Alfabetul - Cheia tainelor lumii

O carte frumoasa,pentru scolari, dar si pentru parinti. :)

ALFABETUL - HAI LA LANSARE!

De azi, purcedem in lumea fascinanta a literelor. Construim personaje, descriem locuri si intamplari...

Veniti cu noi la lansare!

Zambete si bucurii!

La multi ani, copile!

La multi ani copile frumos de pretutindeni!

Iesi si razi la soare, sa iti lumineze sufletul pur, sa devii o faclie in lumea aceasta cenusie.
Canta sa se auda pana departe. Danseaza si fii vesel.

Ca un copil ce se respecta, azi m-am trezit desculta dintr-un pepene rosu. Visasem ca ma leganam in hamac, si imi alegeam vacanta de vis - si culmea o primeam -, si predam la scoala frumoasa, si aveam bani multi. :)) Cred ca era o scoala particulara... cu elevi "altfel", adica sa detina cei 6 sau 7 ani de acasa.

Ieri seara, venind de la intalnirea magica, romantica, actuala, activa, atractiva, priveam antena parabolica a unui vecin. O vedeam ca fiind un balon in forma de purcel. Ha ha ha. Ce fac povestile astea din mine!

In aceasta perioada, ma comport precum un copil. [Si asa un domn respectabil, mi-a spus ca profesional am realizat multe pentru varsta mea, dar emotional am 16 ani. Asa ca, l-am rugat sa ma lase sa ma bucur de copilarie, sa ne vedem cand mai cresc.] M-as juca tot timpul. As face orice numai sa nu invat pentru examenul de titularizare. Ma gandesc la versurile cantecului lui Banica jr.: "Rodico, hai sa te faca tata casiera la TAROM. Nu vreau taaata, mi-emi place artele!"Asa sunt eu... decat biolog care sa faca analize, mai bine ma lupt cu morile de vant, mai mici si mai mari, respectiv elevii.

Asadar, imi iau traista cu zambete, bagheta magica, cutia cu acadele si bineinteles povestile si pornesc la drum!

O ZI MAGICA, DRAGI COPII -MICI SI MARI!

Mandra de ce am realizat impreuna cu mamici talentate

Priviti POVESTEALUIDANTE.


Sunt uimita de ce poate face o poveste. :) Nu-mi vine a crede.

Ma bucur enorm ca am intalnit atatia oameni deosebiti, cu suflete pure, ce reusesc sa mai vada jocul si magia povestilor.

Bucurii sa aveti la fiecare pas, dragi mamici, care stiti sa va iubiti si sa va educati copilul. Imi doresc ca, intr-o zi,sa fiu asemenea voua. :) Senina, vesela, magica.


Multumesc enorm de mult tututor celor ce m-au ajutat in promovarea proiectului si au crezut in nebunia mea. Oare povestile mele vor face lumina in sufletele micutilor mici si mari?

Cu emotie in glas si tremur al mainilor,
Va imbratisez cu drag... pe toti si toate ce mi-ati lansat visul ... :)

Asa arata mailul de o cititoare de poveste, fana deja a povestilor mele. Tatal ei i le citeste si din ziarul "Lumina" uneori. De fapt, asa m-a descoperit, iar fiind colegi de cancelarie, a avut "cont deschis" la povesti.

"Sarut mana! Multumesc mult pentru poveste, am ras si m-am bucurat. O voi povesti si prietenilor mei de la gradi. Sunt fericita pentru ca am povestea mea, prima din familie. Tata zice ca are si el telenovela lui, dar cred ca glumeste. Nectaria G. "

eu cu mine

chiar daca nu mai scriu, traiesc intens. uneori sunt prea obosita sa mai continui, asa ca organismul cedeaza, si zac, fortat obligat.

a sosit perioada fara chef de scoala. copiii vor sa faca orice altceva decat sa invete. asa ca schitez lectiile, dar nu scriu "tema pt. aks" sau "cp" sau alte prescurtari invatate din lumea virtuala. desenam si scriem povesti.

