Adorm tarziu in noapte, din cauza nasului ce imi curge fara oprire. Ma conversasem prin mail cu cineva care ma dojenea dur ca din mailurile cu citate frumoase din alti autori lipsesc eu. Mi se cere sa scriu despre mine, despre ce simt, ce-mi doresc (nimeni nu stie ca ma liste cu sute de dorinte, care l-ar speria si pe Papa de la Roma)... dar sa stie despre mine. Amintirle imi sunt rascolite... Bine ele fusesera putin trezite la viata de un lisandru primit in dar la lansarea de carte. Asta era intentia: "Sa-ti aminteasca de vara". Ajung la titulul filmului "Stiu ce ai facut asta vara"... si zambesc. Sunt suparata pe mine... si obosita... si neimpacata.
Ceasul suna la 0ra 5.50. Il opresc. Suna peste 10 minute. Il opresc. Ma trezesc intr-un final si pornesc sa-mi traiesc frumos o noua zi ce mi-e data sa o impart in mod placut cu oameni.
Primesc un mesaj de la sora mea pe la 9: 'Te iubesc! Esti cea mai minunata sora din lume!" Nu prea sunt asa sentimentala... dar oboseala si nemultumirile sufletesti ma fac sa plang. O colega ma felicita pentru lansare. Nu anuntasem nimic la scoala, dar ea este mamica si este fericita pentru mine.
La intoarcere, de abia astept sa ajung acasa. Mi-e somn rau. La semafor, un domn ma intreaba cum sa ajunga la Filaret. Vaaai... ce sa-i spun?! Ca atunci cand sunt soferita nu prea stiu cum se circula prin orasul mare, cenusiu, nebun, numit in gluma "Micul Paris"? Ma uit atenta la zona in care ma aflu si ii dau cateva puncte de reper. Sper ca la prima intersectie sa fi intrebat si pe altii cum se ajunge la Filaret. :))
Acasa, mananc... culmea, chiar mananc in ultima vreme... si citesc pe mail despre un workshop despre optimism. Pentru ca e duminica, mi-am spus ca merita sa mai socializez putin.
Intrand pe pagina de facebook, am citit ca managerul de la editura Aramis mi-a urat felicitari, zacandu-mi ca lansarea a fost reusita. Doamne ajuta! E tot ce imi doream. Ca orice bucurie, mi-a anulat "prieteni". Cu siguranta nu mi-au fost prieteni.... dar stiu ca, Tobias mi-a adus minunati oameni in viata mea. Parinti frumosi, luminosi, implicati in educatia copiilor l-au cumparat pe Tobias care sper sa ii bucure si sa ii determine sa fie puternici, si sa-si implineasca visele arzatoare.
De dimineata, la 8, un elev mi-a spus ca el nu poate scrie, ca nu are o stare prea buna... offf... cred ca i-am preluat starea. Nici eu nu am o stare prea buna. Simt ca sunt epuizata, si ca tot ce as face nu imi aduce implinirea.
Iau cartea de rugaciuni, si ma rog ingerul meu pazitor sa mi-l daruiasca in curand pe Toma. :)
