Fericirea

Zâmbetul se agaţă avid
De colţul sufletului zdrenţuit de dor.

Începe o ploaie rece de puncte.
Îmi doresc semne de exclamare.
De departe mă ţinteşte un semn de întrebare:
-Până când?

- Curând...
Deschid palma. Zâmbesc. O închid.
Cheia magică se află la mine. Fericirea are chipul tău.

Reves..... :) et sourire

- Bonsoir ma belle cherie.
- Bonsoir, mon amie.
- Je t'adore.
- Merci beaucoup.
- Bisous.
....


Imi doresc o minivacanta la Brasov... pentru a vizita Turnul Lemnarului, un al doilea Brancusi.... datorita acestui mesaj primit de la domnul Croitor Bradescu Ioan, sculptor:

"Multumesc Claudia, esti talentata, ai un suflet mare si destul de curajoasa. Succes iti doresc si nu ma indoiesc ca il vei avea atata timp cat doresti sa fi utila celor din jur. Nu este deloc putin lucru. Am citit vreo doua povestioare, sant bune. Nu am gasit nimic din zona divinului, desigur strecurat si adaptat puterii lor de intelegere. Felicitari, daca vei trece prin Brasov, fa-mi te rog o vizita la Turnul Lemnarului, as fi interesat de o povestioara despre aceasta locatie. Pana atunci multumesc, te imbratisez cu drag si pretuire.... mult curaj. BUNUL DUMNEZEU SA VA OCROTEASCA MEREU!"

CROITOR BRADESCU IOAN

www.cbioan.home.ro

Telefon 004-0721 710 417

Bulevardul Garii 500218

Brasov Romania

Daca ajungeti inaintea mea... vizitati-l.

Multumesc!

O zi magica sa aveti!

Poveste magică

Trăiesc magia.... ea chiar există.... nu îmi vine să cred. NU îmi pot şterge zâmbetul de pe chip.

....

Într-o zi de iarnă, un copil mi-a citit blogul. S-a îndrăgostit de mine. Copil cu suflet cald, sensibil, pur - dar şi arţăgos când ceva nu-i convine (mi se pare normal; doar este un Tăuraş ce se respectă). Pasionată de limba franceză, m-a determinat să fac un efort de memorie şi să-mi amintesc cuvinte franţuzeşti (doar am studiat 8 ani această limbă).

Mi-a promis că îmi va scrie o scrisoare. Eu pasionată de această formă de comunicare, am aşteptat cu sufletul la gură. Am primit scrisoarea. Dar... în franceză. A fost bine... doar că eram atât de nerăbdătoare să ajung mai repede la final. I-am trimis un mesaj în franceză.... care a curs simplu... de la sine... fără dicţionar. Chiar, îngerul meu, a fost corect?

Acest copil mi-a stârnit dorinţa de a ajunge la Paris. Oricum avem deja secretul nostru.... şi sper ca îngerii să ne ajute să-l împlinim. Involuntar am citit scrieri ale autorilor francezi... Flaubert şi Stendhal. Aseară am realizat că, încet - încet mă apropii de împlinirea visului. Aştept norocul să îm dea biletul de avion. Şi credeţi-mă, vreau doar dus. Am hotărât. Dacă eu, Claudine, voi atinge pământ francez, acolo voi trăi până la moarte.

Aşadar.... încep lecţiile de limba franceză.

Mulţumesc copil frumos. Am realizat că nu ai apărut întâmplător în viaţa mea. Je t'adore!

Miercurea fără cuvinte

Casa Memorială George Topârceanu - Nămăeşti, Câmpulung Muscel, judeţ Argeş (de fapt casa soţiei abandonate, Victoria Iuga).

fel de fel

Bucuria ce mă învăluie mă face să roşesc precum un mac în lanurile aurii. Fiecare sărut, fiecare atingere, fiecare pagină lecturată îmi dă aripi şi mă face să râd în hohote cristaline.

Nu puteam adormi deşi îmi citisem porţia. M-am trezit enervată şi oarecum obosită. Am zărit pe marginea patului pe hipopotamul Jimmy, colorat ş pufos. L-am luat în braţe. L-am pupat şi m-am liniştit.

Mi-e greu să trec peste bariere impuse.

Îmi doresc să zbor departe şi să-mi fie bine alături de cei dragi.

Îmi doresc schimbări radicale.... zâmbete vii... îmbrăţişări prietenoase... priviri profunde care să scrie poveşti de dragoste.

Îmi doresc să nasc trăiri arzătoare... pătimaşe... de neuitat... care să renască periodic viaţă şi iubire.

Fiecare asfinţit să fie un început armonios.... echilibrat... puternic... o relansare a vieţii trăite la cote maxime.

As vrea sa fie vara in fiecare zi

La Câmpulung.... :)

Când zâmbetele se îmbină şi rezultă râsete voioase, am ajuns la Câmpulung. Mi-am văzut finuţul care a crescut într-o lună cât alţii în zece. Râde, gângureşte, vrea să se ridice... e un Tăuraş ambiţios.

Am privit cu nesaţ munţii ce străjuiau curtea. Doamne, ce mi-aş dori să locuiesc aici sau într-un oraş de provincie. E linişte. Oamenii sunt mult mai civilizaţi decât bucureştenii, mulţi dintre ei veniţi aici doar pentru a munci şi atât. Amvăzut bulevardul Pardon şi magazinul de pălării, ce apar în "Titanic Vals" a lui Tudor Muşatescu. Am vizitat casa lui George Topârceanu şi Mănăstirea Nămăeşti. Am ajuns la barajul Dâmboviţei. Am trecut prin Rucăr - comuna cu oierii cei mai bogaţi -, Dragoslavele şi apoi am ajuns la peştera Dâmbovicioara. Cheile Dâmbovicioarei sunt impresionante. Turişti străini, echipaţi corespunzător, urcau munţii. Toată stima şi respectul.

Am mers prin pădure şi am cules fragi, mure (încă nu era coaptă foarte bine). Mi-am încărcat bateriile cu energie solară din poieniţe. Natura este magică, iar ţara noastră de poveste.

Dimineţile îmi deschid sufletul luminos şi ştiu că voi ajunge departe. Îmi voi atinge visele şi voi îîmbrăţişa iubirea în toate formele ei posibile. Bucuria, zâmbetul, împlinirea îmi sunt prieteni devotaţi. Trebuie să conving curajul să mă însoţească permanent. Poate şi ambiţia e necesar să fie convinsă că-mi este de folos în fiecare zi a vieţii mele pe aici.

Oare voi vedea Braşovul anul acesta? Dar Parisul? Sunt sigură că da. :)