copiii de clasa a VIII-a ma invita insistent la banchet. unii imi sunt dragi de i-as lua acasa. altii m-au albit si m-au tinut la o permanenta cura de slabire. am atasat o invitatie foarte finuta.

sambata am fost la copiii orfani din Valea Plopului. m-am simtit putin vinovata ca nu am mers pregatita, dar per total a fost bine. copiii de acolo sunt frumosi, zambitori si extrem de curati. o doamna le dadea napolitane. ii spune unei fetite, sa ia cu toata increderea. la acest indemn, micuta a bagat ambele manute in punga si le-a umplut cu napolitane. lua cu gurita si manca, dar se vedea ca este incomodata. atunci, eu i-am ridicat tricoul si i-am spus sa le aseze acolo. ea, multumita, zambeste larg si respira usurata.
- cum te cheama? intreb.
-Monica.
- si cati ani ai?
-5 ani.
-eu sunt Petre, spuse un baietel care se pune intre Monica si mine.
- ei, ce nume frumos ai!
- da, dar el nu stie cati ani are, adauga Monica.
- nu stii cati ani ai?
- nu, dar sunt mai mare decat ea.
zambesc.
- da, asa este, esti mai inalt decat Monica.

Frumosi sunt! Poate reusesc sa imi gasesc un finut pe acolo. Mi-as dori enorm de mult.

am cunoscut oameni cu suflet de copil... care s-au jucat cu picii. la intoarcere am trecut pe la manastirea Zamfira... unde fusesem candva cu elevii. am spus tuturor ca acolo sunt struti... dar, acestia locuiesc bine merci la manastirea Pisiota. :)) "uite cum dau eu sperante oamenilor... :)" spun in gand vinovata.

in rest, maine e 1 iunie.

va astept la concursul de desene organizat pe PovestileLizei.

imbratisari, bucurii, magie, zambete, impliniri tuturor... de la mic la mare.

Pareri despre povestile personalizate

Nu am crezut niciodata ca din acest proiect voi invata si eu atat de multe. :)
Am ales cateva pareri si le multumesc - nu am cuvinte - celor care au avut incredere in mine.

Sa mai adaug ca doar 2-3 prieteni s-au aventurat sa-mi ceara povesti, restul comenzilor venind de la persoane care nu ma cunosteau decat de pe blog? Nu, nu are rost. Insa, vreau sa mentionez ceva: proiectul acesta nu este pentru a ma imbogati, ci pentru a lumina chipul si sufletele cat mai multor copii, si oameni (am scris o poveste lacrimogena si pentru o mama de 70 ani).

1. Buna Claudia

am printat carticica pentru Dante, sunt foarte incantata de ce a iesit, am mai aratat carticica si celor din jurul meu si le-a placut foarte tare ideea. Asa ca eu cred ca e o treaba de succes ceea ce faci tu .
Iti doresc mult mult succes in tot ceea ce faci si sa nu iti pierzi increderea si optimismul.
Cu drag, Vali!


2.

HAHHA mi-a placut!

e o poveste ff interesanta, mai ales ca va trebui sa gasim si un autobuz roshu :) dar se rezolva. mai am o rugaminte: ai putea sa-mi trimiti si vre-o 2-3 poze sa le inserez? ceva cu autobuze..eventual...o sa mai caut si eu;

3.

Doamne, ce poveste frumoasa... multumesc foarte, foarte mult!

Nu am cuvinte sa va multumesc pentru ca va pasa de copiii nostri!

Edi este exact cum l-ati decris si daca nu va suparati, va trimit o poza cu noi.

Cu drag Feli

Proiectul sufletului meu

POVEŞTI PERSONALIZATE LA CERERE

Poveştile au viaţă. Ele trăiesc în fiecare dintre noi, în tot ce ne înconjoară. Ţi-ar plăcea să ai propria poveste? Îţi plac cadourile originale?

