi si la fel, nehotarati (pe mine ma amuzau teribil aceste schimbari bruste de dorinte; bineinteles ca in final, eu am fost scoasa vinovata).
- l-am lansat pe Tobias, elefantelul colorat in lume.
- parinti minunati care mi-ai trimis feed-back din partea copiilor pentru Tobias si cred in calitatea mea de scriitor.

Acum, imi doresc o vacanta in care sa evadez... sa cunosc oameni si sa ma incarc cu energie pozitiva si frumos eliberat din lecturi numeroase, locuri minunate create de Dumnezeu. Poate voi schimba orasul in care traiesc... statutul... meseria (poate devin o scriitoare renumita si voi calatori si voi scrie in diverse orase ale lumii).... poate ma voi trezi rasfatata de sot si fiu... cine stie ce-mi va rezerva viata...

Ma privesc in oglinda si imi spun: "POTI... ESTI LA INCEPUTUL UNUI DRUM FANTASTIC, FRUMOS, LIBER, BINECUVANTAT!"

Olimpiada de romana

Dimineata. Telefonul imi suna sa ma destept... nu ca nu as fi desteapta.... dar asa, o desteptare de zi de sambata. Aman 10 minute trezirea. Ma ridic, ma rog sa am o zi frumoasa, sa am motive sa zambesc (desi eu gasesc la fiecare pas motive) si sa am putere sa realizez toate tasck-urile de pe lista (post-it-ul primit in dar de la Andreea.... care mi-e tare drag si e folositor).

Pornesc la drum. O masina de politie merge in fata mea, cu 40-50 km/h cred. :) Nu ma aventurez sa o depasesc. La inceput, nu-i vedeam in trafic. :)) Acum ii disting si-i "iubesc", deoarece au la numar MAI - hahaha. Sunt de-ai mei, Tauri infocati. :))

La scoala, toti parintii isi lasa odraslele in fata scolii. Alee e ingusta. Astept sa iasa pentru a-mi continua drumul.

In cancelarie, toata lumea obosita. Mai ales colegii care au avut ore - asa ca mine - pana la 19.30 ieri.

Primesc subiectele, merg la clasa. Clasa a V-a a avut basmul. Clasa a VI-a genul liric, poezii despre arici , scrise de Toparceanu (mare poet pentru copii) si Arghezi. Clasa a XII-a poezia de dragoste (Blaga si Arghezi).

Doamne ce copii frumosi ai creat! Imi vine sa ii imbratisez pe cei mici. Fetele de clasa a XII-a sunt foarte frumoase, finute si bineinteles DESTEPTE.

Picii, incep:

- Doamna, ce inseamna semnatic?
- Doamna, cum adica particularitatile ariciului.
- Doamna, doamna, cum adica "A facut apa ca si pamantul"?

Ii ador. Zambesc si ma gandesc cum va fi cand mama fiind, va trebui sa dau raspunsuri la fel si fel de intrebari - puerile, interesante, penibile!?

Un sfat dau parintilor: iubiti-va pe voi insiva si iubiti-va copiii. Seara, oricat ati fi de obositi, stressati... acordati timp pentru un sarut, o imbratisare, un zambet oferite cu toata dragostea copiilor. Altfel, veti astepta in zadar sa primiti acelasi lucru cand veti ramane singuri, batrani si bolnavii. :) Copiii nu va cer mult. :)

Ajutati-l pe frumosul, minunatul, zambaretul BIBI

Vă spun pe șleau, fără multe introduceri: De mâine începe o săptămână foarte importantă. E SĂPTĂMÂNA lui Bibi. Și asta pentru că din 10 până in 16 decembrie puteți să trimiteți SMS la 848 (număr valabil în rețelele Vodafone, Orange și Cosmote)- se donează 2 euro sau puteți suna pentru a dona la Romtelecom, așa:
0 900 900 301- 10 euro/apel
0 900 900 303 – 3 euro/apel
0 900 900 305 – 5 euro/apel
*Nu se percepe TVA.