“Fiecare loc de pe pământ are o poveste a lui, dar trebuie să tragi bine cu urechea ca s-o auzi şi trebuie un gram de iubire s-o înţelegi.” - Nicolae Iorga

Aşa s-a născut miniproiectul “Poveşti personalizate”. De 1 iunie, de ziua copilului dvs., al nepotului, al finului, al colegului de bancă al fiului/fiicei puteţi oferi un cadou personalizat. Mi s-a părut original. Fiecare persoană are propria poveste. De aceea, am nevoie de câteva date personale, cum ar fi: vârstă, pasiuni, preferinţe culinare, culori, etc. Mai multe detalii găsiţi aici: http://povestilelizei.blogspot.com/2011/05/povesti-personalizate-pentru-copii.html

Prima cerere de poveste: “Draga mea te voi promova, la toti prietenii mei. M-am uitat pe blogul tău, şi e o idee foarte bună, acea de a crea poveşti personalizate copiilor. Eu ţi-aş sugera să extinzi proiectul şi pentru oameni mari, crezi că poţi? Eu vreau 3 poveşti, ai o comandă fermă de la mine, vreau o poveste pentru Luca ( e adevărat că e micuţ, dar deja a început să fie înnebunit după poveşti. El debordează de energie, veselie, entuziasm, iubeşte copiii, poveştile şi caii, vrea tot timpul poveşti cu cai!!!!!!!!!)”

Astfel, s-a născut povestea pentru Luca. Vă împărtăşesc un scurt fragment.

EXEMPLU 1:

POVESTE PENTRU LUCA

Într-o zonă în care pădurea putea fi privită de sus, se întindeau dealuri verzi. Iarba de un verde smarald te îmbia să o îmbrăţişezi, să o miroşi şi să te joci cu ea. Din loc în loc, flori de diferite culori, vesele şi plăpânde te chemau să le admiri.

Acolo, l-am cunoscut pe Luca. Mare ştrengar. Cine nu-l cunoaşte, ar fi cazul să dorească a-l întâlni. De ce? Este un băieţel vesel, care adoră caii. De unde această pasiune?

Cândva Luca primise un ponei de pluş. Dormea cu el la prânz şi seara. Jucăria îi ştia toate visele, toate dorinţele, toate friciile şi bucuriile.

- Mi-aş dori foarte mult, ca într-o bună zi să pot călări un cal adevărat.

Dar, am fost surprinsă când mi s-au cerut poveşti pentru oameni mari. Colegi, prieteni, dar chiar şi medici cărora persoanele respective le purtau recunoştinţă.

EXEMPLU 2:

POVESTE PENTRU CORNELIA

Se spune că ochii sunt oglinda sufletului. Cornelia, asistent medical, are nişte ochi verzi, expresivi şi atât de frumoşi că i-ai vinde ca pietre preţioase de ai avea posibilitatea.

Când primăvara îşi intră în drepturi, nimeni şi nimic nu o opreşte pe femeia sensibilă, să pornească pe alei, să asculte trilul păsărilor, să adulmece mirosul florilor al căror boboci pocnesc cu dor de lumină şi mângâiere, să se lase răsfaţată de razele năzdrăvane ale soarelui rotund şi vesel ca o portocală.

Ea, Cornelia, este femeia cu suflet candid, însorit ca o dimineaţă senină de vară, voios şi sprinten ca un copil ce primeşte o jucărie pe care vrea să o testeze cu nerăbdare. Ea este femeia cu simţul umorului tot timpul activat şi pus pe şotii.

Testimonial:

1. “buna Clau,
foarte frumoasa povestea.
de abia astept sa vad ce reactie o sa aiba stefania!
astept 1 iunie mai ceva ca ea.
iti multumesc mult pentru ciumimileasa, ca ea asa ii zicea, mai stii?
pupici.”

Sperând că v-am stârnit curiozitatea şi pasiunea pentru poveşti într-o lume destul de tristă, vă aştept să-mi scrieţi.

Toate drepturile asupra textelor aparţin autoarei Claudia Groza. Contact: claudia_groza@yahoo.com