Bibi are nevoie de bani. Ca să trăiască. Pe mine mă zgârie rău fraza asta. Nu ar trebui să fie așa niciodată. În lumea mea, dreptul la viață nu ar trebui să aibă legătură cu banii. Deloc. Mai ales când e vorba de un copil de nici doi ani! Dar lumea mea nu se suprapune prea bine cu lumea reală... unde lucrurile stau altfel și unde banii fac diferența. Deci vă conjur! De mâine, puneți mâna pe telefoane și faceți un gest mic-mic. Spuneți sincer acum. Câți dintre voi nu ați făcut același gest ca să vă votați concurentul favorit la vreo emisiune gen "Românii au talent" sau "Dansez pentru tine"? Faceți-o și acum, când gestul are o greutate mult mai mare.
Trebuie să reușească această campanie! Trebuie să îl ajutăm pe Bibi să strângă banii!

Dacă încă stați pe gânduri, au spus-o poate mai bine decât mine alte zâne bune din blogosferă. Bogdana, Moni, MariaMirabela, Raluca.

Vă mai rețin un moment: Sper să nu exagerez dacă vă cer și să spuneți mai departe. La toată lumea. Pe toate canalele de comunicare. Bannere puteți lua pe ce dimensiuni vreți de la CriticoMamica.

Haideți să ne adunăm puterile! Putem să o facem, sunt sigură!

Read more: http://mateicelmic.blogspot.com/2011/12/848-un-sms-pentru-o-viata.html#ixzz1g4O34Hoh

Invat de la acesti copii sa iubesc viata si locul unde m-am nascut.

Invat de la acesti copii sa fac fate bune, sa lupt pentru visele mele.

Invat de la acesti copii sa iubesc si sa iert, desi uneori adultii, trecuti de pragul de 50 de ani... uita sa te ocroteasca si sa spuna "Multumesc ca ai facut un gest atat de frumos pentru un om simplu si uitat de cei dragi!"

Invat ca e minunat sa daruiesti.... atentie... incredere... zambet.... bucurie... imbratisare!

Asa arata scoala azi, pentru parintii care cred ca am timp liber si neuronii cu toate tecile din dotare :))

”Școala altfel”...

De-abia am prididit să fac

Planificări - o droaie,

Că vin, din urmă, la atac,

Ședințe ca o ploaie!

Ieri am avut C.P., iar azi

Ședință cu părinții,

Alaltăieri C.A., C.E.A.C.,

Să mă ferească sfinții!

Peste trei zile voi ave,

C-așa-i acum poruncă,

Prea-minunatul C.C.E.,

Și-alte ședințe încă.

Și ca să-mi fie foarte clar

C-am misie-ntre misii,

Fac parte - ca misionar -

Din treizeci de comisii!

Număr absențe, raportez,

Săptămânal de-acuma.

Excursii - le organizez,

Serbări - una și una!

Sesiunea de comunicări

Și cea de referate,

Concursuri, baluri, adunări

Tot eu le fac pe toate...

Pornesc spre casă șchiopătând

De-atâta aiureală,

Se-aud ectenii de comând

Când plec de lângă școală.

Că rostul ni l-au resetat

Nebunii și cretinii.

Au smuls din holdă grâu curat

Și pun în loc... ciulinii.

E noapte, stelele lucesc
Și bate-un vânt iernatic.
Sunt încă trează şi muncesc,
La un proiect didactic.

Mai fac statistici şi printez,
Scriu zeci de protocoale.
Aşa se vede că lucrez -
În rest, sunt vorbe goale.

Afară-i frig, în casă frig -

Că n-am bani de căldură,

Și-mi vine, uite-așa, să strig,

Să-mi dau drumul la gură!

C-am înțeles: de ani întregi

Reforma-i ca sminteala,

Așa e când promulgă legi

Cine urăște școala.

Mai am de corectat lucrări,

Și zeci de portofolii,

Îmi pun pe umeri, să nu-ngheț,

Un șal mâncat de molii.

Adorm, într-un târziu, frumos,

Cu capul pe o mapă.

Visez cât am ajuns de... jos,

Pentru trei lei drept plată.

Tresar în somn, că am uitat

Să pun în opt dosare

Dovezi de parteneriat

Și de colaborare.

Și mă trezesc în zori de zi,

Ca dintr-un joc de iele,

Înmormântată în hârtii,

Dosare, dosărele...

Și, vai de capul meu, uitai

Să fac o socoteală

Cu note mici și mai dihai

La cea mai cea scorneală:

Îi zice într-un fel măreț -

”Testare inițială” -

Un fel de măr, dar pădureț,

O nouă abureală.

Și plan remedial mai am

Să fac până-n amiază.

Că am și ore până-atunci -

Asta nu mai contează!

Aș vrea să plâng, dar nu e chip,

Nu-i timp de consolare,

Că vine, mâine, ARACIP

Comisia-teroare.

Și o să ia la scotocit

Toată maculatura

Ce tinde către infinit,

Sporind harababura...

Și vin, cu rostul lor ”sublim”,

Iar când or bate-n poartă,

Pe loc ne-or cere să vorbim

Limba română... moartă!

Că-i alta limba, la dosar,

Decât e limba vie.

Școlarul nu mai e școlar,

E... ”educabil”. Fie!

Și ca să fie pe deplin

Reforma - făcătură,

Poruncă nouă mai primim

Spre nouă-nvățătură:

”Când educabilul ți-o da,

Cu sete,-un pumn în gură,

Tu să-i explici, cu glas duios,

Că-i rea apucătură.

N-ai voie să-i vorbești răstit,

Necum să-i tragi o palmă,

Ai dreptul să-i zâmbești, smerit,

Cu fața cât mai calmă!”

( primite de la Constantin Paidos, profesor de engleza din Iasi)

Ceva superb mi s-a intamplat azi.... :)

Joi... zi de iarna, friguroasa... (desi, la un moment dat eram la ora si raze vesele au inundat clasa; elevele intreaba: "soare?!"; "nu mai stiti cum arata soarele de cand nu ati mai vazut!"; ele zambesc).... m-am invatat sa merg cu masina... la caldura..comod.. cu radio pornit.... E cazul sa fac plinul la benzina. Gasesc liber... m-am obisnuit.. las geamul, spun de cat sa imi puna benzina.. cobor si platesc...

Am devenit o soferita amabila.... bine, pentru mine e un exercitiu de testare. Permit altora sa intre in fata mea, pentru a vedea cati imi multumesc prin licariri de faruri. Nu stiti cat m-am straduit sa invat acest artificiu!!! Ma bucur cand obtin asta. E un "trofeu" pentru mine!

Dar asa cum anuntam, ceva superb mi s-a intamplat azi. Pe seara, venind de la scoala, coada la un semafor. In masina din fata, se zareste o fetita cu bucle blonde. Nu are mai mult de 4 ani. Imi face timid cu mana. Apoi se opreste. Ii zambesc! E tare haioasa. Ea prinde curaj si zambeste larg, cu un zambet pana la urechi. Imi face cu mana la modul cel mai serios. Ii fac si eu cu mana. Ea imi arata papusa. Domnul din stanga mea, rade in hohote.

Ridic din umeri. Semaforul devine verde. Drum bun. :)

De oboseala si de dor...

Plutesc in pasi impleticiti...

Simt ca e cazul sa spun stop unei actiuni... nu stiu... am obosit. M-am luat la tranta cu Timpul, si, chiar daca mi-a oferit victorii, mi-a aratat si parta urata a oboselii, a faptului ca e bine sa te intinzi cat te tine plapuma.

Acum... l-as ruga pe domnul Timp, dragostea mea de-o viata, sa ma teleporteze in viitor... la Craciun. Si sa dilate muuuuuuuuuuuuuuult aceasta perioada... si sa ma odihneeeeeeeeesc... si sa citeeeeeeeeeeesc si sa-mi ofere sansa sa fiu scriitoare cu norma intreaga si sa scap de program impus.

M-am plictisit de tot... am obosit de toate... Mi-e dor de stat cu mine si sufletul meu.... de lenevit... de vizionat filme... de ascultat muzica fel de fel...:)